Hummus – celebrul aperitiv arăbesc

Cu ocazia serei arăbeşti pe care m-au convins Rux şi frate-miu să o fac, mi-am zis că trebuie sa fac şi hummus ca să completeze seria de pe site. Până atunci îl mâncasem doar pe la restaurantele libaneze din Bucureşti şi îmi plăcea tare. A mers de minune cu salatele (tabouleh şi fattoush) şi lângă un pahar rece de ayran cu mentă şi usturoi, de data asta făcut cu lapte de oaie şi bivoliţă.

Provocarea a fost să o fac şi pe Cătă să mănânce, fiind dintre chestiuţele despre care mă anunţase că nu-i plac.

Pentru hummus avem nevoie de:
550g năut boabe (eu am folosit două conserve din cele care se găsesc în comerţ, nu m-au dezamăgit deloc)
aprox 150ml zeamă de năut (după gust)
5-7 linguri de zeamă de lămâie (după gust)
8 linguri de pastă de susan Tahini
4 căţei de usturoi
jumătate de linguriţă de sare
8 linguri de ulei de măsline
boia dulce / sumac, ulei de măsline, seminţe de pin pentru ornat

Procesul tehnologic este extrem de simplu:

Scurgem boabele de năut de zeamă şi păstrăm zeama deoparte, ne va trebui. Zdrobim puţin usturoiul cu sare într-un mojar. Stoarcem 1-2 lămâi.

Punem în robotul de bucătărie boabele de năut, jumătate de cană de zeamă de năut, 4 linguri de zeamă de lămâie, pasta de susan Tahini, usturoiul frecat cu sare şi uleiul de măsline şi amestecăm bine. Gustăm, dacă e prea vâscoasă compoziţia mai adăugăm zeamă de năut şi zeamă de lămâie până când e pe placul nostru.

Îl păstrăm la frigider până îl servim. Înainte de a-l pune pe masă cu toate bunătăţile, îl ornăm cu boia de ardei dulce (sau sumac), ulei de măsline şi seminţe de pin.

Cătă până la urmă a mâncat 🙂