Arhiva bucătarului

Raţă glasată cu oţet balsamic, suc de portocale şi miere

Vă spun sincer, mă simt foarte vinovată că vă arăt reţeta asta abia acum. Am pregătit-o şi pozat-o acum luni bune şi cumva am uitat de ea. Bine că am găsit-o în cele din urmă, nu? Vă zic doar că e perfectă pentru o cină în familie ori când avem cei mai buni prieteni în vizită. Toată lumea va fi impresionată nu doar de faptul că am gătit o raţă întreagă, care nu înţeleg de ce e aşa de populară pe la noi, ci şi de aromele minunate care o însoţesc.

Persoana pe care vreţi să o împresionaţi cel mai tare, trebuie servită, bineînţeles, cu o bucată din piept. Şi cea mai cârcotaşă soacră va rămâne contemplând minunăţia!

Citeşte mai departe »

Tăiţei de orez cu vinete caramelizate şi creveţi

Se pare că la mine cu provocările merge de minune, aşa că după ce am aflat că şi Bucătăresele vesele au un concurs care pune la bătaie cuţitele ceramice de la pentruacasa.com, m-am hotărât că e momentul să cumpăr încă un bilet la loto. Adică să pregătesc o reţetă cu vinete. Mi-am îndreptat iar atenţia către ceva mai exotic, şi am ajuns până la bucătăria thailandeză. În jurul căreia cred că voi mai poposi, căci tare mult mi-a plăcut.

Aşadar, avem acum tăiţei de orez cu vinete caramelizate, creveţi, morcovi şi ceapă verde călite cu susan, toate împrietenite de un sos cu roşii, sos de soia, lime, miere şi usturoi. Ei, cum sună? Eu nici după ce am mâncat nu m-am oprit din salivat.

Citeşte mai departe »

Tarator – supă rece bulgărească de castraveţi

Pe la începutul lui septembrie am fost la o plimbare mai lungă cu bicicleta, de o săptămână întreagă, un fel de călătorie de autocunoaștere așa :). Am plecat cu casa agățată de bicicletă, adică tot ce trebuie, cort, sac de dormit, oale de camping, cu trenul până la Brăila și de acolo pe cai voinicii mei. Am ajuns prin munții Măcin, pe la Gura Portiței, pe la Vadu, Năvodari și Vama Veche și-apoi am trecut la bulgari, unde am vizitat Tyulenovo, ferma de scoici de la Dalboka, Balcik-ul și apoi am luat-o pe la Dobrich, Tervel, Alfatar, Silistra și apoi înapoi în România la Călărași. 500 de km frumoși, de detașare față de orice problemă și stres de acasă, face bine la psihic, zău.

Și cum planul de-acasă nu se potrivește mereu cu cel din târg, am cărat aproape degeaba toate ustensilele de gătit în camping, căci am nimerit doar prin locuri unde se mănâncă bine și ieftin. Mai ales în Bulgaria, în orice oraș, oricât de mic ar fi fost, am găsit mâncare tare apetisantă și gustoasă. Și uite așa am aflat de supa lor de iaurt și castraveți, pe numele ei de cod tarator, de care m-am îndrăgostit iremediabil.

Citeşte mai departe »

Tort aromat de mere cu cidru şi nuci pecan

Provocarea Laurei trebuie să recunosc că mi s-a potrivit ca un ghimpe în talpă, eu și deserturile, baba și mitraliera. Dar, asta a însemnat doar că mi-a pus ambiția și determinarea ceva mai mult la încercare. După o săptămână întreagă în care am citit zeci, dacă nu sute de rețete pe bază de mere, am oscilat între a face un purcel de lapte umplut cu mere sau niște bucăți de piept de rață aromată cu scorțișoară și garnitură de mere. Dar pentru că cică era musai să fie deset, am ales cu totul altă rețetă, pe care am și modificat-o după gustul meu, pe ici colo și prin părțile esențiale.

Îmi lipseau doar o mare parte din ingredientele necesare, tehnicile, experiența, un cuptor precis și câte și mai câte. Cidru franțuzesc am găsit în cele din urmă în Carrefour, nucile pecan s-au lăsat greu așteptate dar au apărut după vizitarea a peste 10 hypermarketuri, magazine și plafaruri (parol!) iar amestecul mixed spice a fost realizat in-house special pentru această ocazie. Cu restul (experiență, tehnici, cuptor precis) am zis doar “Doamne ajută”, că nu mai am timp să rezolv nimic. Așadar, după ce am trecut cele 3 probe de foc, am ajuns la cea finală, întâlnirea cu bucătăria. Cine a câștigat bătălia, vedeți în cele ce urmează, oricum, e clar norocul începătorului.

Citeşte mai departe »

Tagliatelle cu sos de gorgonzola şi spanac

Cred că reţeta asta poate concura cu succes la titlul “cea mai uşor de făcut reţetă de le KissTheCook”, dar, cu toate că mulţi poate o ştiţi, m-am gândit că merită atenţia fie şi doar pentru puţinii care nu ştiu de combinaţia asta. Eu v-am mai zis, am fost un copil mofturos nevoie mare şi nici în ziua de azi nu m-am împăcat de tot cu spanacul. Să nu văd terci d’ăla. Am zis!

