Pesto de leurdă. Pesto de lobodă roşie

E primăvară, ştiu v-am mai zis, dar hei. E bine s-o repet. Sună bine.

Acum două zile am plecat dis-de-dimineaţă să cumpăr (din nou) leurdă să pun la congelator, să mai fac nişte pesto. Şi am găsit o doamnă c-o tarabă impresionantă plină cu verzituri („de la Păuleşti le-am adus, aşa să ştiţi”). Urzicile erau proaspete, loboda era mititică şi tânără de crăpa, leurda usturoiată bine.

Am luat leurda şi nu m-a lăsat inima să las loboda acolo. Am cumpărat vreo 20 de legături. În drum spre casă mă gândeam la ce ciorbă bună o să mănânc, parcă aş încerca şi o supă cremă, parcă şi o plăcintă. Când m-a lovit: „dar pesto, pesto n-ar fi bun?”

Binenţeles că toată ziua m-am gândit la el. La ce culoare violetă o să aibă, la ce gust acrişor picant (ajutat şi de usturoi verde), măi măi, gata, muream de poftă.

Ingrediente pentru pesto de leurdă (pentru 6 borcane de 190g)

300- 350 g leurdă proaspătă
250 g seminţe de pin
250 g parmezan
150-200 ml ulei măsline extravirgin
sare de mare (dacă găsiţi neiodată e perfect)

Se desface leurda din legături (asta dacă nu aveţi norocul să staţi lângă o pădure, s-o culegeţi singuri, of…), se înlătură codiţele mai tari.

Se spală bine şi se taie măricel (n-are rost să va dovediţi măiestria la tăiat, oricum se ocupă blenderul de ea mai târziu. Parmezanul se rade mare.

În blender/ mixer se pun pe rând seminţele de pin, parmezanul, leurda tăiată, sarea şi uleiul de măsline.

Se pasează bine bine până se obţine pesto-ul la textura dorită.

Ingrediente pentru pesto de lobodă (au ieşit 4 borcane de 190g)

250 lobodă roşie cât mai tânără
100 g nuci braziliene (puteţi desigur încerca şi cu nuci româneşti/ fistic/ seminţe de pin)
100 g parmezan
2 fire usturoi verde (doar partea albă)
100 ml ulei măsline
sare de mare (neiodată)

Se aleg frunzele de lobodă şi se spală foarte bine. Se scurg şi se pun în blender.
Nucile se toacă (aşa mari se pot bloca între cuţitele mixerului şi pereţii acestuia- ooo da!), se toacă şi usturoiul. Se rade parmezanul mare.

Se pun peste frunzele de lobodă toate la grămadă, se adaugă uleiul de măsline şi sarea şi se iau la omor tocat.

Se lasă vreo 2- 3 minute în funcţie de puterea mixerului şi de încăpăţânarea focoaselor braziliene.

Se mănâncă pe pâine prăjită sau proaspătă, se toarnă în paste, se ascunde-n sandwichuri.

Avem la birou un fan declarat al pesto-ului de leurdă şi din când în când ne mai izbeşte de la bucătărie mirosul de usturoi sălbatic din sandwichurile ei.

Notă: nu abuzaţi de pesto-ul de lobodă dacă vă ştiţi suferinzi de afecţiuni ale aparatului renal. Loboda conţine o cantitate destul de mare de acizi oxalici care duc la formarea micro/ macrolitiazei.