Risotto cu hribi și brânză de capră

În familia noastră există două feluri de a pregăti risotto (și e unul dintre felurile de mâncare pe care îl pregătim frecvent pentru că este versatil și merge cu o gamă largă de ingrediente): stilul smuls și mai rapid al lui Juha (împrumutat de la Raymond Blanc) și stilul mai lent și care antrenează bine mușchii brațelor (stilul clasic de amestecat cu foarte mici și scurte pauze) pe care îl folosesc eu.

Rezultatul este cam la fel, noi nu am sesizat până acum vreo diferență. Însă ingredientele sunt foarte importante. Este nevoie de o supă de bază (noi folosim din oase de vită și spinări de găină sau rață), de un vin bun, de preferință alb și nu în ultimul rând, de un tip special de orez (Arborio, Carnaroli, Vialone, Nano, and Baldo). Cel mai frecvent găsim în România cel de tipul Arborio.

Ca să înțelegeți cât de prietenos este acest fel de mâncare, o să scriu cam cu ce noi am făcut până acum: cu roșii uscate, chorizo, mazăre, multe feluri de ciuperci, sparanghel, legume rădăcinoase, diverse tipuri de brânzeturi.

Citeşte mai departe »

Conserve
Deserturi
Franţuzească
Revista VEG

7 Februarie 2017
Nici un comentariu
Bucătar: Cătălina

Piure de castane cu tonka

Se făcea că prin 2001, studentă fiind, am fost cu prietena mea Monique și o amică de-a ei la un vechi restaurant din Paris (eram amândouă invitatele ei).

Ce avea special acel restaurant (în afara de mâncarea bună, desigur), era faptul că cei care serveau la mese nu notau niciodată comenzile clienților. În schimb, le scriau pe mesele acoperite cu hartie albă. Am făcut acum un mic search pe google și am dat de el. Se numește Bouillon Chartier și are peste 100 de ani vechime! Cum spuneam, eram absorbită mai mult de serveurs și de cât de rapid și elegant se mișcau printre mese decât la ce mi-am comandat așa că am cerut la desert niște Crème de marron vanillée, chantilly pe care nu am putut s-o mănânc de dulce ce era. Dar, nah, chiar așa trebuie să și fie dar eu eram o fătucă obișnuită cu fripturi de porc prajite în untură iar cele mai dulci chestii de acasă erau dulcețurile bunicii. Așa că am lăsat cam mult în cupă, supărând-o nițel pe Monique, care urăște risipa de mâncare.

Apropos de risipa de mâncare, rețeta de azi a fost publicată și în VEG the MAG, ediția de iarnă din 2016.
De inspirat m-am inspirat de la Andra Constantinescu care explică cu lux de amânunte. De înlocuit am înlocuit vanilia cu tonka.

Citeşte mai departe »

Cel mai bun chec cu banane (o banana bread un pic mai șmecheră)

Nu că mă laud dar chiar așa a fost. Așa de bun că n-a mai rămas nimic din el. Juha l-a scos din cuptor, a dat drumul la filtrul de cafea și când m-am dus să-mi torn o cană am constatat că-mi rămăseseră și mie vreo 2 felii. Grrr.

Așa, am zis în titlu că-i o rețetă mai șmecheră. Cum așa? E simplu, din cauza ingredientelor. Că altfel, la preparare cam toate rețetele de chec cu banane sunt simple: se amestecă toate, se pune maglavaisul în tavă, se bagă la copt.

N-aș fi scris acest articol dacă nu mi-ar fi plăcut rezultatul. Și dacă n-aș fi testat pentru prima dată câteva din produsele de la Solaris și n-aș fi fost mulțumită de ele. Oamenii ăștia chiar fac treabă bună.

Citeşte mai departe »

Portrete de bloggeri culinari
2 Februarie 2017
Nici un comentariu
Bucătar: Cătălina

The Foodie Family

Unul dintre blogurile pe care le urmăresc constant este cel al familiei Foodie. Și se întâmplă acest lucru pentru că au tot timpul articole interesante și haioase. Există acolo recenzii la restaurante celebre (din top 50, the best of the best, cu sau fără stele Michelin) scrise cu haz și gust de îți vine să faci rezervarea, să iei avionul/trenul/uber-ul și să ajungi repejor în acel loc.

