Flori comestibile din flora spontană și cultivată- a doua parte

*Când culegeți flori pentru consum este bine să evitați zonele foarte circulate, livezile stropite cu pesticide, zonele cu praf și în general cam orice zonă poluată. Nu consumați flori cumpărate de la florării. Conțin pesticide.

Scriam în ultimul articol că mă voi lega de florile comestibile și le voi așeza pe căprării după cum urmează (prima parte):

Flori culese din arbori:

a. Pomi și arbuști fructiferi cultivați sau din flora spontană
b. Arbori și arbuști decorativi cultivați sau din flora spontană

A. Pomi și arbuști fructiferi cultivați sau din flora spontană:

1. Florile de cireș– printre cele mai utilizate în ceaiuri, deserturi, supe, feluri principale, aperitive, salate.
Japonezii gătesc cel mai mult cu florile de cireș, în special cu cele de cireș sakura, cireș japonez (Prunus serrulata Kiku Shidare Sakura) pe care le folosesc la ceaiuri, mochi, dulcețuri, biscuiți, creme, hanami dango, wagashi, apă aromatizată etc). Câteva rețete cu flori de cireș japonez: dulceață din flori de cireș japonez, biscuiți cu flori de cireș, macarons cu flori de cireș, flori de cireș conservate în sare.

2. Florile de măr (atât cel cultivat cât și cel pădureț)- se pot consuma numai în cantități mici. Au aromă discretă, florală. În același timp, conțin un precursor al cianurii care se activează la digestie. Așa că mai bine puține, decât cu dureri de burtă sau mai grav. Eu am folosit într-o salată la un moment dat. Și erau doar vreo 6-7 flori (numai petale). Câteva rețete cu flori de măr: jeleu din flori de măr, miere aromatizată cu flori de măr, prăjituri cu rubarbă, cardamon și flori de măr (care în această rețetă au și rol decorativ).

3. Florile de corcoduș, prun: se pot consuma în stare proaspătă, se pot folosi la deserturi, siropuri și lichioruri. Nu am găsit contraindicații dar cel mai bine e să gustați puțin câte puțin dacă este prima dată. 🙂 Câteva rețete cu flori de corcoduș: cordial (sirop) din flori de corcoduș, supă de porumbel, flori de corcoduș și angelică (rețetă veche chinezească), lichior din flori de corcoduș/prun/cais, prăjitură din ciocolată și flori de corcoduș, panacota cu flori de corcoduș și miere, trufe din ciocolată și flori de corcoduș/prun.

4. Florile de portocal și alte citrice– deși se pot consuma și crude, sunt folosite de obicei la obținerea apei din flori de portocali (prin distilare). Dacă se dorește consumarea în stare proaspătă, trebuie alese soiuri care nu sunt amare. Florile de citrice se pot folosi crude în creme de brânză, unt aromatizat, ceaiuri, miere infuzată etc. Apa de flori de portocal se folosește foarte mult în bucătăria marocană așa că rețetele vor fi mai mult de acolo :). Așadar: prăjitură cu iaurt, cardamon și apa din flori de portocal, ceai de mentă cu apă din flori de portocal, ice tea din flori de portocal, mentă și frunze de ceai verde, prăjitură cu miere din flori de portocal, gelato cu pepene galben și apă de portocal.

5. Florile de gutui– petalele se pot mânca crude în cantități mici (din aceleași cauza ca la măr) în salate, sau se pot folosi la aromatizarea oțetului.

6. Florile de gutui japonez (arbust cu flori roșii, carmin sau portocalii ce înflorește primăvara devreme), Chaenomeles lagenaria sau C. japonica- aceleași specificații ca la florile de gutui.

7. Florile de trandafir, măceș– sunt printre cele mai utilizate în bucătării (bulgarii, englezii, românii, francezii și alte nații folosesc petalele de trandafir la prepararea dulceții sau jeleului de trandafiri). Dar dulceață se poate face și din petale de flori de măceș, de exemplu. Petalele de trandafir sau chiar bobocii întregi se pot usca și folosi la ceaiuri și deserturi (exemple ar fi nenumărate, dar vă las totuși câteva): înghețată, tort cu fistic și trandafiri, creme brulee cu petale de trandafiri și cardamon, vin din trandafir și orez, prăjituri chinezești, petale de trandafir conservate în zahăr, zahăr aromatizat cu petale de trandafiri. Din petale de trandafir se mai pot prepara apă de trandafiri, sirop de trandafiri, lapte aromatizat cu petale de trandafiri, limonadă și respectiv oțet aromatizat. Și aud că unii fac și sos harissa cu petale de trandafiri. Și o ultimă rețetă care sună excelent: lapte vegan cu trandafiri.

B. Arbori și arbuști decorativi cultivați sau din flora spontană

1. Florile de magnolie– Green Deane, cel care are site-ul “Eat the weeds” spune că petalele de magnolie (în special cele de M. grandiflora, flori albe, frunze persistente, parfum puternic), nu s-ar consuma în stare proaspătă pentru că au gust așa cum miros, însă se pot conserva în oțet și astfel murate pot îmbogăți salatele. M. stellata (flori albe, multe petale) merg și ele murate sau lăsate în miere pentru aromatizare, și am găsit treaba aceasta pe un blog românesc.

