Prăjitură siropoasă de mere

Întâi şi întâi vreau să vă spun că m-am decis să particip la un concurs. Concurs de găteli şi bucătăreli organizat de Laura Adamache pe blogul ei. Nu numai premiul (oferit de cei de la www.pentruacasa.com) mi-a făcut cu ochiul dar şi provocarea în sine e una care nu m-a lăsat să stau locului.

Să vă spun şi de ce.
Multă vreme am evitat să folosesc merele în deserturile pe care le-am făcut. Poate şi pentru că în copilărie bunica ne făcea o plăcintă cu mere în foi subţiri pe care eu, pentru nu ştiu ce motiv nu o agream (de fapt strâmbam din nas cam la orice plăcintă). Când bunica s-a îmbolnăvit şi a trebuit s-o ducem câteva zile în spital una dintre dorinţele ei a fost să-i fac o …plăcintă cu mere. Dar cum numai de foi fine făcute în casă nu aveam timp am luat repejor o reţetă de pe site-ul Anei Maria şi am adaptat-o la cerinţele bunicii. Ce să zic? Am luat supa de găina de curte şi plăcinta de mere şi am purces către spital. Bunica a reuşit să soarbă fericită câteva linguri de supă dar ştiu că plăcinta o mânca cu mare poftă. M-am trezit tăindu-mi o felie şi până să-mi dau seama farfuria era goală. De atunci, nu am mai zis nu merelor în deserturi.

Acestea fiind zise, doresc a vă prezenta în continuare o minune de prăjitură: siropoasă, moale, înnebunitor de aromată şi nespus de săţioasă (deşi, după prima porţie nu te-ai mai opri din mâncat).

Ingredientele (pentru o tavă de 24 cm) necesare sunt:

1 kg mere (eu am preferat din soiurile Golden şi Jonathan) mai în pârgă, nu coapte prea tare
200 g unt (150 g pentru compoziţie, 50 g pentru călit diverse)
250 g zahăr muscovado- zahăr brun umed (oh, nu vă alarmaţi, acest tip de zahăr se găseşte acum şi pe la noi)
3 ouă mici/ medii
250 g făină
2 linguriţe praf de copt
2 linguriţe scorţişoară praf
1 legătură mică de mentă proaspătă
1 jumătate de lămâie

Pentru glazură

Suc scurs de la mere
50 ml vodka
3-4 linguri zahăr (muscovado/ brun/ alb, la alegere)

Se porneşte cuptorul şi se lasă la 150 grade C.
Se freacă untul împreună cu zahărul şi scorţişoara. Apoi se adaugă ouăle amestecându-se în continuare. Când toată treaba capătă consistenţa unei creme, se toacă mărunt menta şi se adaugă în compoziţie.

Se strecoară făina împreună cu praful de copt şi apoi se adaugă treptat peste (de acum, aluat). Nu uitaţi, desigur, să amestecaţi.

Se păstrează 2- 3 mere întregi iar restul se curăţă de coajă şi se dau pe răzătoarea mare. Se stoarce jumătatea de lămâie iar sucul se toarnă peste mere şi se amestecă bine. Fiind antioxidant, sucul de lămâie va mai opri din colorarea merelor în brun şi le va păstra culoarea deschisă. Peste mere se adaugă o linguriţă de zahăr muscovado, se amestecă şi se lasă vreo 10-15 minute până îşi lasă suc.

Se storc de suc şi se adaugă în compoziţie. Se încorporează cu voioşie. Se tapetează o tavă cu unt/ ulei şi apoi se presară scorţişoară.
Se toarnă tărăşenia în tavă.

Ca să complicăm puţin situaţia şi să dăm un plus de gust şi arome, tăiem unul dintre merele păstrate cuburi, le tăvălim pe acestea în zahăr şi le călim rapid în unt încins până se caramelizează oleacă. Se scurg cuburile de excesul de unt şi se strecoară uşor în tava cu aluat şi apoi se nivelează.

Se dă tava la cuptor şi se lasă la copt molcom cam 50- 60 minute.

Cu vreo 10 minute înainte de scoaterea tăvii la răcit, se pregăteşte un sirop (mai spre caramel) din sucul de mere strecurat, vodka şi zahăr. Se lasă la clocotit cam 10 minute sau până observaţi că are consistenţa unui caramel mai subţire.

Se scoate tava, se lasă câteva minute la răcorit şi apoi se toarnă minunea de caramel peste. Ce-i drept, eu am riscat puţin şi am scos-o din tavă înainte a o îmbăia. S-ar fi putut rupe dar a fost cuminte 😉

Pentru ornat, am tăiat felii foarte subţiri de măr pe care le-am călit rapid în untul încins (în care mai erau şi ceva rămăşiţe de zahăr).

Ş-am încălecat p-o şa, şi …mă duc să mai iau o felie din frigider.

Note: reţeta a fost adaptată după ce se întâmplă aici.