Foodie Family este alcătuită din 2 adulți frumoși, fit și mai ales îndrăgostiți și de doi băieți care le calcă pe urme (fac sport, gătesc, călătoresc). Dacă aș fi să descriu întâlnirile cu mama familiei, Monica, aș zice înainte de toate că este una dintre cele mai organizate persoane pe care mi-a fost dat să o întâlnesc. Sesiunile foto cu ea sunt scurte și intense, iar cea pentru acest articol nu a fost o excepție. Modelele s-au prezentat aproape gata echipate, cum altfel decât în echipament sportiv și-au avut cu ele obiectele cele mai dragi sau care le reprezintă cel mai bine. Ne-am distrat de minune și-am făcut rost și de-o formație vocal instrumentală numită Dă Foodies. S-a cântat la făcăleț, rachetă de tenis și furculițe, am avut și-un moment poetico-romantic pe bicicletă.

Citeşte mai departe »

Somon la cuptor, rețetă simplă de tot și poze din Finlanda

Singura problemă e găsitul unei bucăți de somon atât de apetisante pe la noi. În rest, nu e mare socoteală, rețeta nu este sofisticată dar o publicăm pentru că are poze frumoase rău :))

Ce e simplu de găsit în Finlanda și mai greuț în România? Somon bun. Ce e simplu de găsit în România și mai greu în Finlanda? Porc.

Când am fost cu părinții în Tampere cel mai greu a fost să-l conving pe tata să renunțe la ideea fixă cu mici și ceafă de porc la grătar, de câte ori mergeam pe la restaurant sau trebuia să gătim acasă.

Revenind la bucata noastră de somon, să tot fi avut vreo 500 g. Adică numai bună pentru două persoane hămesite. (Nouă ne-a rămas după copt așa că l-am transformat în rillettes).

Citeşte mai departe »

Chifteluțe finlandeze

Poate credeați că numai suedezii au chifteluțe. Greșiiit 😛 Cred că nu e țară în lume care să nu aibă ceva măcar asemănător. Dar să revenim la bucătăria nordică. Și la cea finlandeză. Nu toate chifteluțele-s la fel, desigur și fiecare țară bagă și multă mândrie în ele în afară de carne, pâine și smântână.

Juha nu a adus multe cărți cu el de-acasă, dar ce a adus este esențial: 5 cărți de bucate finlandeze din care 2 cu rețete de pâine și patiserie. Rețeta de chifteluțe se regăsește în cartea Kotiruoka, uusi laitos (Gătitul acasă).

Totul se măsoară in dl spre durerea mea (pentru că trebuie să fac conversie la măsurile cu care suntem noi obișnuiți), dar de cele mai multe ori merită. Rețetele finlandeze sunt simple, mâncarea sățioasă și nu se aruncă mai nimic.

Citeşte mai departe »

Supă bază vegetariană

V-am mai povestit despre supele de bază în articolul acesta. Acolo dădeam exemple de supe bază care au în componență oase și carne de vită, oase și carne de pui/găină/rață sau oase și carne de miel/ied.

De când mi-am dat seama că le pot păstra la congelator, am tot făcut și am stoc împrospătat permanent. Pentru că le consumăm. Și le folosim bine în risotto-uri, supe ramen, Pho sau altele, sosuri, tocănițe, unele plăcinte.

În afară de cele menționate mai sus am făcut la un moment dat și supă bază din pește și câteva versiuni de supe bază vegetariene.

Citeşte mai departe »

Salată de vară-toamnă cu brânză de capră și nuci prăjite în unt

Tot cu ocazia ultimei vizite la Vammala s-a născut și această salată. Are în ea toată bucuria și culorile și vitaminele pe care le pot dezvolta niște legume cultivate în zona de sud-vest a Finlandei. Și mai are dragostea și mângâierile și vorbele blânde ale Leenei, cea care se ocupă de grădina din buza pădurii.

