Reţete cu tag-ul ‘desert’

Churros y Champurado (unde y e și)

churros (121 of 125)E luna mexicană în mica mare lume a bloggerilor culinari români. Adică se găzduiesc rețete mexicane în cadrul The Food Connection, la una dintre favoritele mele doamne din blogosferă: Laura Laurențiu.

Inițiatoarele acestui frumos proiect care nu numai că ne plimbă prin tot felul de bucătării dar ne și leagă mai bine prieteniile, sunt fetele de la Savori Urbane.

Nu suntem prea străini de bucătăria mexicană, de cele mai multe ori gătind tematic diverse bunătăți din zonă. Mai ales dacă ne ajută magazinele și găsim ingredientele de care avem nevoie.

Pentru acest proiect programasem o supă de avocado (dar am luat la pipăit ultimele stock-uri de avocado de prin magazine și-am concluzionat că sunt mai bune de spart capete decât de pasat și mâncat). Făcusem și-un chili con carne dar îl publicăm în altă zi că nu mai avem timp. Pe site, în schimb, puteți găsi: guacamole, avocado cu salsa de roșii, supă picantă de porumb.

Așadar, Juha și-a pus tricoul cu Marcello Mastroianni și Anita Ekberg și a început să facă churros (după rețeta de aici). A ținut morțiș să se abată de la rețeta simplă de sos de ciocolată pe care o pregătește de obicei, ca să croiască un champurrados.

Credem noi însă, că zeul nemilos al porumbului ne-a dat o făină greșită. Textura sosului era cel puțin ciudată. Asta nu l-a făcut însă mai puțin delicios.

Citeşte mai departe »

Melci cu scorțișoară, pecan și caramel

Grandma douglas schneken_mici-58Mai pe germană, Nuss-Zimtschnecken mit Karamell. Rețeta aceasta, deși nemțească, a trecut prin ceva mâini americane și românești și a suferit niște transformări.
De găsit am găsit-o la Tom Douglas și Shelley Lance, în cartea “The Dahlia Bakery Cookbook: Sweetness in Seattle“. Au botezat-o ei frumos Grandma Douglas’s Schnecken și au făcut-o cu mult zahăr și unt.

Ce-am făcut eu? Am lăsat tot untul acela acolo și am mai scos din zahăr. Aproape jumătate din cantitate. Și tot mi s-a părut mai dulce decât execută Juha kanelbullar (cam aceeași rețetă dar fără nuci și cu cardamon verde în loc de scorțișoară). Au ieșit foarte bune. Niște bombe calorice și lipicioase din care am mâncat cu poftă și cu lapte. Mai ales la micul dejun.

Poate ați aflat sau nu, dar câțiva bloggeri culinari români s-au gândit să participe într-un frumos proiect numit The Food Connection (aici îi veți găși pe toți cei care participă) care vor aduna și vor pune în valoare rețete din diverse zone ale lumii. Ideea a plecat de la Savori Urbane iar prima gazdă este chiar Andie- și nu știu cum i-au picat ei rețetele germane dar iată că.

Citeşte mai departe »

Baked Alaska (omletă norvegiană) cu înghețată de matcha. Bonus: sorbet de matcha din 2 ingrediente.

Baked Alaska mici-44Prima dată când am mâncat așa ceva eram în Franța prin 2001. Gazda mi-a spus că la desert vom avea omletă norvegiană așa că m-am uitat strâmb la ea. Noțiunea mea de omletă până atunci însemna să bați 2-3 ouă bine, să le pui sare, multă ceapă verde, telemea și bacon și să le prăjești în untură de porc sau hai, ulei.

Așa că la vederea prăjiturii mari, îmbrăcată toată în bezea am căscat ochii surprinsă. Când am și primit o felie surpriza a fost și mai mare: bezeaua era caldă, aproape fierbinte. În centru era o înghețată de vanilie cu rom. Rece, rece. Mi-a plăcut. Mi s-a părut cam dulce dar combinația mi-a plăcut.

12 ani mai târziu (rețeta e de anul trecut dar abia acum o public) m-am hotărât s-o fac. Cumva, în ziua respectivă, s-a nimerit să mă văd și cu fetele la Simbio, așa că după ce am stat acolo câteva ore, le-am invitat pe toate la mine și la desert am avut baked Alaska.

