Am de câteva zile o stare (stări) care mă pun să fac multe lucruri dar care nu mă lasă să le fac.
Azi n-o să vă scriu prea multe. Mă gândiseam să bag un post despre frământările din ultimele zile, după cum o simplă vorbă mi-a tăiat elanul şi mi-a pus în coadă toate planurile prioritare sau nu şi despre… lenea ce m-a cuprins din cauza zilelor libere şi oboselii acumulate.
Dar nu, aseară alte vorbe m-au pus din nou în mişcare, au început să ungă rotiţele şi am prins iar viteză. Planuri, păzea! Vă pun în aplicare.
Acum, mai am ceva de zis înainte de a trece la reţetă (ţineţi minte dragilor): cine n-are artist să-şi găsească. Că uite aşa mă făcui eu cu seturi de ceai superbe, etichete pentru dulceţuri supercalifragilistice şi obiecte din casă (care deveniseră anoste) reîmprospătate şi reîmbujorate.
V-o prezint pe Andreea care cu mâinile şi timpul ei liber îmi bucură când şi când casa şi sufletul. Chiar dacă eu sunt mereu pe fugă. Şi insistentă când vreau ceva. Şi, şi, şi…
Pentru reţeta de azi ideea m-a lovit în aripă alaltăieri când, deprimată că primisem un review negativ la o prăjitură, lăsam mintea să se relaxeze prin arbori de cacao şi tufe de trandafiri, apoi o trimiteam să se caţere prin peri şi să scoată din toate acestea o prăjitură de dat pe spate.
Ingrediente (pentru o tavă de 15 x 30 cm):
230 g ciocolată neagră (peste 50%)
125 g unt (eu am găsit în congelator untul de la Andie)
50 ml ulei de măsline (cadou de la Ana , tocmai din Grecia)
100 g zahăr brun
80 g făină albă
3 ouă mari
1 jumătate de lămâie
5 pere mici
200 g căpşune proaspete
200 ml sirop de trandafiri sau 200 ml apă şi 100 g dulceaţă de trandafiri
Se porneşte cuptorul şi se lasă la 180 grade C (treapta a treia).
Căpşunile se spală, li se înlătură codiţele şi se lasă pe un prosop de hârtie la scurs. Perele se curăţă de coajă începând de la codiţă spre vârf, tăindu-se orizontal la bază (ca să poată sta în picioare). Li se scot cotoarele cu unealta de scobit (sau se lasă ca atare).
Cu jumătatea de lămâie se freacă perele bine, fără să li se lase timp să se oxideze.
Într-un vas încăpător şi rezistent termic se pune siropul de trandafiri (sau apa şi dulceaţa de trandafiri) şi se lasă pe foc mare până la punctul de fierbere. Se pun perele cu grijă, se lasă focul mic mic şi se ţin în sirop (nu mai mult de) 15 minute.
Se scot şi se lasă la scurs pe un şervet curat.
Separat, pe baie de abur se topeşte untul în amestec cu uleiul de măsline, apoi se adaugă ciocolata şi se lasă şi ea la topit. Se amestecă până când nu se mai simt bucăţi.
Ouăle se bat spumă cu zahărul brun, li se adaugă o lingură din compoziţia de ciocolată caldă ca să se obişnuiască cu temperatura şi apoi se toarnă în vasul cu ciocolată amestecându-se.
Făina se cerne şi se adaugă şi ea treptat peste crema de ciocolată.
Tava de copt se unge cu puţin ulei de măsline, se aşează în ea perele apoi se toarnă compoziţia. Căpşunele, tăiate în jumătăţi (sau lăsate întregi dacă sunt mici) se presară în tavă şi se afundă uşor presând pe ele.
Se bagă la cuptor şi se lasă între 35-40 minute.
Se mănâncă uşor caldă cu ceva rece alături (îngheţată, sorbet, frozen yogurt). Prăjitura din imagine a călători până la birou unde, după ce s-a porţionat, s-a halit fără suflare. 🙂
7 Comments
Andie
7 iunie 2012 at 13:34Mai, da’ ce rau o duceti voi la servici!
PS O fo’ bun untu’?
Cătălina
7 iunie 2012 at 13:54O fost, o fost 😉
Emily
7 iunie 2012 at 22:00ce buuuuuunnnnnnnn
te pup scumpa mea!
The Wandering Oltean
7 iunie 2012 at 23:56Daca a fost bun, aste ne spui tu ca l-ai incercat… dar pot sa spun ca este absolut original la prezentare 🙂
Cătălina
8 iunie 2012 at 12:03Hm, daca te referi la perele lasate intregi, sa stii ca am mai vazut si pe la altii inainte. E o idee haioasa, intr-adevar. 🙂
Multumesc tuturor pentru vizite!
Anki
8 iunie 2012 at 14:42Wow, gustul tre’ sa fie demential!
Wow, ce farfurii si suporturi!
Wow, aveti gratar la serviciu!
… deci, wow!
The Wandering Oltean
8 iunie 2012 at 23:15Pai te cred ca tu ai mai vazut, dar pentru mine, asta este prima oara cind le vad asa 🙂 . Asa ca tot original e pentru mine!