Reţete cu tag-ul ‘tocanita’

Fricassée cu ciuperci de pădure

Din ciclul “iar am pus prea mult pătrunjel”, vă prezint această simplă rețetă plină de ciuperci și bunăvoie (are cidru în ea, merge și cu vin).

Treaba asta am văzut-o prima dată într-un video făcut de Raymond Blanc acum ceva ani (omul are o serie întreagă de rețete video care mai de care mai (ne)bune).
E toamnă și pădurile ar trebui să abunde (încă) de ciuperci. Încă mai e sezon de gălbiori, gălbiori de toamnă și hribi aici în nord iar mai spre sud se găsesc încă hribi, bureți lăptoși și rusule. În altă ordine de idei, merge și cu ciuperci uscate și rehidratate. Dar atenție! Unele ciuperci de pădure/câmp nu trebuie consumate cu alcool (de altfel, alcoolul nu trebuie consumat până în următoarele 48 ore de la consumarea ciupercilor). Cea mai cunoscută de acest tip este Popenchi, burete de cerneală (Coprinopsis atramentaria).

Revenind la rețetă. De obicei, fricasée-urile au printre ingrediente pui, porc, vită, ba chiar și iepure și smântână dulce. Nu e cazul aici. Rețeta este vegană, în cel mai “rău” caz se poate adăuga niște bacon afumat pentru un plus de savoare 😛

Citeşte mai departe »

Tocană irlandeză (Irish stew)

După ce ne-am întors de la Dublin, loc în care am tot mâncat bunăciuni făcute la foc mic pentru timp îndelungat, aveam în minte să fac o parte din tocanele care mi-au trecut prin faţa ochilor şi o parte din pâinile negre, grele.

Am început cu tradiţionala tocană irlandeză, care e relativ simplu de făcut dar la care succesul e dat de timpul petrecut pe foc mic. Irlandezii au nişte vase minunate din fontă la care am tot râvnit cât am stat pe acolo, pe care le uită pe foc umplute cu ingredientele pentru tocană (de dimineaţă) şi pe care le redescoperă pe la prânz când mâncarea e numai bună de dat turiştilor hămesiţi.

O ridic în slăvi pentru că e minunată, delicioasă şi bine aromată cu cimbru şi pătrunjel, e îndestulătoare şi … ca orice lucru bun mâncat cu poftă, îngraşă. Pentru a mă inspira am deschis cărţulia “A taste of Ireland” la pagina 39, capitolul Main course.

Atât i-am povestit lui Juha despre ea încât a trebuit să-i gătesc şi lui (şi oh, dar vai! ce rău mi-o fi părut).

Aşadar, pregătiţi 3-4 chestii mari şi late pentru treaba asta, curăţaţi-le şi aruncaţi-le-n oală. Apoi băgaţi oala la cuptor şi făceţi-vă cumva de lucru până e gata (acesta a fost rezumatul).

Citeşte mai departe »

Tocană Kareliană (Karjalanpaisti)

Unele dintre posturile viitoare (incluzându-l pe cel de astăzi) îl vor avea ca invitat pe Juha, jumătatea-mi bună. Care găteşte bine, găteşte cu calm şi răbdare după reţete finlandeze, ruseşti şi de prin alte locuri. Eu voi avea doar rol de fotograf/ traducător al reţetelor.

Karelia este partea de sud-est a Finlandei şi locul în care s-au născut unele dintre cele mai apreciate feluri de mâncare finlandeze. Tocana kareliană era pregătită pe la începuturile ei la mesele festive, iar după ce carnea de porc şi vită au devenit mai uşor de procurat, a devenit una dintre mâncărurile gătite în mod frecvent.
Poate fi pregătită cu carne de porc, vită, miel, separat sau împreună.

Secretul unei bune tocane este timpul. Mai bine zis perioada de timp cât este ţinută la cuptor şi de care depinde la final frăgezimea cărnii. Uneori, se pregăteşte dimineaţa apoi se lasă la temperatură mică în cuptor pe timpul zilei, iar seara la întoarcerea de la lucru tocana este gata.

De obicei, garnitura este formată din piure de cartofi. O bucată de pâine de secară proaspătă şi un pahar două de bere merg de minune alături.

Citeşte mai departe »