Tocană marocană de miel cu caise şi cous-cous cu fructe confiate

V-am spus că sunt un mare fan al cărnii de miel? V-am spus și v-o mai spun o dată. Mâncarea marocană îmi face și ea cu ochiul de ceva vreme lungă, dar până acum m-am tot amăgit ba că n-am oală de-a lor specifică tajine ba că nu am mixuri de condimente specifice sau câte vreun ingredient exotic.

Până la urmă mi-am luat inima în dinți și am zis că trebuie să încerc și chiar s-o fac într-o variantă mai simplă, ca să puteți să încercați și voi, căci dacă nu, nu v-aș mai povesti. Ce a ieșit vedeți mai jos, și vă asigur că gustul a fost de-a dreptul minunat și abia aștept să fac iar.

Pentru tocana marocană de miel cu caise, migdale și mentă, avem nevoie de:
500g carne de miel curăţată de grăsime
2 linguri cu ulei de măsline
o ceapă
2 căţei de usturoi
700ml de supă de miel – sau de pui dacă nu avem din ce face de miel, sau dacă nu-i nici d’asta, apă
o portocală
1-2 batoane de scorţişoară
o lingură cu miere
150g caise confiate
un bucheţel de mentă proaspătă – cam jumătate dintr-un pachet din cele care se găsesc în comerţ
2 linguri cu făină de migdale
2 linguri cu migdale fulgi
sare și piper

Pentru cous-cous-ul cu fructe confiate, avem nevoie de:
o cană cu cous-cous mărunt – cel de la MegaImage este perfect
o cană cu suc de portocale proaspăt stors, bineînteles, 3-4 portocale ar trebui să fie suficiente
3-4 linguri cu curmale confiate
3-4 linguri cu stafide aurii
3-4 linguri cu caise confiate
3-4 linguri cu fulgi de migdale
o linguriţă rasă cu scorţişoară măcinată
jumătate de cană cu apă

Tocană marocană de miel cu caise, migdale şi mentă

Pentru tocana marocană de miel purcedem după cum urmează. Pentru început pregătim carnea, o curăţăm de grăsime, aşa cum am făcut aici: Souvlaki, apoi o spălăm şi o ştergem de apă cu un prosop curat. Pregătim şi legumele, curăţăm şi tocăm mărunt ceapa şi căţeii de usturoi.

Într-o tigaie antiaderentă, de Teflon de exemplu, putem cele două linguri de ulei de măsline şi, când s-au încins, adăugăm carnea. O întoarcem bine pe toate părţile până când a prins-o peste tot de s-a fript şi, apoi, cu o paletă o scotem şi o punem într-o oală mai mare, dacă avem de fontă, cu atât mai bine, dacă nu, una din cele cu fundul dublu îşi va face treaba. În tigaia antiaderentă şi ce-a rămas de la carne, călim ceapa şi usturoiul. Când încep să prindă culoare, răstrurnăm totul în oala cu carne şi o punem pe foc.

Spălăm bine o portocală, îi radem coaja şi-i stoarcem zeama şi le adăugăm pe ambele în oală. Aruncăm când nu ne vede nimeni şi două batoane întregi de scorţişoară, o lingură de miere şi potrivim de sare şi piper. Adăugăm supa de miel (sau pui sau apă) şi dăm focul mare până prinde a fierbe, moment în care îl dăm mic mic şi lăsăm tocana să fiarbă molcom o oră întreagă.

Paranteza: Am făcut supa de miel pe care am folosit-o fierbând osul pe care era cea mai frumoasă bucată de carne pe care o aveau, după ce a fiert vreo oră, am adăugat nişte legume şi după ce au fiert şi astea am strecurat supa şi asta a fost. De multe ori procedez la fel, cumpăr carne cu os chiar dacă am nevoie doar de carne, o dată pentru că nu mulţi măcelari o tranşează prea strălucit, de până şi eu mă descurc mai bine şi a doua, pentru a avea material pentru supele – bază pentru mâncăruri.

După ce se termină runda de fiert-molcom-o-oră-întreagă, adăugăm caisele confiate şi două treimi din menta tocată mare. După încă o rundă chinuitoare de jumătate-de-oră-de-fiert, vreme în care mirosul începe să se simtă şi din cartierul alăturat, adăugăm făina de migdale, care va avea rolul de a îngroşa sosul. Mai dăm într-un clocot – două şi oprim focul. Adăugăm restul de mentă şi fulgii de migdale rumeniţi puţin în prealabil într-o tigaie.

Cous-cous cu fructe confiate

Odată ce tocana e gata, putem pregăti şi cous-cous-ul cu fructe confiate, cu care treaba merge foarte repede. Mai întâi stoarcem zeama a 3-4 portocale, până adunăm cam o cană. Tocăm caisele confiate, curmalele (bineînţeles, după ce le-am scos sâmburii) şi adăugăm lângă şi stafidele.

Într-un ibric, aducem sucul de portocale la care am adăugat jumătate de cană cu apă la punctul de fierbere. Punem într-un castron încăpător o cană de cous-cous mărunt şi sucul de portocale fierbinte şi lăsăm acoperit 5 minute. În timp ce aşteptăm couc-cous-ul să se umfle în pene, într-o tigaie punem toate fructele, fulgii de migdale rumeniţi puţin în prealabil şi o linguriţă rasă cu scorţişoară. Adăugăm jumătate de cană cu apă şi amestecăm din când în când în timp ce fructele se înmoaie și aromele se împrietenesc. Când cous-cous-ul e grăsun şi frumos, il punem şi pe el în tigaie şi amestecâm uşor.

Servim cele două minuni împreună întrebându-ne cum am putut trăi până acum fără mâncarea asta. Nici eu nu ştiu. Poftă bună!

Frumoasele poze au fost făcute de Radu, căruia îi mulţumim cu toţii în cor. Multuuuuumim Radu >:D<