Rețeta de față a ajuns cam la 9 oameni.

Citeşte mai departe »

Tartă cu cremă (curd) de portocale roșii

tarta cu crema de portocale rosii_mici-3729Tarta aceasta este o variantă (şi mai bună) a celei cu lămâie din acest post.

N-o să vă ţin mult în suspans, că nu-i frumos, o să vă spun însă că are mult unt de 82%, are ouă- elemente care fac curd-ul fin, delicios şi de mâncat devreme, cu măsură. Mai spun că din cauza sucului de portocale roşii, spre final se poate sesiza un iz uşor picant, înţepător. Acesta este un plus din punctul meu de vedere.

În altă ordine de idei, în afară de un blender de mână, o cratiţă cu apă clocotindă şi-un tel, vă mai trebuie ceva răbdare şi o mână odihnită pentru că va trebui să amestecaţi ceva minute bune până nimeriţi consistenţa perfectă.

Citeşte mai departe »

Prăjitură de post (vegană) cu morcovi (pentru Dulce Românie)

Vegan Carrot Cake_mici-25Acum vreo săptămână am văzut la Andreea pe site că la Lidl au adus morcovi mov (şi la Adi Hădean, ce-i drept).

Şi m-am tot gândit ce să fac cu ei după ce în prealabil am halit vreo 2 ca să văd cum sunt la gust faţă de cei cu care m-am obişnuit de mică. N-am observat să fie vreo diferenţă de gust, în schimb am rămas cu urme mov pe mâini, masa de lucru, pereţi etc (de la curăţat). Nu-s definitive, binenţeles 🙂

Reţeta de faţă am preluat-o de la Andie de pe blog, însă am preferat să o încerc de câteva ori până s-o postez şi la mine.
În prima variantă am luat-o ca atare, fără modificări, însă am copt-o la aburi pentru un plus de moliciune. A doua oară am făcut mai puţină, am schimbat scorţişoara cu licorice şi mentă şi am pus morcovii-n amestec (adica mov şi portocalii).

Citeşte mai departe »

Cătălina
Deserturi
Internaţională

14 May 2013
37 Comentarii

Electrolux mă trimite la GastroART Budapesta- cu un desert special

Desert pentru gastroart-38Înainte de a intra în pâine vreau să-i mulţumesc Kadiei, pentru că în ultima vreme mi-a antrenat cum nu se poate mai bine mintea şi spiritul de competiţie. Kadia a făcut un concurs, o vânătoare de comori, iar probele au fost excelente. Momentan sunt calificată în etapa a treia.

Dar o să vorbesc mai multe despre ea într-un post viitor. Momentan, mă voi concentra asupra unui alt concurs la care şansele mele de câştig nu constau numai în puterea mea de muncă ci şi în cea de decizie a publicului şi a unui juriu specializat.

Electrolux mă trimite la GastroART Budapesta, dar nu oricum. Trebuie să “Impress a Chef”.

Şi să adun, ca de obicei comentarii şi aprecieri de la public, iar apoi o judecată de la juriu.

Citeşte mai departe »

Tartă (aproape) de post cu banane şi scorţişoară

Tarta vegana banane-28A fost odată ca niciodată o bunică și niște vremuri ceva mai grele. Dar oricât de grele ar fi fost, în sânul familiei, a fost frumos.

Poate erau dificil de procurat dar bunica venea când și când acasă cu o sacoșă plină de banane verzi. Atât de verzi încât dacă le mâncai ca atare se lipeau dinții unii de alții. Așa că toate mănunchiurile acelea crude stăteau zile în șir pe șifonier așteptând să se coacă și pe noi să le mâncăm. Pentru că eram mai băiețoasă. mă cocoșam măcar o datp pe zi pe șifonier ca să verific dacă verdele a virat în galben. Și de cele mai multe ori șterpeleam câte o banană în pârgă, mă chinuiam s-o înfulec și apoi îmi spuneam că nu voi mai face așa ceva.

Dar…

Vremurile acelea s-au dus. Au luat-o și pe bunica cu ele.

Dar amintirile mi-au rămas calde. La fel ca sufletul ei.

Citeşte mai departe »

Ciocolată. Morcovi. Ghimbir. Electrolux. Inspiration Food Marathon.

