Păstravi umpluți cu citrice și ierburi aromatice la cuptor

Recunosc că e primul tip de pește pe care l-am făcut la cuptor în afară de somon.
În același timp, am ales să fac această combinație de pește și citrice pentru că este una destul de simplă (și obișnuită). Ca să mă familiarizez cu păstrăvul la cuptor. Am mâncat în copilărie făcut la ceaun, undeva pe la Moneasa.

La ultima vizită la Carrefour Băneasa, s-au lipit de mine și peștii aceștia doi. Nu am luat mai mulți pentru că am preferat să-i fac proaspeți nu să-i țin mai multe zile ca să găsesc de mai multe ori.

Citeşte mai departe »

Friptură de vită cu mirodenii din Northrend și salată de microplante

Aceasta este o rețetă adaptată după cea numită Tender Shoveltusk Steak. Cea mai mare problemă a acesteia a fost să găsesc respectiva bucată de carne, dar cum nu prea există animalul lopată cu colți de fildeș pe la noi, am zis că merge și vita.

Cu mirodeniile a fost ușor, am urmat întocmai indicațiile din cartea de bucate a jocului, adică World of Warcraft, the Official CookBook sosită de curând de la Books Express, mai ales că aveam de toate prin cutiile din bucătărie.

Iar în loc de salată am folosit minunatele și aromatele microplante (vlăstari) de la Microgreens România. De câte ori comand de la oamenii ăștia nu reușesc să folosesc plăntuțele până nu le fotografiez o grămadă înainte. Nu mă pot abține, mi se par tare frumoase.

Citeşte mai departe »

Portrete de bloggeri culinari
Poveşti

4 Aprilie 2017
2 Comentarii
Bucătar: Cătălina

Adina Magda, călătoarea din munți și iubitoarea naturii și ale darurilor ei

Dacă tot v-am scris ieri despre rețeta de ciuperci, despre umblat prin pădure și despre cules, azi vă voi vorbi despre Adina Magda.

Adina Magda este creatoarea, scriitoarea și călătoarea din spatele blogului Cat’s Kitchen. Și are și pisici. De ce este ea atât de specială pentru mine și în general pentru blogosfera românească de rețete culinare?

Pentru că, deși extrem de modestă, Adina promovează bucătăria regională, cu ingrediente locale culese din natură sau crescute de ea. Pe blogul ei veți găsi multe rețete cu ciuperci culese din zona în care trăiește, leurdă, untișor și alte verdețuri din pădure sau grădină, rețete de mezeluri făcute în casă (și credeți-mă când vă zic că sunt delicioase, că am avut ocazia să le și gust), diverse preparate din carne de vânat, rețete de conserve (roșii uscate în ulei de măsline, ciupeci murate), siropuri din muguri de brad și altele.

Citeşte mai departe »

Amintiri din Finlanda. Ciuperci cu sos de smântână.

Bună, mă numesc Cătălina și sunt dependentă de ciuperci. Stai, că asta nu a sunat chiar OK. Sunt dependentă de ciuperci comestibile. Și îmi place foarte mult să le și culeg cu mâna mea. Și-apoi să le gătesc, să le usuc, să le fotografiez sau să le admir pur și simplu.

Acum două toamne eram la Vammala într-o vacață mai de lungă durată. Și era în plin sezon de gălbiori și gălbiori de toamnă-iarnă (niște ciuperci maronii, mărunte, crocante, delicioase și ușor de uscat). Nu plouase prea mult în ultimele săptămâni și pădurea nu avea decât 2-3 locșoare mai umede și pline. Dar la un moment dat, a plouat două zile mai sănătos. Prilej minunat să ne luăm cizmele de cauciuc și să căutăm comori. Și am găsit în prima zi de după ploaie o găletușă de 5 litri plină. Am găsit gălbiori, gălbiori de iarnă și ceva hribi întârziați (dar delicioși, dragii de ei).

Juha s-a ocupat de gătit: a făcut focul în sobă, a ales o rețetă din cartea lui de căpătâi și s-a apucat de treabă după ce am curățat eu tot. Curățatul ciupercilor e chiar o treabă relaxantă (dacă n-ai vreo 10 kile).

Citeşte mai departe »

Sorbet de piersici cu miso

O să ziceți că nu a venit încă vara dar eu voi scrie totuși acest text pentru că mai e doar puțin până începe sezonul oficial al înghețatelor.
Noi, ăștia din familia asta mixtă suntem fani înghețată și sorbet și granita. N-avem ce face. Sunt zile în care nu putem trece pe lângă congelatoarele din magazine fără să agățăm măcar o cutie. Și sunt zile în care ne vine inspirația și ne facem singuri.

Vara trecută am cumpărat un kilogram de piersici cu gândul să fac o tartă, o chestie banală dar incredibil de gustoasă. Însă mi s-a părut prea cald pentru a găti ceva la cuptor așa că am preferat să folosesc mașina de înghețată.

În același timp, eram chitită să mai folosesc pastă miso în deserturi după prima experiență avută în acest sens (care a și fost un succes).

Citeşte mai departe »

Supă islandeză de pește

În continua încercare de a mă împrieteni cu supele și ciorbele de pește am găsit o rețetă care mi s-a părut extraordinară. O să vedeți și de ce. Aproape ca cea din Delta noastră, supa islandeză se face din mai multe feluri de pește (măcar 4, toate din apele nordice: somon, eglefin (haddock), cambulă, pește limbă de cal (halibut)) și creveți.

