Arhiva categoriei ‘Ciorbe şi supe’

Supă aromată de dovleac (pentru neiubitorul de dovleac din tine)

Supa de dovleac aromata mici-37Da, despre tine vorbesc, și despre mine vorbesc, despre oricine din lumea aceasta mare care crede că dovleacul a fost pus acolo în bucătărie ca să chinuie papilele gustative.
Aşa cum gândeam şi eu până acum 2 ani.

Nu neg, în copilărie mâncam dovleac copt cu zahăr şi scorţişoară făcut de mama sau bunica în fiecare toamnă. Dar la plăcinte mă strâmbam ca la toate urâţeniile pământului.

Ce s-a întâmplat acum doi ani? Am fost introdusă în lumea serilor de Passion4Cooking de către Electrolux. Am acceptat pentru că mi-a plăcut ideea şi am strâmbat din nas când am văzut că tema este “dovleacul”. Aşa că am săpat pe net în căutarea reţetei vindecătoare. Şi-am găsit-o în prezenţa unei tarte americane. Atâtea condimente şi lucruri dulci prin ea, au mai alungat acel gust pe care nu-l sufeream în copilărie.

Citeşte mai departe »

Pho- supă vietnameză cu vită

Pho KTC-33Ce m-a determinat să fac acasă Pho când ea vine în 30 minute de la comandă (de la Toan’s)? Am vrut să văd cum a fost adaptată la noi. Ce gust are ea în realitate. Sau cât mai aproape de realitate, că pentru cea de la mama ei, chiar trebuie să ajung în Vietnam.

Şi m-am apucat de săpat pe net. Şi am tot dat de una, de alta dar în principiu, baza supei era cam la fel: oase de vită fierte, cu diverse mirodenii şi 1-2 legume.

la un moment dat, pe când mă pierdusem iremediabil studiam site-ul Zencancook am găsit şi o reţetă de Pho. Cu un os cu măduvă tronând în mijlocul bolului cu supă. Şi m-am simţit fix AŞA. Pentru că deşi eu şi măduva am fost inamici când eram la o vârsta fragedă şi bunica tot încerca să mă convingă cât este de bună, de vreun an-doi am început să consum făcută la cuptor cu sare, usturoi şi întinsă pe pâine.

Revenind, reţeta de azi am adaptat-o după cele două postări de pe Steamykitchen, unde o persoană la fel de curioasă ca şi mine s-a apucat să studieze această supă (şi să ajungă la perfecţiune cu ea).

Citeşte mai departe »

Supă cremă de gulii și verdețuri

Mi-era poftă de gulii acum câteva zile, așa că mi-am luat câteva de la supermarket. Pe drum mi-am amintit de o supă excelentă și răcoritoare pe care o mâncam cu ani în urmă de la doamna Ema 🙂

Doamna Ema nu găteşte numai foarte bine ci şi atent, curat, devreme acasă. Carevasăzică, dacă era vreo zi când ajungeam târziu de la muncă şi nu mai aveam timp de gătit, găseam mâncare caldă şi sănătoasă pe masă.

Reţeta de faţă nu este reţeta ei de ciorbă de gulii ci una de supă cremă culeasă de pe la finlandezi şi dreasă ca la români 🙂

Citeşte mai departe »

Ramen ovo-vegetarian în 30 de minute. Miso. Ciuperci Enoki. Inspiration Food Marathon. Electrolux

Cred că tema aceasta a fosta aleasă cu tâlc. Ca o gură de aer proaspăt şi calm după mulţi kilometri alergaţi. Un moment de respiro înainte de linia de sosire.

Mi-au trecut tot felul de gustări prin cap: reci, calde, rapide, delicioase. Dar m-am oprit la două reţete. Prima este o fritatta cu multe chestii bune, a cărei reţetă o voi publica în curând, iar cealaltă este acest ramen. Care a fost o provocare să-l dau gata în 30 de minute, dat fiind faptul că el necesită o bază (o supă) pe care se lucrează apoi preparatul final. Dar, am fost o superwoman cu 4 mâini şi 4 oale pe aragaz în acelaşi timp (ce bine că am aragaz cu plita pe gaz) :)) un tocător pe care mă desfăşuram şi Pink Floyd pe care mă mişcam ritmic în bucătărie. Am rupt ritmul de câteva ori. Muzica era lentă, fluidă, caldă, plăcută iar mâinile mele din contră: învârteau, pozau, tocau, furau câte o bucată de legumă şi-o duceau la gură şi tot aşa.

