Un pic de istorie
Povestea începe în urmă cu 4 ani. Pe atunci Cătălina s-a mutat în acest apartament în care noi acum ne desfăşurăm activitatea. O vreme destul de îndelungata n-a invitat pe nimeni pe la ea. Apoi, s-a gandit ca e vremea să spargă gheaţa şi din cand în când îşi mai invita nişte vecini (prieteni buni), o familie neomogenă, cu caractere unice şi cu nume destul de rar şi concis (o figură stil). Plăcuţi, de altfel, pâna la cel mai mic membru. Dar, de obicei vizitele se reduceau la povestirea de vrute şi nevrute, băutul cafelei dimineaţa, alergatul copiilor prin casa. Ana, din păcate, nu a avut plăcerea să-i cunoască.
Apoi, a făcut iar o pauză. Vecinii preferati s-au mutat într-o altă localitate.
Cum viaţa se învârte ciclic, la un moment dat, a venit timpul să devină mai sociabilă. Prieteni avea câţiva, cât să-i numeri pe degetele de la o mână, dar oameni faini şi plăcuţi în toate cele: Ana, Andrei, Mak, Puf, Rux, Dan.
Şi aşa au început serile numite „MafiaWars” şi „de Mima”, care constau în jucatul mimei ori a fazanului pe nume de formaţii până la epuizare. Seri în care Cătă gătea mereu câte ceva nou (aşa pe loc sau bine stabilit dinainte, anunţat la gaşca cu toată pompa de rigoare). Seri care începeau de obicei la 18:00 şi se terminau la 4:00-5:00 în ziua următoare.
În timp, gaşca s-a marit (au venit şi Ştefan, Emi, Dark, Jo), s-a schimbat, s-a omogenizat şi serile au devenit de „film” (simple sau maratoane), „de poker”, „de mima”, „de wii”, „de boardgame”, „de twister”.
Ana şi-a ocupat de la început locul de asistent în bucătărie, câştigând în timp încrederea necesară pentru a fi co-bucătar. Confirmarea a venit pe neaşteptate, când în timpul unei petreceri, la care erau invitaţi mai mulţi oameni decât apartamentul poate duce, mulţi dintre ei se refugiau în bucătăria micuţă a Cătălinei să îi fure secretele. S-a enervat niţel şi pe un ton ceva mai ridicat decât de obicei (martorii vor susţine că a ţipat de-a binelea, dar nu-i credem) a zis: „Toată lumea, afară din bucătăria mea!”. Apoi şi-a dres vocea si a spus blând: „Ana, tu poţi rămâne”. Şi cum dacă unui om îi dai un deget el îţi ia mâna cu totul, în scurt timp, Ana s-a mutat şi ea în micul apartament.
Aşa a apărut … ideea
KissTheCook.ro şi-a început călătoria în spaţiul virtual pe data de 17 aprilie 2010. Avem trei autori principali: Cătălina Zaharescu-Tiensuu, Juha Tiensuu şi Ana Pobleanu şi mai mulţi prieteni care ne-au ajutat în demersul nostru. Deocamdată îi menţionam pe Pufi (mulţumim pentru domeniu şi entuziasmul arătat!), Radu (mulţumim pentru poze şi pentru laude, să ştii că ne-au motivat), Ruxi de la Tu.ro (mulţumim pentru minunatele tricouri cu KissTheCook!) – lista asta va fi actualizată în timp. În timp plănuim să avem şi o listă de invitaţi pentru că de cele mai multe ori nu gătim doar pentru gurile noastre şi preferăm o cină între prieteni dragi. Aşa că, îi vom menţiona pe cei care ne-au călcat pragul pentru a degusta reţetele experimentate.
Între timp, Ana a fugit și și-a făcut propriul site împreună cu Radu. Să-i urăm succes!
Am început să scriem blogul de faţă, „Kiss the Cook”, pentru că am simţit că am ajuns la maturitatea gastronomică necesară (hihi) să deosebim experimentele eşuate din tigaie de reţele simple, dar eficiente. Nu facem mâncare pentru blog, noi facem mâncare de ceva vreme şi o facem şi fără blog (istoria de mai sus o dovedeşte), aşa că, dragă cititorule, să-ţi fie clar, nu blogul aici de faţă este scopul. Scopul nostru este să mâncam bine, inovator (atât cât să nu ne plictisim) şi să ne simţim bine împreună cu prietenii nostri.
Experimentăm mult, aproape în fiecare reteţă ne aducem aporturile personalităţilor noastre şi de inspirat ne inspiram din toate marile bucătării ale lumii. Dar, le-aş menţiona mai ales pe cea frantuzească (admiram gusturile rafinate şi mancărurile cu arome sofisticate), italienească (suntem mari consumatoare de paste şi apreciem simplitatea) şi românească.
Aşadar, navigare plăcută şi poftă bună!