Karelia este partea de sud-est a Finlandei şi locul în care s-au născut unele dintre cele mai apreciate feluri de mâncare finlandeze. Tocana kareliană era pregătită pe la începuturile ei la mesele festive, iar după ce carnea de porc şi vită au devenit mai uşor de procurat, a devenit una dintre mâncărurile gătite în mod frecvent.
Poate fi pregătită cu carne de porc, vită, miel, separat sau împreună.
Secretul unei bune tocane este timpul. Mai bine zis perioada de timp cât este ţinută la cuptor şi de care depinde la final frăgezimea cărnii. Uneori, se pregăteşte dimineaţa apoi se lasă la temperatură mică în cuptor pe timpul zilei, iar seara la întoarcerea de la lucru tocana este gata.
De obicei, garnitura este formată din piure de cartofi. O bucată de pâine de secară proaspătă şi un pahar două de bere merg de minune alături.
Ingrediente necesare pentru tocană
200- 300 g carne de vită (de preferat ceafă)
200- 200 g carne de miel (de preferat pulpă)
2 linguri ulei de floarea-soarelui
1 lingură de unt
2 cepe
2 morcovi
1 jumătate de rutabaga (opţional- noi am căutat şi nu am găsit în această perioadă)
1 lingură ienibahar boabe
750 ml apă
sare de mare
piper negru măcinat
Ingrediente pentru garnitura
3 cartofi mari
150 ml lapte
50 g unt
sare fină
Pregătirile de dinainte de a fi pusă la fiert sunt simple.
În primul rând se porneşte cuptorul şi se lasă la 175 grade Celsius.
Se curăţă legumele şi se spală. Morcovii se taie rondele iar ceapa felii mari (acelaşi tip de tăiere ca la cartofii wedges). Carnea se taie cubuleţe mici (dacă nu aţi cumparat-o deja porţionată).
Se pune un vas pe foc, se adaugă untul şi uleiul şi se lasă la topit. Când amestecul de ulei- unt este încins se pune carnea şi se lasă până îşi schimbă culoarea (păstrându-şi sucul în ea). Dacă vasul în care se pregăteşte carnea nu este şi cel care va sta la cuptor, se pune puţină apă în el după ce se răsturoarnă carnea în alt vas şi apoi se toarnă şi acea apă peste carne.
Când carnea este gata se pune ceapa peste şi se lasă la rumenit. Se adaugă sarea de mare, boabele de ienibahar şi apa care trebuie să fie peste nivelul celor din vas.
Se bagă la cuptor şi se lasă cam o oră fără capac.
După acest timp se coboară temperatura la 150 grade Celsius. Se mai lasă o oră şi apoi se adaugă morcovii (şi rutabaga dacă se găseşte). Se amestecă până când carnea ajunge la fundul vasului. Se pune un capac şi se bagă din nou la cuptor cam o oră- o oră şi jumătate.
Nu grăbiţi treburile. Cu cât stă mai mult cu atât carnea iese mai fragedă.
Există deci timp să pregătiţi un piure. Se curăţă cartofii, se spală bine, se taie cuburi şi apoi se lasă imersaţi în apă cam jumătate de oră. Se pun la fiert în altă apă şi după ce sunt gata se fărâmă bine, se adaugă unt, lapte şi sare şi se amestecă uşor până se obţine un piure fin.
Se scoate tocana şi se serveşte caldă cu garnitura de piure.
Hyvää ruokahalua! Poftă bună!
8 Comments
Ana
14 aprilie 2011 at 8:53Hmm, pare delicioasa, insa noua ne face foarte rau carnea de miel. As fi facut si eu, de PAste de ex. insa banuiesc ca fara carnea de miel nu are nici un rost 🙂
Abia astept si alte retete, chiar sau mai ales finlandeze. Si pozele, ca de obicei, mortale 🙂
Cătălina
14 aprilie 2011 at 9:14Se poate face doar cu carne de vita sau combinata cu carne de porc.
Ana
14 aprilie 2011 at 9:22Aaaaaaaa, bun, asa da mercic 🙂
Lavinia
14 aprilie 2011 at 10:37Delicios! Ador tocanele astea fierte indelung in cuptor.
Florin
14 aprilie 2011 at 11:25Hmmmm…. Abia am mâncat dar ce-aș mai continua! 🙂
ioana
14 aprilie 2011 at 14:54Super bun arata tot. …si mancarea si matzele si bucatarul si pozele. :))
De la firma aia de la care ati luat ienibaharul am luat condiment chinezesc, fix asa se chema. Are gust bun cu pui, doar e cam pregnant ghimbirul. N-am gasit inca 5 spices.
Pup.
Mihai
16 martie 2015 at 10:49Chiar ca este formidabila tocana asta. Diferita de tocanele clasice prin lipsa sucului/pastei de rosii, a usturoiului, a verdeturilor pentru condimentare.
Pulpa de miel am inlocuit cu pulpa de berbecut din cauza de lipsa la macelarie.
Rutabaga n-am gasit dar aminprovizat cu un pastarnac, o radacina de patrunjel si o telina mica.
Data viitoare ma gandesc sa inlocuiesc boabele de ienibahar cu boabe de ienupar.
Multumesc de reteta ca a iesit tare buna!
Mihai
PS Eu am dublat cantitatile ca sa fiu sigur ca pot sa iau o caserola la servici 🙂
Cătălina
16 martie 2015 at 14:41Mă bucur mult că ți-a plăcut. O face soțul periodic când i se face dor de casă 🙂