Ei bine, reţeta noastră are spanac şi mie îmi place la nebunie şi, mai mult decât atât, a mâncat până şi frate-miu, care e un mofturos de vreo două ori mai mare decât mine. Așa că nu treceți peste ea chiar dacă nu sunteți cei mai mari fani ai frunzelor verzi, s-ar putea sa vă surprindă plăcut și să vă îndrăgostiți iremediabil, așa ca mine.

Citeşte mai departe »

Tocană marocană de miel cu caise şi cous-cous cu fructe confiate

V-am spus că sunt un mare fan al cărnii de miel? V-am spus și v-o mai spun o dată. Mâncarea marocană îmi face și ea cu ochiul de ceva vreme lungă, dar până acum m-am tot amăgit ba că n-am oală de-a lor specifică tajine ba că nu am mixuri de condimente specifice sau câte vreun ingredient exotic.

Până la urmă mi-am luat inima în dinți și am zis că trebuie să încerc și chiar s-o fac într-o variantă mai simplă, ca să puteți să încercați și voi, căci dacă nu, nu v-aș mai povesti. Ce a ieșit vedeți mai jos, și vă asigur că gustul a fost de-a dreptul minunat și abia aștept să fac iar.

Citeşte mai departe »

Guacamole – dip mexican cu avocado

Guacamole este alături de salsa printre cele mai celebre dip-uri sud-americane. La noi nici macar nu exista cuvântul cu care să traducem acest tip de sos care să se mănânce în acest mod, ar semăna cu fondue-ul franţuzesc cu marea excepţie că fondue-ul este mai mereu procesat termic şi în final un sos “topit” :). Avocadoul m-a fascinat de când l-am gustat prima oară, mi se pare că nu seamănă cu nimic altceva iar guacamole-ului pe care îl prepar i-a evoluat gustul pe măsură ce m-am convins de importanţa fiecărui ingredient.

Am făcut în alte dăţi guacamole în care am înlocuit coriandrul, atât de rar găsit pe la noi, cu pătrunjel, lime-ul cu lămâie normală şi ceapa roşie cu ceapă verde sau albă, dar până la urmă varianta originală îmi pare de departe cea mai bună. Mai ales coriandrul consider că nu poate fi înlocuit cu pătrunjel, cele două doar arată asemănător, gustul este complet diferit.

Citeşte mai departe »

Friptură de ficat de vită cu salată de rucola

Asta e una din rețetele cum nu-s multe pe site-ul nostru, dar simt din ce în ce mai justificate cererile repetate ale cititorilor să aratăm și rețete care nu necesită ingrediente pentru care trebuie să mergi până la capătul pământului sau procedee care să te obige să stai cu orele în bucătărie.

Personal sunt un mare fan al ficatului de vită de pe vremea când mama a fost sfătuită de doctori să-l mănânce cât mai des pentru a rezolva o carență de B-uri. Și după ce am experimentat nenumăratele greșeli de preparare a ficatului făcute de cantinele din Pipera care-mi asigură masa de prânz, am zis ca poate de fapt lumea nu știe cum să facă ficatul să fie suculent și bun.

Citeşte mai departe »

Souvlaki cu salată de bulgur

Într-o frumoasă zi de săptămâna trecută, eram la serviciu și aveam așa o poftă să mănânc niște carne de miel că mă perpeleam de pe-o parte pe alta neștiind ce să fac. Salvarea a venit când mi-a spus Radu că au spată de miel / berbecuț în Real. Nu mi-am pus eu speranțe prea mari că ar fi tranșată și curățată de grasime și zgârciuri chiar cum trebuie, așa că m-am înarmat cu răbdare. Dar, până la urmă s-a dovedit o bucată chiar respectabilă și combinată cu ideile minunate dintr-o carte de bucate cu rețete mediteraneene pe care o aveam deja în bibleotecă a ieșit o bunătate de souvlaki. Lângă a mers de minune o salată acrișoară de bulgur, ca să nu ieșim din specific.

Despre souvlaki vă spun doar că e un preparat specific Greciei și că tradițional se face cu carne de miel. Doar în variantele mai low-cost sau cele pentru turiști se face cu porc sau pui. Carnea de miel trebuie frăgezită în prealabil într-o marinadă aromată, așa că luați-vă timpul necesar pentru asta.

Citeşte mai departe »

Minestrone – o supă italiană cu toate legumele

Supa minestrone, despre care vă voi povesti acum, este probabil cea mai populară supă tradiţională din casele din Italia. Pe cât de simplu de făcut, pe atât de variată de la casă la casă şi de la lună la lună, bineînţeles în funcţie de ce se găseşte proaspăt.

În esenţă este o supă de legume în care constantele sunt legumele uscate din păstăi (fasole sau linte sau ambele :)), ceapa, tijele de ţelină, morcovul, roşiile. De regulă, sunt adăugaţi şi dovlecei verzi zucchini şi orez sau paste şi se serveşte cu parmezan ras. La final rezultatul este o supă densă, foarte consistentă, gustoasă şi mai ales sănătoasă.

Citeşte mai departe »