Reţete cu tag-ul ‘parmezan’

Risotto cu hribi și brânză de capră

În familia noastră există două feluri de a pregăti risotto (și e unul dintre felurile de mâncare pe care îl pregătim frecvent pentru că este versatil și merge cu o gamă largă de ingrediente): stilul smuls și mai rapid al lui Juha (împrumutat de la Raymond Blanc) și stilul mai lent și care antrenează bine mușchii brațelor (stilul clasic de amestecat cu foarte mici și scurte pauze) pe care îl folosesc eu.

Rezultatul este cam la fel, noi nu am sesizat până acum vreo diferență. Însă ingredientele sunt foarte importante. Este nevoie de o supă de bază (noi folosim din oase de vită și spinări de găină sau rață), de un vin bun, de preferință alb și nu în ultimul rând, de un tip special de orez (Arborio, Carnaroli, Vialone, Nano, and Baldo). Cel mai frecvent găsim în România cel de tipul Arborio.

Ca să înțelegeți cât de prietenos este acest fel de mâncare, o să scriu cam cu ce noi am făcut până acum: cu roșii uscate, chorizo, mazăre, multe feluri de ciuperci, sparanghel, legume rădăcinoase, diverse tipuri de brânzeturi.

Citeşte mai departe »

Supă cremă de cartofi cu rozmarin şi parmezan şi diverse explicaţii

Vine o vreme când… îţi îndrepţi atenţia spre o anumită categorie culinară şi o tot baţi şi răzbaţi în căutarea reţetei perfecte.

Fie vorba între noi, nu există perfecţiune pe pământ dar nu ne împiedică nimeni s-o căutăm nu?

Brînduşa mă încuraja la un moment dat să pun mai multe supe, că ar arăta bine, aşa că o ascult. Cine n-ar face-o când ţi-o cere o aşa doamnă onorabilă?

Perioada respectivă în care tot pregăteam supe dimineaţa şi le savuram calde- fierbinţi, s-a mai liniştit dar a venit vremea postării reţetelor încercate. Mulţumesc Inei că mi-a dat ideea acestei supe (deşi n-am respectat-o în totalitate) 🙂

Citeşte mai departe »

Pesto de leurdă. Pesto de lobodă roşie

E primăvară, ştiu v-am mai zis, dar hei. E bine s-o repet. Sună bine.

Acum două zile am plecat dis-de-dimineaţă să cumpăr (din nou) leurdă să pun la congelator, să mai fac nişte pesto. Şi am găsit o doamnă c-o tarabă impresionantă plină cu verzituri (“de la Păuleşti le-am adus, aşa să ştiţi”). Urzicile erau proaspete, loboda era mititică şi tânără de crăpa, leurda usturoiată bine.

Am luat leurda şi nu m-a lăsat inima să las loboda acolo. Am cumpărat vreo 20 de legături. În drum spre casă mă gândeam la ce ciorbă bună o să mănânc, parcă aş încerca şi o supă cremă, parcă şi o plăcintă. Când m-a lovit: “dar pesto, pesto n-ar fi bun?”

Binenţeles că toată ziua m-am gândit la el. La ce culoare violetă o să aibă, la ce gust acrişor picant (ajutat şi de usturoi verde), măi măi, gata, muream de poftă.

Citeşte mai departe »