Reţete cu tag-ul ‘ulei de măsline’

Pui cu bok choy și ciuperci

pui cu legume costa doro-4Cum stăteam eu zilele trecute cu gândul la ce să scriu pentru articolul dedicat fotografiei culinare, m-am trezit cu un pachet de la prietenii mei vechi, Costa d’Oro. Prieteni,pentru că folosesc destul de des produse de la ei. Preferatul meu în afară de uleiul de măsline este cel de orez.

În pachetul de azi, însă, am găsit o sticlă de ulei de măsline nefiltrat, una de ulei cu Omega 3 (din mai multe tipuri de semințe: de porumb, struguri, floarea-soarelui, in şi tărâţe de orez) și una de ulei de măsline extra.

Văd că Oana s-a înfipt să-l folosească pe cel integral pe post de “sos”. O înțeleg perfect, mai am și eu ieșiri din astea tulburi. Eu m-am grăbit să coc o bucată de porc într-un maclavais cu mult ulei nefiltrat, oțet balsamic, sare aromată făcută de gagicile de la Milk and Toast and Honey și paprika afumată. A ieșit superbun, am mâncat cu lacrimi aseară.

Numai că acum vă voi povesti despre acest pui pe care eu am încercat să-l fac mai bun și să-l mai scot din regimul de stir fry în care l-am tot băgat de ceva vreme. Nu mănânc pui prea des, deși era carnea mea preferată când eram mică (pe locul doi după porc, desigur), dar nu pot să am toată ziua bună ziua rață pe masă.

Citeşte mai departe »

Românul s-a născut petrecăreț [post cu premii de la Costa d’Oro]

Costa foto-23micRomânul s-a născut petrecăreț. Ceea ce nu-i un lucru tocmai rău. Pentru că de obicei petrecerile se lasă mai mereu cu reîntâlnit oameni dragi, revăzut familie, revăzut prieteni vechi, cunoscut oameni noi. Nu ne băgăm în pretrecerile care se termină prost. Nu-i treaba noastră.

Și dacă nu-i petrecere, să fie măcar o adunare, dar să fie cu mâncare bună.

Cum procedăm noi în astfel de situații?

Citeşte mai departe »

Pesto de leurdă. Pesto de lobodă roşie

E primăvară, ştiu v-am mai zis, dar hei. E bine s-o repet. Sună bine.

Acum două zile am plecat dis-de-dimineaţă să cumpăr (din nou) leurdă să pun la congelator, să mai fac nişte pesto. Şi am găsit o doamnă c-o tarabă impresionantă plină cu verzituri (“de la Păuleşti le-am adus, aşa să ştiţi”). Urzicile erau proaspete, loboda era mititică şi tânără de crăpa, leurda usturoiată bine.

Am luat leurda şi nu m-a lăsat inima să las loboda acolo. Am cumpărat vreo 20 de legături. În drum spre casă mă gândeam la ce ciorbă bună o să mănânc, parcă aş încerca şi o supă cremă, parcă şi o plăcintă. Când m-a lovit: “dar pesto, pesto n-ar fi bun?”

Binenţeles că toată ziua m-am gândit la el. La ce culoare violetă o să aibă, la ce gust acrişor picant (ajutat şi de usturoi verde), măi măi, gata, muream de poftă.

Citeşte mai departe »

Spaghete cu anşoa şi pesmet

Pe spaghetele cu anşoa şi pesmet, sau “Spaghetti con acciughe e pangrattato” cum sunt numite la mama lor în Italia, le-am întâlnit acum două iarni la Verona când gazda noastră, Mişa, român plecat pe acolo de ani buni, s-a gândit să testeze această reţetă pe care o aflase de la un italian din vârful cizmei, zona Calabreza. Au fost destul de iuţi, dar mi-a plăcut foarte mult textura lor ieşită din comun dată de pesmet şi aroma deosebită dată de fileurile de anşoa aşa că mi-a rămas în cap să le încerc şi eu cu proxima ocazie.

Am căutat reţete peste reţete şi până la urmă am adaptat una dintre cele propuse de Jamie Oliver cu ce am găsit că ar fi tradiţional în Sicilia, căci de acolo se trage de fapt reţeta la origini. Italienii, ceva mai obişnuiţi cu sărăcia, au tot căutat metode de-a face mâncare ieftină cu ce aveau la îndemână, cum ar fi firmiturile de pâine uscată pe care prăjindu-le în ulei de măsline le foloseau ca înlocuitor de parmezan care era prea scump să şi-l permită. Numeau acest pesmet prăjit pangrattato, sau pangritata în engleză.

Citeşte mai departe »