În tot timpul acesta visam la gustul şi la fierbinţeala ramenului mâncat la Hanabi, restaurantul preferat al meu şi-al lui Juha (din Tampere). Şi prima exclamaţie de plăcere, ochii încântaţi, papilele şi mai încântate.

Pe site găsiţi şi două reţete de ramen mult mai elaborate- una cu bază de peşte alta cu bază de porc. Acestea necesită cam 2 zile de gătit. Cel pregătit de mine acum doar… 30 de minute dacă vă coordonaţi bine oalele şi mişcările şi dacă nu sunteţi nevoit să fotografiaţi întregul proces.

Toate ingredientele din această supă se găsesc şi la noi. O să vă spun şi pe unde le-am găsit ca să nu săpaţi prea mult pe net. 😉

Aşadar, încă o dată vă anunţ că particip la concursul Inspiration Food Marathon iniţiat de Electrolux şi că aceasta este ultima temă: “Reţetă în 30 de minute.”

Citeşte mai departe »

Arena Bloggerilor Mamaia 2012

Vine o vreme când trebuie să scoţi nasul din bucătărie şi să te prezinţi lumii de afară. N-a fost prea uşor pentru mine pentru că, deşi sunt destul de sociabilă, când vine vorba să gătesc în alt loc decât cuibul meu, mă apucă nişte frisoane de numa’…

Dar când m-am văzut pe lista concurenţilor de la Arena Bloggerilor din Mamaia de pe 10 august 2012 organizat de Selgros şi Good Food, am tras aer în piept şi cu al meu carneţel de reţete şi cu teancul de cărţi de bucate şi tehnici culinare în pat am început să pun la punct un menu pornind de la nişte idei care mi-au tot venit mergând pe bicicletă de la muncă spre casă şi invers.

Binenţeles că am tot schimbat menu-ul ăla de l-am zăpăcit şi în final am ajuns la o listă care mi-a plăcut cum “sună” şi “la gust”.

Citeşte mai departe »

Supă cremă de cartofi cu rozmarin şi parmezan şi diverse explicaţii

Vine o vreme când… îţi îndrepţi atenţia spre o anumită categorie culinară şi o tot baţi şi răzbaţi în căutarea reţetei perfecte.

Fie vorba între noi, nu există perfecţiune pe pământ dar nu ne împiedică nimeni s-o căutăm nu?

Brînduşa mă încuraja la un moment dat să pun mai multe supe, că ar arăta bine, aşa că o ascult. Cine n-ar face-o când ţi-o cere o aşa doamnă onorabilă?

Perioada respectivă în care tot pregăteam supe dimineaţa şi le savuram calde- fierbinţi, s-a mai liniştit dar a venit vremea postării reţetelor încercate. Mulţumesc Inei că mi-a dat ideea acestei supe (deşi n-am respectat-o în totalitate) 🙂

Citeşte mai departe »

Supă de leurdă cu două rădăcinoase şi spumă de lapte

A venit primăvara. Vă mai spun şi eu în caz că nu sunteţi siguri (s-a răcit un pic vremea dar nu e tragedie, nu?) Şi cum în perioada aceasta îmi place să fac plimbări lungi prin piaţă, am purces aşadar să caut şi să cumpăr verdeţuri şi alte nebunii.

Aşa că duminica aceasta după o tură de jumătate de oră în care aveam ca ţel cumpărarea de lobodă, leurdă, ceapă verde, salată verde, usturoi verde, m-am întors acasă cu câteva pungi pline şi cu idei de mâncăruri. Sâmbătă am ratat piaţa pentru că am avut prima tură mai lungă cu bicicletele 🙂

Supa aceasta de leurdă, e una dintre cele mai bune mâncate de mine în ultima vreme. Are ea ceva acolo (în afară de aroma puternică de usturoi), care te face s-o mănânci în neştire crudă (salată, cu iaurt), în supă, în pesto 🙂
E destul de simplu de făcut, nu e nevoie să respectaţi chiar toţi paşii reţetei. Unii sunt acolo în plus ca să păstreze verdele frunzelor.

Citeşte mai departe »

Supă rece de iaurt (cu ridichi şi dovlecei)

Azi n-o să încep cu poveşti, în schimb vă voi lua la întrebări aşa scurt pe doi. Voi mâncaţi de dimineaţă, vă treziţi uuuun pic mai devreme să vă pregătiţi un mic dejun după pofta inimii însoţit de o cafea fierbinte, aburind de arome?

