Reţete cu tag-ul ‘dulceata de trandafiri’

Din lene, cu dragoste. Ciocolată, pere în sirop de trandafiri, căpşune

Vă zic eu ce-i lipsea desertului ăsta ca să atingă perfecţiunea: îngheţată de vanilie făcută de Juha. Cu puţin sirop de oţet balsamic.

Am de câteva zile o stare (stări) care mă pun să fac multe lucruri dar care nu mă lasă să le fac.

Azi n-o să vă scriu prea multe. Mă gândiseam să bag un post despre frământările din ultimele zile, după cum o simplă vorbă mi-a tăiat elanul şi mi-a pus în coadă toate planurile prioritare sau nu şi despre… lenea ce m-a cuprins din cauza zilelor libere şi oboselii acumulate.

Dar nu, aseară alte vorbe m-au pus din nou în mişcare, au început să ungă rotiţele şi am prins iar viteză. Planuri, păzea! Vă pun în aplicare.

Acum, mai am ceva de zis înainte de a trece la reţetă (ţineţi minte dragilor): cine n-are artist să-şi găsească. Că uite aşa mă făcui eu cu seturi de ceai superbe, etichete pentru dulceţuri supercalifragilistice şi obiecte din casă (care deveniseră anoste) reîmprospătate şi reîmbujorate.

V-o prezint pe Andreea care cu mâinile şi timpul ei liber îmi bucură când şi când casa şi sufletul. Chiar dacă eu sunt mereu pe fugă. Şi insistentă când vreau ceva. Şi, şi, şi…

Citeşte mai departe »

Dulceaţă de trandafiri şi amintiri din copilărie

A fost odată o bunică tare tare pricepută în ale bucătăriei, cu destulă răbdare încât să cureţe zeci de kilograme de caise sau prune dar nu cu atâta încât să aleagă şi să taie petale de trandafir roz.

Îmi amintesc de parcă au trecut doar câteva zile, cum mamaie aprindea un foc mare în vatra din spatele curţii, punea pirostriile şi ceaunul mare şi ne strângea în jurul ei să alegem şi să curăţăm caise. Eu aveam printre alte funcţii şi pe aceea de spărgător de sâmburi (la care numărătoarea se făcea cam aşa: unul mie, unul… mie, unul în dulceaţă. Doi mie, unul Andreei, unul în dulceaţă).

Dar cea mai cea faptă din istoria nescrisă a copilăriei mele a fost când într-un elan desăvârşit al leagănului (pentru care luptam uneori cu sor-mea şi cu verii mei Ionuţ şi Cristi), papucul drept mi-a zburat fix în ceanul cu dulceaţă (fierbinte) de caise. Vă imaginaţi panica mea de după? Mamaie nu prea dădea în mine că eram “comoara ei” dar părul de pe cap taaare mi-l mai zmotocea. Aşa că m-am chinuit minute întregi să extrag papucul din ceaun. În final, când am reuşit, asudată toată dar bucuroasă că n-o să fiu prinsă asupra faptului, am fugit la cişmeaua de pe stradă şi am spălat dovada faptei mele.

Citeşte mai departe »