În timp ce pregăteam acest desert, vecina mi-a bătut la uşă şi mi-a adus cea mai cea lipie umplută cu dovlecei traşi la tigaie, usturoi, iaurt, pui. Mănânc şi aştept să se coacă baza din ciocolată neagră. Din când în când mă duc să verific ce fac Philip şi Jane.

Despre Philip şi Jane şi cum au intrat ei în viaţa mea voi scrie altă poveste. Acum este timpul să trec la fapte. Acum ori niciodată 😛

Cu ciocolata mă împac tare bine. Eu o iubesc, ea mă iubeşte, eu o doresc, ea mă doreşte. Mi-aduc aminte de zilele în care mâncam cu poftă ciocolată cu lapte şi cum, în timp, m-am îndreptat mai mult spre cea cu din ce în ce mai multă cacao. Pentru că e şi mai puţin dulce. Şi mai aromată. Şi mai voluptoasă.

Aveam în minte un tort cu lumânări din morcovi când am gândit acest desert. Cum am ajuns la o floare şi de ce este ea petrecerea mea, nu ştiu. Poate pur şi simplu pentru că mai toată viaţa le-am iubit pe ele florile, pe ei morcovii, pe ea ciocolata şi am vrut acum să le aduc împreună pentru Electrolux.

Fac ei ce fac, oamenii aceia dragi de la Electrolux şi Golin Harris şi ne inspiră. Şi ne dau de lucru. Ne aruncă într-o vâltoare de pofte, ne rostogolesc, ne învârtesc şi apoi ne liniştesc.

Citeşte mai departe »

Prăjitură iubită cu prune

Alt titlu nu găsişi? Nu, altul care să se potrivească mai bine cu reţeta care urmează nu am găsit într-adevăr.

De când am făcut-o prima dată la birou am tot modificat reţeta până am adus-o la un stadiu in care să îmi placă mult ca şi consistenţă, dulceaţă, echilibru în gusturi de fapt.

A venit într-o dimineaţă mail de la Lottie and Doof şi scria acolo frumos “My favorite Plum“. Eu nu-s mare prietenă cu prunele decât dacă sunt în pârgă, uşor astringente şi tari. Dar îmi place să încerc lucruri noi aşa că am reţinut datele problemei şi cu prima ocazie am aplicat-o pe “cobaii” mei favoriţi: colegii de la muncă.

Versiunea fără melasă limpede dar cu dublă cantitate de zahăr muscovado şi iaurt gras în loc de lapte este cea care ne-a plăcut cel mai mult. Versiunea cu melasă integrală ne-a plăcut cel mai puţin pentru că prăjitura a ieşit amăruie. Ioanei, însă, i-a plăcut atât de mult că fugea când şi când la bucătărie să mai şterpelească o bucată.

Citeşte mai departe »

Tartă de nectarine, mentă şi scorţişoară

Cătălina se îndreptă de şale, îşi şterse fruntea de sudoare şi praf şi continuă să culeagă fructele parfumate. Era, împreună cu ai săi colegi de facultate, în livada de nectarini pitici din campus.

Era perioada de practică (de vară) a Horticulturii. Dorită de studenţi din cauza culesului fructelor în pârg sau coapte, a iubirilor înfiripate ad-hoc şi a bronzului prins vrând-nevrând. Urâtă de studenţi din cauza praşilei făcute zile în şir în livadă, solarii, sere sau loturile de viţă-de-vie într-o căldură soră cu leşinul.

Teodora cea înaltă şi zveltă strecură câteva fructe în sân. “Sî avem pentru mai încolo”, îmi zise. “Cî doar nu munşim pi dejeaba”.
Uca îşi îndreptă spatele şi constată: “Măiculiţă, câte rânduri mai avem. Nu cred că terminăm azi.” Uca e mai scundă şi are cea mai hipnotizantă şi albastră privire.

Maria se uită obosită la noi: “Mai avem un pic şi mergem în camere. Prea s-a lăsat cald”.

Teo, Maria, Cătălina şi Uca stăteau în căminele universităţii. Eu stăteam la bunica dar mai rămâneam când şi când pe la fete, la o carte, o pizza, o discotecă, o petrecere sau un învăţat în ultima clipă la nu ştiu ce examen sau colocviu.

Citeşte mai departe »