Menu

Tort aromat de mere cu cidru şi nuci pecan

Provocarea Laurei trebuie să recunosc că mi s-a potrivit ca un ghimpe în talpă, eu și deserturile, baba și mitraliera. Dar, asta a însemnat doar că mi-a pus ambiția și determinarea ceva mai mult la încercare. După o săptămână întreagă în care am citit zeci, dacă nu sute de rețete pe bază de mere, am oscilat între a face un purcel de lapte umplut cu mere sau niște bucăți de piept de rață aromată cu scorțișoară și garnitură de mere. Dar pentru că cică era musai să fie deset, am ales cu totul altă rețetă, pe care am și modificat-o după gustul meu, pe ici colo și prin părțile esențiale.

Îmi lipseau doar o mare parte din ingredientele necesare, tehnicile, experiența, un cuptor precis și câte și mai câte. Cidru franțuzesc am găsit în cele din urmă în Carrefour, nucile pecan s-au lăsat greu așteptate dar au apărut după vizitarea a peste 10 hypermarketuri, magazine și plafaruri (parol!) iar amestecul mixed spice a fost realizat in-house special pentru această ocazie. Cu restul (experiență, tehnici, cuptor precis) am zis doar „Doamne ajută”, că nu mai am timp să rezolv nimic. Așadar, după ce am trecut cele 3 probe de foc, am ajuns la cea finală, întâlnirea cu bucătăria. Cine a câștigat bătălia, vedeți în cele ce urmează, oricum, e clar norocul începătorului.

Pentru tortul aromat de mere cu cidru şi nuci pecan avem nevoie de următoarele, vom umple o formă de tort de 24cm, aşadar multe porţii:

1,5kg de mere – am preferat mere româneşti de pe piaţă, dulci şi acrişoare deopotrivă şi cât se poate de aromate
475ml de cidru franţuzesc (găsim la Carrefour, marca Reflets de France)
425g de făină
225g de zahăr brun
225g de unt
3 ouă
275g de stafide mari
150g de nuci pecan
3 linguriţe cu bicarbonat de sodiu
o linguriţă şi jumătate cu mixed spice (nu vă faceţi griji, găsiţi mai jos ce-i mixed spice – jos de tot, după poze, adică aici)
o linguriţă şi jumătate cu scorţişoară
jumătate de linguriţă cu nucşoară

Pentru decorul cu felii de mere am folosit:

2 mere roşii mari
3 linguri cu zahăr
50g de unt

Pentru sosul de mascarpone, avem nevoie de următoarele:

250g de mascarpone
75ml de smântână de frişcă
2 linguri cu zahăr pudră
o linguriţă rasă cu scorţisoară

Procesul nu-i foarte complicat atâta vreme cât avem grijă la cantităţi şi ne înarmăm cu ceva răbdare. Înainte de a ne apuca, scoatem untul la temperatura camerei să se înmoaie şi dăm drumul la cuptor să se încălzească, pe la 180 de grade Celsius.

Pentru început, punem cidrul într-un ibric sau crăticioară la fiert şi-l tot fierbem până ajunge la o treime din volum. Trebuie să avem grijă doar să nu dea în foc, căci dacă grăbim focul, cam are tendinţa să facă spume şi să se umfle. Cu răbdare aşadar, până ajunge să fie cam o treime din cât era, dar mai concentrat. Când e gata îl punem la răcit, căci aşa-l vom folosi.

Cât stăm cu ochiul pe cidru, spălăm şi curăţăm merele de coajă şi cotoare. Apoi, jumătate le tăiem cubuleţe şi le punem la călit într-o tigaie antiaderenta într-o treime din untul alocat rețetei, topit în prealabil. Le amestecăm din când în când, şi când au început să-şi schimbe culoarea în gălbui, semn că au tras mare parte din unt, adăugăm şi jumătate din cantitatea de zahăr. Lăsăm să se topească şi apoi luăm de pe foc şi le lăsăm la răcit. Cealaltă jumătate din mere o radem prin răzătoarea mare şi o amestecăm cu restul de zahăr, apoi o lăsăm deoparte într-un bol.

Pregătim şi nucile pecan, pe care le tocăm grosier, merge la cuţit destul de bine. Păstrăm doar o mână de nuci întreagă, căci ne va plăcea când le vom găsi prin tort aşa.

Într-un bol mare, amestecăm făina cu bicarbonatul, amestecul mixed spice, scorţişoara şi nucşoara. Amestecăm bine, bine şi apoi adăugăm merele rase şi untul moale, după care amestecăm iar. Apoi, adăugăm şi cubuleţele de mere călite împreună cu toată zeama pe care au lăsat-o şi ouăle şi omogenizăm. Turnăm peste şi cidrul răcit şi amestecăm uşor, dacă toată treaba arată ca un maglavais dubios şi moale, înseamnă că suntem pe drumul cel bun. Adăugăm stafidele şi nucile pecan (şi pe cele tocate şi pe cele întregi) şi amestecăm iar.

Pregătim o tavă 24 sau 26 de cm dintre cele cu inel detaşabil, speciale pentru tort şi o ungem cu puţin unt. Turnăm în tavă toată nebunia de mai sus şi o dăm la cuptor pe la 180 de grade pentru o oră. Verificăm cu un băţ de bambus de frigărui sau cu o scobitoare şi dacă trece testul îl scoatem şi-l lăsăm să se răcorească vreo 5 minute. Ca idee, la mine n-a trecut testul scobitoarei încă vreo 20 de minute după ora iniţială, dar nici nu ştiu cu exactitate ce temperatură am avut în cuptor. După cele 5 minute în care s-a răcorit puţin, desfacem cu grijă inelul tăvii şi scoatem tortul pe un grătar special, îl acoperim cu un şervet curat şi-l lăsăm să se răcească.

