Menu

Namoura – prăjitură arăbească

M-am încumetat cu greu la această provocare în mare datorită standardelor ridicate impuse de colega. Dar, uite că s-a întâmplat minunea şi a venit vremea să vă prezint o prăjitură, venită bineînţeles din zona arabă: Namoura. Pentru că în ziua în care am avut seara arăbească planificată mai trebuia să fac warak, tabouleh, fattoush, hummus, mutabbal şi ayran-uri, prăjitura trebuia să fie cât mai simplă, ca să mă incadrez în timp, dar totuşi să păstreze specificul. Aşa şi este, extrem de simplă… să vedeţi…

Aveţi nevoie doar de următoarele:
3 căni cu făină
1 cană cu nucă de cocos
un pachet de unt (250g)
1 – 1 1/2 căni cu zahăr (după preferinţe, dacă puneţi 1 1/2 căni iese mai dulce e mai potrivit zonei orientale, daca puneţi 1 cană e mai apropiat de deserturile din zona noastră)
1 pliculeţ de drojdie uscată
1 cană cu iaurt
pastă de susan pentru uns tava (dacă nu aveţi, puteţi folosi unt în loc)
64 migdale decojite
3 linguri de apă de trandafiri (eu în lipsă am folosit aproximativ 75g dulceaţă de trandafiri, pe la băcăniile arăbeşti ar trebui să se găsească şi apa de trandafiri)

Pentru sirop:
1 cană cu zahăr
1 cană cu apă
o linguriţă de zeamă de lămâie

Într-un bol mare puneţi făina, nuca de cocos, drojdia şi zahărul şi se amestecă bine până la omogenizare. Se adaugă iaurtul, untul moale şi apa de trandafiri (dulceaţa) şi se amestecă mai întâi cu o lingură să încorporăm ingredientele solide în cele lichide şi apoi cu mâna până se omogenizează bine şi se formează ca o cremă.

Se unge o tavă (preferabil pătrată) potrivită ca mărime bine cu pastă de susan şi se toarnă compoziţia în ea. Se nivelează bine cu o lingură / spatulă. Acum vine partea complicată, vă imaginaţi cam pe unde o să tăiaţi cubuleţele de prăjitură şi puneţi câte o migdală la mijloc, dacă folosiţi o tavă pătrată ar trebui să fie simplu, 8 migdale pe fiecare latură.

Se coace la 200-220 de grade până se rumeneşte frumos (aproximativ 45 de minute). Cu 10 minute înainte de a scoate prăjitura de la cupor, pregătim siropul. Punem într-o cratiţă cana de zahăr, cana de apă şi o linguriţă de zeamă de lămâie şi le punem pe foc amestecând uşor. Fierbem siropul 8-10 minute.

Când e frumos rumenită, scoatem prăjitura din cuptor şi o tăiem astfel încât să avem câte o migdală în mijlocul fiecărui pătrăţel. După ce am tăitat cubuleţele le însiropăm bine cu siropul încă fiebinte. Acoperim cu un şervet curat şi lăsăm să se răcească.

Servim cu poftă împreună cu cei mai dragi prieteni 🙂


Pozele sunt facute de Radu, multumim.

7 Comments

  • doina
    28 octombrie 2010 at 10:46

    Foarte buna prajitura dar am primit doar o bucatica :(. Abia asteptam reteta ca sa incerc si eu.

  • Ana
    28 octombrie 2010 at 11:36

    Nemultumitului i se ia darul :)).

    Of of mamito! Ai fi crezut ca vei invata despre bucatareala de la fica-ta? Recunoaste ca te asteptai sa mor de foame cand plec de sub aripa ta protectoare 😛

  • doina
    29 octombrie 2010 at 6:08

    Nu, nu ma asteptam sa mori de foame, pentru ca mi-am luat masuri de precautie tinandu-te pe langa mine la bucatarie 😀 . Dar, recunosc ca nici sa devii pasionata, de gatit, nu ma asteptam >:D<

  • Catalina
    29 octombrie 2010 at 7:40

    🙂

  • Radu
    29 octombrie 2010 at 8:09

    Am facut si eu si chiar a iesit mancabila 😛

  • Corina TM
    18 noiembrie 2010 at 15:24

    Super tare Ana!FOTOGRAF-EXCELENT, BUCATAR-EXCELENT!te sunasem sa te felicit…dar…nu mi-ai raspuns….:)
    FELICITARI!oricum stiam de la Timisoara ca esti o buna bucatareasa!Stii tu la ce ma refer!te pup si tine-o tot asa!

  • Ana
    18 noiembrie 2010 at 15:28

    Hei Corina! Multumesc :), scuze ca n-am raspuns.. stii tu, indatoririle de serviciu, sedinte, discutii, samd. Ma bucur ca-ti place site-ul 😉

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.