2. Florile de soc, Sambucus nigra Despre florile de soc sunt de spus atât de multe, dar cea mai frumoasă chestie aflată de curând este că există și în varianta roz. Merci, Miha pentru această știre de importanță națională :P. Socata va arată și mai bine de acum ;). În altă ordine de idei, socul este atât de iubit încât se folosește cam peste tot pe unde crește. Iar unii nu se opresc la socată și sirop ci îl folosesc și în deserturi, dulcețuri, feluri principale, salate. Câteva idei de rețete cu flori de soc: prăjitură cu mălai și creme anglaise de soc, mușchi de porc cu soc și fenicul, margaritas de mango cu soc, dulceață din flori de soc, jeleu din flori de soc, peltea de soc cu portocale, plăcintă de rubarbă și flori de soc, tort cu căpșune și flori de soc, sos de agrișe, ghimbir și flori de soc (bun lângă piept de rață, gravadlax cu soc și lămâie.

3. Florile de salcâm– Când eram mică, îmi plăcea să mănânc “mijlocul” dulce al florilor de salcâm, uneori și petalele. Mai târziu am aflat că se fac clătite cu florile de salcâm, sau flori de salcâm în aluat (prăjite în baie de ulei). La un moment dat am folosit florile de salcâm și am făcut înghețată și pot de creme, și-au ieșit delicioase. Alte rețete: dulceață din flori de salcâm, jeleu de vin și flori de salcâm, sirop din flori de salcâm, prăjitură cu flori de salcâm.

4. Florile de liliac, Syringa vulgaris– deși am iubit de mică florile de liliac, am aflat de puțină vreme că se și pot consuma (deși cred că prin copilărie sigur am gustat și din acestea). Florile de liliac sunt ușor amărui, gust care se păstrează și în sirop sau jeleu (am făcut din ambele). Dar au o aromă florală plăcută ceea ce le face folosibile inclusiv în salate sau în creme (în stare crudă). Rețete cu flori de liliac: sirop din flori de liliac, care poate fi folosit la marinat fructe (în afară de băut cu apă sau alcool, desigur), pavlova cu mure și flori de liliac, jeleu de liliac, tort cu cremă de afine și jeleu de liliac (aici nu am o rețetă dar am imagini, poate îl repet într-o zi), zahăr aromat cu liliac, cheesecake cu liliac, miniprăjituri cu migdale și flori de liliac.

5. Florile de Arborele lui Iuda (Cercis siliquastrum), florile de Cercis sunt ceva mai speciale pentru că cresc direct pe tulpină adultă, pe trunchiul copacului și nu pe lăstari noi, tineri. Treaba aceasta se numește cauliflorie (alte exemple ar fi: arborele de cacao, jackfruit). Singurul contact, altul decât vizual cu această floare a fost s-o mănânc în câteva salate. Florile se mai pot folosi la: sirop, chec cu flori de arborele lui Iuda și mălai , jeleu, pachețele vietnameze cu flori de glicină și de arboerele lui Iuda, flori murate în oțet.

6. Florile de tei. Vecina bunici avea un tei uriaș în curte și un sfert din coroană umbrea bucătăria de vară. De pe acele ramuri culeageam flori an de an pentru noi și vecini. Ce e drept, cât am fost copilă am ronțăit câteva flori dar de cele mai multe ori le-am consumat în ceai. Însă florile de tei sunt foarte aromate și merg bine și în siropuri, jeleuri, lichioruri, deserturi, dulceață, pot de creme, panacota.

7. Florile de rodiu Nu am foarte multe de scris despre ele, poate doar că se folosesc atât la ceaiuri (adică în stare uscată) cât și la smoothie-uri, late, salate, supe.

8. Florile de hibiscus– cam toată lumea are prin casă câte un trandafir chinezesc (numit el Hibiscus rosa sinensis în latină). Și se folosește la ceaiuri. Pe de altă parte, mai larg comercializat este Hibiscus sabdariffa, și se găsește tot în stare uscată, întreg sau pulbere. Cel pulbere este folosit în rețete dulci sau sărate, cum ar fi: sare aromatizată cu hibiscus, ceai rece, de vară, cu hibiscus, tarte cu cremă de hibiscus și căpșune, sorbet de mango și hibiscus, trufe de ciocolată și hibiscus. ATENȚIE! produsele comestibile care conțin hibiscus sunt contraindicate femeilor însărcinate sau celor care doresc să conceapă pentru că pot modifica nivelul de estrogen.

9. Florile (conurile) coniferelor (pin, molid, anumite specii de brad, zada) Pe la noi se pregătește primăvara sirop din muguri și lăstari tineri de molid, pin și brad. Doar că urmărindu-l pe Rene Redzepi (Noma) pe Instagram, nu am putut să nu remarc că în anumite rețete folosește conurile femele, sau pe cele mascule (inclusiv polenul). Nu am găsit și rețetele dar iată câteva imagini: conuri tinere de brad Abies procera (mâncate în stare crudă sau murate), conuri tinere de pin femele și mascule. Și acum, câteva rețete inedite: dulceață din conuri verzi de pin , sirop din conuri tinere de zadă, trufe cu flori tinere mascule de pin , pesto din frunze de ridichi și conuri femele tinere de pin.

Toate imaginile de mai jos îmi aparțin. Se pot achiziționa de pe www.dreamstime.com.

Etichete: , , , , , , , , ,

Lasă-ne un comentariu