Simt că-mi veţi spune (cei mai mulţi dintre voi) că nu aveţi timp de aşa ceva. Dacă v-aţi trezi cu vreo jumătate de oră mai devreme, aţi avea timp să vă pregătiţi şi micul dejun şi cu puţin noroc chiar şi prânzul pentru birou.

Să vă vorbesc despre cât de benefic e micul dejun şi cam ce impuls de energie dă în funcţie de ceea ce consumaţi? Cred că ştiţi şi voi. Ca să nu mai spun şi de faptul că te simţi mai bine în pielea ta dacă îţi acorzi un răgaz dimineaţa pentru aşa ceva. 🙂

OK, şi acum vă dau un exemplu bun (delicios aş zice) despre un fel de mâncare ce ar putea fi bine merci atât mic dejun cât şi prânz.

Dacă odihniţi legumele şi iaurtul la rece câteva ore, această supă va fi perfectă pe timp de vară înăbuşitoare.

Citeşte mai departe »

Ramen de porc şi miso

De câte ori ajung prin Tampere, inevitabil trag o fugă cu Juha la restaurantul Hanabi, un loc micuţ, cu doar 6 mese, cu un menu nu foarte bogat, cu un ramen delicios (sushi încă nu am gustat la ei). Şi pentru că ne place atât de mult, s-a gândit Juha să pregătească şi acasă. Reţeta este scrisă de el, eu m-am ocupat doar de traducere (şi de fotografii).

Ramen

Pentru cei care au gustat vreodată acest tip de mâncare japoneză, cuvântul “ramen” le aminteşte de o supă fierbinte, sărată, cu tăiţei şi diverse topping-uri. După ce am mâncat ramen la restaurant de câteva ori am simţit nevoia să îl pregătesc şi acasă. Şi ce ocazie mai bună aş fi putut găsi decât în timpul petrecerii unei vacanţe la Bucureşti împreună cu Cătălina, una dintre cele mai simpatice bucătărese pe care le cunosc. 🙂 Aşadar, ne-am decis să-l facem ba mai mult, să invităm şi prieteni la degustat. Binenţeles că nu a lipsit desertul (dar de acesta s-a ocupat Cătălina- vezi aici)
Ramen-ul, originar din China este în prezent considerat un fel principal de mâncare japonez. Originile nu sunt chiar clare şi există multe variaţiuni ale reţetei şi ale modului de preparare. Dar toate combină supă fierbinte, tăiţei, legume, carne. Este grozav pentru zilele mai reci sau pentru când ai chef să te simţi bine alături de prieteni (să mănânci până pici lat :P).

După diverse căutări şi lecturi pe net, m-am decis să urmez mai mult sau mai puţin indicaţiile date pe thepauperedchef , depinzând foarte mult şi de ce ingrediente am fi putut găsi aici. Am discutat chiar şi posibilitatea de a face tăiţeii noi înşine dar ne-am răzgândit. Nu sunt prea greu de făcut când ai toate ingredientele la îndemână dar iau ceva timp.

Citeşte mai departe »

Tarator – supă rece bulgărească de castraveţi

Pe la începutul lui septembrie am fost la o plimbare mai lungă cu bicicleta, de o săptămână întreagă, un fel de călătorie de autocunoaștere așa :). Am plecat cu casa agățată de bicicletă, adică tot ce trebuie, cort, sac de dormit, oale de camping, cu trenul până la Brăila și de acolo pe cai voinicii mei. Am ajuns prin munții Măcin, pe la Gura Portiței, pe la Vadu, Năvodari și Vama Veche și-apoi am trecut la bulgari, unde am vizitat Tyulenovo, ferma de scoici de la Dalboka, Balcik-ul și apoi am luat-o pe la Dobrich, Tervel, Alfatar, Silistra și apoi înapoi în România la Călărași. 500 de km frumoși, de detașare față de orice problemă și stres de acasă, face bine la psihic, zău.

Și cum planul de-acasă nu se potrivește mereu cu cel din târg, am cărat aproape degeaba toate ustensilele de gătit în camping, căci am nimerit doar prin locuri unde se mănâncă bine și ieftin. Mai ales în Bulgaria, în orice oraș, oricât de mic ar fi fost, am găsit mâncare tare apetisantă și gustoasă. Și uite așa am aflat de supa lor de iaurt și castraveți, pe numele ei de cod tarator, de care m-am îndrăgostit iremediabil.

Citeşte mai departe »