Înainte de a-l servi, pregătim decorul şi sosul de mascarpone. Pentru decor, spălăm două mere roşii mari, le tăiem pe din două şi le scoatem cotoarele. Apoi, fără să le decojim le tăiem feliuţe subtiri de 1, maxim 2mm. Încingem într-o tigaie 50 de grame de unt şi apoi punem feliile de mere la călit, despărtindu-le astfel încât să nu se suprapună prea mult. Le întoarcem din când în când, să se călească uniform, cu grijă să nu le rupem. Când sunt aproape călite, presărăm zahărul brun şi amestecăm uşor până se topeşte. Oprim focul şi lăsăm să se răcorească. Ornăm cât încă sunt calde, până se întăreşte untul.

Pentru sosul de mascarpone, amestecăm mascarpone-ul cu smântâna de friscă, zahărul pudră şi scorţişoara şi omogenizăm.

Servim feliile de tort cu câte o lingură de sos de mascarpone. Poftă bună!

Mixed spice

Amestecul „mixed spice” se pare că se foloseşte la o varietate mare de prăjituri şi torturi, motiv pentru care prin alte părţi se comercializeaza gata preparat, sub acest nume. Eu n-am dat de el pe nicăieri, aşa că am cercetat cum se face. Am preparat, bineînţeles, mai mult decât aveam nevoie pentru această reţetă, din imposibilitatea de a face doar o linguriţă şi jumătate, dar nu-i nimic, voi avea şi altă dată. Aşadar, pentru 2-3 linguri de amestec mixed spice, avem nevoie sa amestecăm următoarele:

o lingură cu scorţişoară măcinată
o linguriţă cu coriandru măcinat
o linguriţă cu nucşoară măcinată
jumătate de linuriţă cu ghimbir uscat pudră
un sfert de linguriţă cu ienibahar măcinat
un sfert de linguriţă cu cuişoare măcinate

Bineînteles, dacă nu avem unul dintre cele de mai sus măcinat, putem să-l măcinăm noi, folosind o râşniţă. Mare grijă doar la scorţişoară şi cuişoare, căci dacă folosim o râşniţă electrică cu vas de plastic, cum au mai toate blenderele, foarte probabil acestea vor lăsa urme în plastic şi aromă pentru multă vreme.

9 Comments

  • Monica@DescoparItalia
    26 septembrie 2011 at 11:59

    Wow..arata fenomenal! Daca mai ai nevoie de alune sau nuci mai speciale, in loc sa cutreieri magazinele iti recomand: http://driedfruits.ro/. De aici imi fac proviziile si sunt de departe cele mai bune preturi pe care le-am intalnit pana acum.

  • Ana
    26 septembrie 2011 at 12:34

    Multumesc frumos pentru vizită și apreciere Monica! Da, cu ocazia acestei penurii de nuci pecan i-am găsit și eu pe cei de la driedfruits.ro, zilele astea fac o comandă. Săptămâna trecută, când am făcut rețeta, nu aveam nici timp să aștept livrarea și nici bani pentru câte am pus pe listă de comandat de la ei. Da, noi când comandăm de bucătăreală se lasă cu liste foarte foarte lungi :D.

  • Monica@DescoparItalia
    26 septembrie 2011 at 12:42

    I can feel you sista’. Tocmai ce mi-am facut si eu lista de la ei si la un moment dat ajunsese pe la 700 de ron fara TVA, moment in care i-am dat reset si am luat-o de la capat cu mai multa cumpatare. Cu toate astea a ajuns si de data asta la vreo 400 de ron fara TVA :(.

  • Ana
    26 septembrie 2011 at 12:48

    Când am vorbit cu ei săptămâna trecută mi-au zis că mă lasă să iau și jumătăți de kg, atâta vreme cât nu cer asta pentru prea multe produse, poți să încerci și tu faza. Plus că multe o să le împart cu Cătălina, ca să mai înjumătățim amândouă. Altfel, dacă faci comanda bi-anual, 400 de lei nu-i așa de mult. Eu atâta dădeam pe semințe de pin, nuci pecan și altele de genul în supermarchet doar pentru o lună – două.

  • mișu
    27 septembrie 2011 at 6:44

    Wow, câtă răbdare, și cu tortul, și cu pozele… Cum a fost drumul spre Vadu?

  • Ana
    27 septembrie 2011 at 9:01

    Mulțumesc Mișu! N-am reușit să-ți răspund la mail atunci și am uitat să-ți povestec :(.

    Drumul spre Vadu, a greuț și foarte cald. Până la Periboina am mers unde băteau valurile și era nisipul ud, acolo ne-am învârtit nițel până am găsit pe unde se trece stăvilarul. De acolo, drumul paralel cu malul apei a fost bun primii km, apoi din ce în ce mai nisipos și deci anevoios. Când am ajuns la cherhanaua de la Vadu era să pup nisipul :)). Nu știu dacă ar fi mers să continuăm pe malul mării unde băteau valurile, spre răul bicicletelor, dar spre binele timpului de parcurgere și al moralului.

  • mișu
    28 septembrie 2011 at 20:26

    Mulțam pentru răspuns… Mai funcționește cherhanaua de la Vadu?

  • Ana
    29 septembrie 2011 at 13:30

    Da, mai funcționează, doar că acum e un fel de club de fițe comparativ cu ce era acum vreo 2 ani. Totuși, borșul de pește a fost bun și ne-a prins bine, deși era 15 lei 😐

  • […] Adrianei- Tartă cu nuci Teo’s Kitchen- plăcintă cu pecan Ana, pe când încă mai era la kissthecook. Altă tartă cu mere, pecan şi sirop de arţar de pe […]

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.