Jeleu de liliac- prima parte

Până nu demult, deși cred că în copilărie am gustat la un moment dat, (bunica avea un liliac în curte, era feblețea mea), nu știam ce gust au florile de liliac. Îmi amintesc de garoafe, de zambile, de lalele și de salcâm. Din astea am tot gustat (mai ales zambile, alea roz sunt cele mai gustoase, apropos).

Zilele acestea am încercat și am constatat că sunt amărui. Amărui cu aromă de florală. Știam de pe site-ul Lindei Lomelino că se poate aromatiza zahăr cu florile de liliac. Apoi am mai studiat câteva site-uri și am găsit inclusiv cum se face apa de liliac, jeleul de liliac și altele.

M-am oprit la cel din urmă și cum toți scriau despre pectină cumpărată, m-am gândit că ar fi drăguț să o extrag eu din ceva fructe. Așa că am lucrat pe parcursul a două zile până am obținut ce doream. Acum, despre gust: are nuanțe de citrice, mere și pere, o vagă nuanță florală și un gust amărui spre final. Îmi place cum a ieșit dar neștiing ce gust ar trebui să aibă, mă întreb dacă așa trebuie să fie, de fapt. Cu gândul acesta în minte am lucrat o a două variantă de jeleu (cu mai puțin zahăr și cu agar-agar).

Culoarea: nu are nici o treabă cu frumosul violet pal pe care îl au florile de liliac. Iese cumva verzuie, poate galben-aurie. Eu am pus o mură în lichidul în care am fiert merele și perele și în final am ajuns la un portocaliu-ambră.

Ingrediente pentru pectină

4 cotoare de măr, un măr întreg
2 pere întregi
sucul de la o lămâie
apă cât să acopere aceste fructe într-o oală

Ingrediente pentru jeleu de liliac

75 grame flori de liliac (numai flori deschise și boboci, fără tulpini verzi)
550-600 ml apă
650 g zahăr tos
sucul de la 1/2 lămâie

Pentru obținerea pectinei se spală merele și perele și se tăie bucăți. Se taie inclusiv cotoarele în 2-3 bucăți. Se pun într-o oală încăpătoare, se pune și sucul de lămâie și toarnă apă cât să acopere tot fără a depăși cu mult (un deget). Se pune pe foc, se aduce la fierbere și apoi se lasă focul foarte mic. Durează cam 45-60 minute până când lichidul se reduce la jumătate. Se ia de pe foc și se pune totul într-o pânză pentru brânză/jeleu (se găsesc în anumite magazine sau tifon pus în vreo două-trei straturi. Se lasă totul să atârne și să scoată lichid deasupra unei oale. Se lasă vreo două ore. Se presează ușor din când în când (pentru ca lichidul să iasă limpede nu tulbure). Se vor strânge cam 300 ml lichid. Se pune pe foc mic încă 20 minute. Se pune apoi într-un borcan/cană și se foloseste la nevoie.

În paralel, florile de liliac se dau jos din inflorescență, se pun într-o sită și se spală în jet de apă. Se pun într-un borcan încăpător.
Se fierbe apa, se toarnă peste flori, se pune capac și se lasă așa 12 ore. După tot acest timp, se pune o sită deasupra unei oale și în ea o pânză de tifon sau specială. Se presează foarte bine până iese (tot) lichidul sau cât mai mult din el.

La mine s-au strâns 500 ml.

Peste cei 500 ml lichid se toarnă cel obținut de la fierberea merelor și perelor și apoi zahăr cât să fie raport de 1:1 (respectiv 600-650 g). (Atenție! Dacă se strânge mai puțin lichid sau mai mult puneți zahăr în raport de 1:1). Tentația de a pune mai puțin este mare, doar că zahărul este important în acest proces (de gelificare). Se adaugă și sucul de lămâie și se pune tot amestecul la fiert. Focul trebuie să fie mediu, treaba trebuie să fiarbă cu spume mari, să se ridice repejor. Cam atunci e gata. Dacă aveți termometru pentru sirop/dulceață, temperatura ideală ar fi de 105 grade C. Sau se pot face teste cu picături de jeleu pe farfurii reci.

Acum, observații: îmi place cum s-a închegat. E ca o miere mai grosuță, tremurândă.
Îmi place cum miroase. Deși apa cu flori are mai degrabă un miros pronunțat de iarbă (IARBĂ, da?) proaspăt tăiată și mai puțin de flori de liliac, se simte o aromă finuță de floare în jeleu. Care are note de citrice, măr și păr (evident) și spre final este amărui.

Probabil nu va fi pe gustul tuturor așa că o cantitate mică este de preferat pentru început. În altă ordine de idei, ceea ce influențează gustul final este și soiul de liliac. Pentru că nu toate miros la fel. Dar asta o să vă explic în a două parte, unde nu am mai folosit pectină, apa de infuzare a fost mai rece, soiul de liliac a fost altul, timpul de infuzare mai îndelungat, zahăr mai puțin și, în final, o aromă mai puternică de liliac în jeleu.

Între timp am găsit și această rețetă, așa că mai fac o încercare. Este însă pentru un sirop și chiar sunt curioasă dacă își va păstra culoarea.

Note:

Alte rețete cu liliac găsim și la

Rita, Comori Delicioase- flori de liliac zaharisite
Nu știu cine e fata/băiatul/echipa dar e interesant ce fac(e) pe acolo, Plains and Planes- cu vreo 5 moduri de a folosi florile de liliac
Claudia de la Lecturi si arome, cu o reteta de biscuiți și flori de liliac