Pe parcursul anilor, sezoanelor și vizitelor mele la casa socrilor am găsit în grădină următoarele: mazăre verde, salată de câteva feluri, cartofi de câteva feluri, inclusiv Vitelotte, tomate, dovlecei cu coajă verde închis, ridichi de iarnă, sfeclă roșie și galbenă, rubarbă, kale de câteva feluri, rutabaga, cucamelon, ceapă, gulii, floarea-soarelui, orz, secară (ultimele două pe câmp).

Pădurea oferă și ea niște bijuterii extraordinare- ciuperci de câteva feluri din care amintesc: gălbiori, hribi, trâmbița morților (piticilor), trompeta căprioarei, zbârciog gras (comestibil numai după tratament termic, înțeleg că sunt foarte delicioși), fructe de toate felurile: fragi, zmeură, coacăze roșii, agrișe, coacăze negre, merișoare mici, mari, merișoare de mlaștină, afine și afine de mlaștină, cloudberries, mere sălbatice.

În același timp, în Vammala există conceptul de troc. Leena face pâine, plăcinte, murături, gemuri, dacă merge cu ele prin vecini poate primi în schimb fructe, legume, carne de vânat (zona e împânzită de căpriori, musoni pentru care există sezon de vânătoare strict), fructe de pădure și ciuperci (dacă în zona lor nu se găsesc așa multe la un moment dat sau nu pot pur și simplu culege.

Citeşte mai departe »

Cheesecake (fără coacere) cu blat de turtă dulce și jeleu de vin roșu

Adică un desert numai bun de pus pe masa de Crăciun începând cu anul 2017 :)) sau acum, de Revelion. Sau lăsați, că l-am ratat și pe acesta :))

Are toate elementele iernii în el și e al doilea pe care îl fac într-o săptămână. Ah, și am învățat cu ocazia aceasta cum trebuie să procedez cu agar-agar-ul. Credeam că e complicat, dar nu. Fata asta explică așa de bine aici că mi-a ieșit din prima. Și a doua.

Înainte să explic ce e cu rețeta aceasta, o să îmi cer scuze că pozele sunt un pic cam horror. Cum îmi reglez timpul după copil în ultima vreme, zilele acestea n-am reușit să gătesc și să pozez în lumină naturală, ba mai mult, am fost prea varză de oboseală ca să instalez lumina continuă. Așa că am folosit lumina ambientală: becul de la bucătărie, cel de pe balcon, instalațiile din brad. Stați că plânge puștiul, mă întorc în niște minute (nu știu câte).

Așa, dar ce este bine: este un desert foarte gustos, aromat, proaspăt, numai bun de pus pe masă de Crăciun (dacă sărbătoriți) sau la orice serbare tematică de iarnă 🙂

Trebuie să vă înarmați doar cu ceva răbdare și ingrediente bune. N-aș putea să vă dau sfaturi despre cum să înlocuiți agar-agar-ul cu gelatină animală (pentru că nu folosesc), diferența e că a doua trebuie dizolvată în apă (lichid) rece iar primul în apă fierbinte- chiar fiert câteva minute.

Citeşte mai departe »

Eton Mess cu ananas și bezea cu ciocolată caldă (P)

ananas-dole-eton-mess-mici-46-of-74Cred că toată lumea știe cum se mănâncă ananasul tăiat rondele din conservă, nu? Se scoate întâi cu degetul arătător furculița fiecare rondea, se duce la gură și se ronțăie cu mare plăcere. La sfârșit de tot, se toarnă sucul rămas într-un pahar și se bea pe nerăsuflate. Acesta este procedeul standard folosit în această casă când este vorba despre ananasul auriu și plin de vitamina C (de trei ori mai multă decât în cel clasic) de la Dole. Asta dacă nu încropim repejor oareșce desert. Cum am făcut pentru postarea de față, după ce ne-am îndulcit bine cu ananas (deși, atenție! nu are zahăr adăugat).

Am luat câteva rondele de aur, le-am tăiat fin și le-am deshidratat în cuptor. Am luat și bucăți tăiate mic și le-am caramelizat. Apoi am completat cu frișcă și bezea. Și ananas direct din cutie, scurs. A rezultat un desert strălucitor și colorat, de la soare te poți uita, dar la el ba. Și nu-i nici greu de făcut.

Citeşte mai departe »