Reţete cu tag-ul ‘legume’

Cătălina
Poveşti
10 September 2014
2 Comentarii

Cum să-ți pregătești ingredientele pentru meniu (foodcoaching, partea a doua)

ZAH_5863micChiar așa, cum să-ți pregătești ingredientele pentru meniu? În principiu, ar trebui să fie simplu dacă te organizezi cum trebuie sau bine sau cât de cât.

Nu e literă de lege ce vă scriu acum, dar pentru mine funcționează, și-n mare parte mă scutește de cumpărături în timpul săptămânii (dacă nu uit vreun ingredient-două și nu le pot nici înlocui).

Așadar, dacă primesc meniul joi sau vineri, sâmbătă și duminică sunt zile de cumpărături.

Cum procedez? Primesc meniul. Îl citesc atentă, trec în revistă ingredientele, trec în revistă frigiderul, congelatorul, cămara și rafturile pe care sunt cutiile de mirodenii. Ce-mi lipsește trec în lista de pe telefon, trec și de câte ori apare în meniu sau fac un calcul și pun întreaga cantitate (dacă vă convine mai mult, faceți acest lucru pe un caiet sau pe o foaie de hârtie).

Citeşte mai departe »

Ramen ovo-vegetarian în 30 de minute. Miso. Ciuperci Enoki. Inspiration Food Marathon. Electrolux

Cred că tema aceasta a fosta aleasă cu tâlc. Ca o gură de aer proaspăt şi calm după mulţi kilometri alergaţi. Un moment de respiro înainte de linia de sosire.

Mi-au trecut tot felul de gustări prin cap: reci, calde, rapide, delicioase. Dar m-am oprit la două reţete. Prima este o fritatta cu multe chestii bune, a cărei reţetă o voi publica în curând, iar cealaltă este acest ramen. Care a fost o provocare să-l dau gata în 30 de minute, dat fiind faptul că el necesită o bază (o supă) pe care se lucrează apoi preparatul final. Dar, am fost o superwoman cu 4 mâini şi 4 oale pe aragaz în acelaşi timp (ce bine că am aragaz cu plita pe gaz) :)) un tocător pe care mă desfăşuram şi Pink Floyd pe care mă mişcam ritmic în bucătărie. Am rupt ritmul de câteva ori. Muzica era lentă, fluidă, caldă, plăcută iar mâinile mele din contră: învârteau, pozau, tocau, furau câte o bucată de legumă şi-o duceau la gură şi tot aşa.

În tot timpul acesta visam la gustul şi la fierbinţeala ramenului mâncat la Hanabi, restaurantul preferat al meu şi-al lui Juha (din Tampere). Şi prima exclamaţie de plăcere, ochii încântaţi, papilele şi mai încântate.

Pe site găsiţi şi două reţete de ramen mult mai elaborate- una cu bază de peşte alta cu bază de porc. Acestea necesită cam 2 zile de gătit. Cel pregătit de mine acum doar… 30 de minute dacă vă coordonaţi bine oalele şi mişcările şi dacă nu sunteţi nevoit să fotografiaţi întregul proces.

Toate ingredientele din această supă se găsesc şi la noi. O să vă spun şi pe unde le-am găsit ca să nu săpaţi prea mult pe net. 😉

Aşadar, încă o dată vă anunţ că particip la concursul Inspiration Food Marathon iniţiat de Electrolux şi că aceasta este ultima temă: “Reţetă în 30 de minute.”

Citeşte mai departe »

Cătălina
Japoneză
Reţete cu peşte

26 February 2012
4 Comentarii

Ramen cu bază de peşte şi miso

Când Brînduşa m-a întrebat dacă vreau să particip la “Duminica alături de prieteni” nu am stat prea mult pe gânduri. Mai ales pentru că în ultima vreme am avut ocazia să ne şi cunoaştem mai bine cu bune şi rele 🙂

Iar felul de mâncare ales pentru această ocazie este chiar unul care servit cu prietenii este şi mai savuros. Ramen.

Despre ramen a mai scris Juha într-un post anterior, când mânat de curiozitatea de a încerca să producă acest fel de mâncare aflat pe lista preferatelor noastre, s-a înarmat cu răbdare şi l-a gătit voiniceşte.

De data aceasta, carnea folosită pentru bază fiind peşte, pregătirea supei durează ceva mai puţin.
Aşadar, tocmai pentru că de data aceasta s-a pregătit mai uşor şi pentru că am hotărât ca de ziua mea să petrec cu prietenii apropiaţi o seară japoneză, am ales următorul menu: felul I de care s-a ocupat Ioana care a pregătit mult mult şi bun bun sushi, felul II- ramen de peşte sau porc (la alegere) iar desertul a fost un tort cu matcha, litchi şi mango.

Citeşte mai departe »

Ramen de porc şi miso

De câte ori ajung prin Tampere, inevitabil trag o fugă cu Juha la restaurantul Hanabi, un loc micuţ, cu doar 6 mese, cu un menu nu foarte bogat, cu un ramen delicios (sushi încă nu am gustat la ei). Şi pentru că ne place atât de mult, s-a gândit Juha să pregătească şi acasă. Reţeta este scrisă de el, eu m-am ocupat doar de traducere (şi de fotografii).