Partea bună a faptului că îmi place să experimentez cu resturi a adus un aport extraordinar acestei rețete, pentru că în loc să folosesc supă bază de pui, am folosit o parte de fumet iar cealaltă parte a fost o supă făcută din carcasele de creveți. Dar o să vă povestesc pe îndelete cum am procedat.
Supa se face repejor și e bine să nu insistați cu fierberea ingredientelor. Peștele va rămâne întreg, cu o textură corectă, legumele la fel, gustul va fi desăvârșit. Chiar nu are rost să ucideți toate acestea cu o fierbere prelungită.

De aprovizionat m-am aprovizionat de la Carrefour Băneasa și cu ocazia asta am văzut și eu cum arată pe viu niște arici de mare (!).

Citeşte mai departe »

Rillettes de rață

Așteptam de mult un moment propice să fac această rețetă. Nu este complicată, dar ca de obicei ia ceva timp până este gata. Miercurea asta am primit de la Legume de țară o rață întreagă de aproape 2,5 kg. De obicei, când primesc păsări întregi le tranșez și fac pachete pe care le bag la congelator: piept, pulpe, spate + aripi, gât + organe (pipotă, inimă), ficat. În curând o să strâng destul ficat încât să fac această terină. Bine, nu la sous vide pentru că încă nu mi-am luat, ci la cuptor. Ce sens are acea împachetare, cel puțin pentru mine: pieptul de pui se fierbe cu niscai legume, se mărunțește și se dă la bebeluș. Pieptul de rață/bibilică se face la tigaie. Pulpele de pui se fac la cuptor, cele de rață se fac confit sau pulled duck. Spinările, aripile și gâturile sunt excelente pentru supe de bază.

Așa, ce-am făcut cu rața de data aceasta: am lăsat-o întreagă, la cuptor, cu untură și multe mirodenii pentru 6 ore, la 120 grade C. Mai precis, am “confiat-o” întreagă ca apoi s-o transform în rillettes.

Rillettes de rață se fac de obicei din pulpe, dar am găsit această metodă pe blogul lui chef John și mi s-a părut fantastică. Cum cocota pe care o am este destul de mare cât să încapă o rață întreagă în ea, am aplicat metoda lui fără regrete.

Ce am făcut diferit a fost să schimb unele mirodenii pentru că Juha nu prea e înebunit după ghimbir, de exemplu, iar eu nu voiam portocală în ecuație.

Citeşte mai departe »

Tartar de somon și ton (P)

Ca om care în copilărie nu prea suporta peștele, după o anumită vârstă a început să îmi placă chiar și crud. De câte ori mă gândesc la asta îmi vine imaginea bunicii în cap și cum se ruga de mine să mănânc pentru că e sănătos și ușor și altele asemenea, și mi-o imaginez ce mi-ar zice acum. În ultima lună am avut ocazia să încerc chiar mai multe sortimente decât știam de la buna de-acasă (adică și alte specii în afară de crap, șalău și caras), pentru că cei de la Carrefour Băneasa și-au crescut foarte bine acest raion. Așa că în câteva săptămâni am gătit pentru prima dată sardine proaspete, caracatiță, păstrăv și ton. Cu somonul am mai avut de-a face. La fel și cu creveții. Dar să povestesc un pic despre această rețetă. Nu este complicată, nici de durată, rezultatul este plăcut și mai elegant decât alte feluri cu pește.

Citeşte mai departe »

Prăjitură cu blat de cartof dulce și dovleac, cremă de mascarpone și caramel și Bourbon peste tot

Adică dacă primești alcool și nu îl bei, folosește-l la gătit.

Spre exemplu, în rețeta de față am pus Bourbon (să fie) și în blat și în cremă și aproape că am turnat un pic și pe gât că eram ruptă de oboseală dar voiam să fac o surpriză șefului peste inima mea. Adică m-a trezit Erik de pe la 6:00 a.m. și n-am mai putut adormi la loc deși el a reușit (și încă cum!) Așa că m-am târât dus până la bucătărie și m-am apucat de copt.

Blatul este model de la Alina, Ciocolată și vanilie, dar cu ceva modificări pentru că aveam un singur cartof, și ăla amărât, de vreo 150 grame. A ieșit ceva bun peste care am turnat cremă din belșug, și pe care, dacă tot eram la capitolul delir, am pus niște alune de pădure îmbrăcate în caramel. Și-o operă abstractă din caramel pentru că habar nu am să lucrez cu el dar am zis să mă dau artistă. 😀

Să scriu, așadar despre bunătatea aceasta de desert. Atenție, avertizez de la bun început că am pus mai puțin zahăr decât este în rețeta după care m-am inspirat. Și ăla a fost Panela, care e mai puțin dulce decât cel alb, tos. Adică, mai pe scurt, dacă vă place mai dulce, puneți mai mult.

Citeşte mai departe »

Tocană spaniolă din coadă de vită (Rabo de toro)

Acesta este un fel de mâncare simplu de făcut. E drept că durează câteva ore până este gata, dar așteptarea merită cu vârf și îndesat.

Coada de vită nu se găsește chiar peste tot, eu am avut noroc cumva. Căutam pulpe de rață la Carrefour și am dat peste pachetele cu cozi de vită. Arătau perfect. Sau așa cred eu că arată perfecțiunea (oase curate, cartilagii albe, carne roșie).

Tocana spaniolă cere vin și brandy doar că eu am avut Bourbon (asta e, defilăm cu ce avem- și ăla primit de la prieteni). Cere și morcovi dar cum eu îi gătisem pe toți pentru Erik, am folosit napi porcești (culeși de mama după ce s-a dus înghețul).

Citeşte mai departe »