Ramen

Pentru cei care au gustat vreodată acest tip de mâncare japoneză, cuvântul “ramen” le aminteşte de o supă fierbinte, sărată, cu tăiţei şi diverse topping-uri. După ce am mâncat ramen la restaurant de câteva ori am simţit nevoia să îl pregătesc şi acasă. Şi ce ocazie mai bună aş fi putut găsi decât în timpul petrecerii unei vacanţe la Bucureşti împreună cu Cătălina, una dintre cele mai simpatice bucătărese pe care le cunosc. 🙂 Aşadar, ne-am decis să-l facem ba mai mult, să invităm şi prieteni la degustat. Binenţeles că nu a lipsit desertul (dar de acesta s-a ocupat Cătălina- vezi aici)
Ramen-ul, originar din China este în prezent considerat un fel principal de mâncare japonez. Originile nu sunt chiar clare şi există multe variaţiuni ale reţetei şi ale modului de preparare. Dar toate combină supă fierbinte, tăiţei, legume, carne. Este grozav pentru zilele mai reci sau pentru când ai chef să te simţi bine alături de prieteni (să mănânci până pici lat :P).

După diverse căutări şi lecturi pe net, m-am decis să urmez mai mult sau mai puţin indicaţiile date pe thepauperedchef , depinzând foarte mult şi de ce ingrediente am fi putut găsi aici. Am discutat chiar şi posibilitatea de a face tăiţeii noi înşine dar ne-am răzgândit. Nu sunt prea greu de făcut când ai toate ingredientele la îndemână dar iau ceva timp.

Citeşte mai departe »

Cătălina
Italiană
Reţete cu carne

17 August 2011
7 Comentarii

Osso buco

Un rasol nu vine niciodată singur. Carevasăzică “osso buco”-ului îi şade bine alături de legume, risotto cu şofran alla milanese şi gremolada (dacă vrei să-l pregăteşti ca pe meleagurile lui).

Dacă îl serveşti cu un roşu sec alături, te-ai asigurat de-o seară romantică cu jumătatea 🙂 Parol.

Nu e cel mai uşor preparat, dar nici nu intră în categoria celor greu de realizat. Cere mai mult timp decât altele, fiind un “slow cooking”, ceea ce îi şi conferă eticheta de, hm, delicios, la final 🙂

Citeşte mai departe »

Supă din somon proaspăt şi legume

Mă gândeam cu drag la mesele întinse de acasă şi la toţi ai noştri gureşi, în timp ce mama lui Juha ne turna în farfurii supa de legume şi lapte. Eram vreo 8- 9 la masă iar în mijloc trona o oală uriaşă plină cu supă aburindă, albă.

Un fel de supă nouă pentru mine. Obişnuită cu ciorbele bogate şi acrite cu borş sau zeamă de varză sau supele mai dulci cu smântână, m-am minunat oleacă apoi am mâncat cu poftă.

În altă zi Marika mi-a spus: “noi finlandezii bem foarte mult lapte (când nu bem alcool)”. Asta în timp ce eu priveam comesenii care-şi comandaseră hotdog sau un fel de burgeri sau cârnaţi sau alte “nenorociri” şi aveau alături câte o sticlă de lapte.

Pe aici prin sud ne-am obişnuit ca mâncarea să aibă un gust puternic, să fie aromată, să mustească de usturoi şi ceapă şi nebunii (pofta vine scriind), dar pe la nordici treaba stă niţel altfel. Dacă tocanele sunt puternice şi înmiresmate, supele sunt la polul opus: sunt… suave, simţi gustul fiecărei legume din ele, neacoperite fiind de “nota” pe care o dă sucul de roşii sau borşul.

Acestea fiind zise, trec la treabă.

Citeşte mai departe »

Minestrone – o supă italiană cu toate legumele

Supa minestrone, despre care vă voi povesti acum, este probabil cea mai populară supă tradiţională din casele din Italia. Pe cât de simplu de făcut, pe atât de variată de la casă la casă şi de la lună la lună, bineînţeles în funcţie de ce se găseşte proaspăt.

În esenţă este o supă de legume în care constantele sunt legumele uscate din păstăi (fasole sau linte sau ambele :)), ceapa, tijele de ţelină, morcovul, roşiile. De regulă, sunt adăugaţi şi dovlecei verzi zucchini şi orez sau paste şi se serveşte cu parmezan ras. La final rezultatul este o supă densă, foarte consistentă, gustoasă şi mai ales sănătoasă.

Citeşte mai departe »

Tocană Kareliană (Karjalanpaisti)

Unele dintre posturile viitoare (incluzându-l pe cel de astăzi) îl vor avea ca invitat pe Juha, jumătatea-mi bună. Care găteşte bine, găteşte cu calm şi răbdare după reţete finlandeze, ruseşti şi de prin alte locuri. Eu voi avea doar rol de fotograf/ traducător al reţetelor.

Karelia este partea de sud-est a Finlandei şi locul în care s-au născut unele dintre cele mai apreciate feluri de mâncare finlandeze. Tocana kareliană era pregătită pe la începuturile ei la mesele festive, iar după ce carnea de porc şi vită au devenit mai uşor de procurat, a devenit una dintre mâncărurile gătite în mod frecvent.
Poate fi pregătită cu carne de porc, vită, miel, separat sau împreună.

Secretul unei bune tocane este timpul. Mai bine zis perioada de timp cât este ţinută la cuptor şi de care depinde la final frăgezimea cărnii. Uneori, se pregăteşte dimineaţa apoi se lasă la temperatură mică în cuptor pe timpul zilei, iar seara la întoarcerea de la lucru tocana este gata.

De obicei, garnitura este formată din piure de cartofi. O bucată de pâine de secară proaspătă şi un pahar două de bere merg de minune alături.

Citeşte mai departe »