Recunosc că primele mele paste „mai altfel” la care cei din familie s-au uitat chiorâş au fost nişte spaghete cu sos de roşii şi ierburi aromatice de prin grădina bunicii şi bucăţi de carne de vită. Când ai o copilărie în care ciorba cu borş, supa grasă de găină, sarmalele şi mâncarea de castraveţi muraţi cu carne de porc sunt la loc de cinste, să încerci să introduci feluri de mâncare de pe la străini e nevoie de ceva curaj (ca să nu ajungi să mănânci singur o oală mare cu mâncare pentru ceilalţi sunt prea sceptici ca să încerce).
Deşi nu prea agrea noutăţile în farfurie, bunica m-a încurajat tot timpul să gătesc şi să mă descurc la bucătărie. Ajunsesem la un moment dat să fac singură prânzul pentru toată familia, stând după fustele ei şi făcând lucrurile de care ei i se luase dar care mie îmi plăceau: curăţatul legumelor, tocatul lor, amestecatul în oala cu borş („Măiculiţă, când mai eşti aşa nervoasă, ia lingura asta şi amestecă borşul”- şi-l amestecam de câte ori treceam pe lângă el), amestecatul în oala cu ciorbă, curăţatul sobei pe care se gătea, ordonarea conservelor în cămară şi pivniţă pe care le ştiam cu ochii închişi. Mi-a spus: „şi dacă te trezesc din visul cel mai dulce trebuie să ştii unde sunt acareturile- să nu stau să caut de nebună”. De altfel, după ce s-a prins că am un fix cu ordinea, când am mai crescut, n-o mai lăsa nici pe mama să se apropie de dulapuri, şifoniere sau cămări. Dacă îşi lua şi ea vreo vacanţă spunea: „Şi dacă vreţi ceva de pe undeva, nu cumva să-mi răscoliţi p-aci, întrebaţi fata şi vă spune ea.”
Astă primăvară când făceam piaţa am tresărit când am văzut primele verdeţuri. M-am târguit cu negustoresele la preţ ca să iau câte un sac de leurdă. Şi chiar am luat la un moment dat 40 de legături şi am făcut mult mult pesto. Şi supă de leurdă. Şi-am aburit leurda şi-am pus şi la congelator deşi multă lume îmi spusese că-şi pierde aroma. N-a fost chiar aşa. Când am scos punga la decongelat s-a umplut casa de miros de usturoi sălbatic. Desigur, nu mai are acea textură fermă dar pentru sosuri şi supe este foarte bună.
Ah, să nu uit: particip cu această reţetă la “Inspiration Food Marathon”, organizat de Electrolux. Această a doua ediţie se numeşte “Italian Pasta”. De vă place, LIKE sau comentariu. Vă mulţumesc..
Ingrediente pentru 4-5 porţii serioase
Aluat pentru ravioli
300 g făină albă
3 ouă mari (dacă sunt de la găini crescute la curte, culoarea pastelor va fi galbenă, plăcută)
1 vârf de cuţit de sare
Umplutură
125 g ricotta
100 g brânză de capră
50 g roşii uscate la soare (ale mele au fost deja sărate aşa că nu am mai adăugat sare)
20 ml ulei de măsline
Sos
2 legături de leurdă
40 ml ulei de măsline
50 ml smântână
7-8 migdale prăjite
sare după gust
opţional: un vârf de cuţit de nucşoară proaspăt măcinată
Decor
Migdale prăjite şi tăiate mai mici
Frunze de busuioc proaspete
Fâşii de tomate uscate la soare
Pentru pregătirea aluatului se pune toată făina într-un vas mare (vă recomand să o şi strecuraţi, eu am mai avut surprize). Se face un „gropiţă” în mijloc şi se pun toate ouăle şi sarea. Se amestecă cu o furculiţă şi apoi se frământă cu mâna până devine un aluat omogen şi destul de tare. Se înfăşoară în folie alimentare sau hârtie de copt (e mai bună prima variantă) şi se lasă la frigider cel puţin o oră.
În acest timp se pregăteşte umplutura: se pun într-un robot de bucătărie ricotta, brânza de capră şi roşiile uscate tăiate mai mic. Se blenduieşte bine bine până se obţine o pastă omogenă. Se lasă la rece.
După ora de repaus se scoate aluatul de la rece, se lasă să se odihnească şi să ajungă la temperatura camerei şi se întinde cu un făcăleţ (sau cu maşina de paste). Se taie pe lung fâşii de 5 cm lăţime (dacaă aveţi un cuţit cu lama rotundă şi cu marginea zimţată, cu atât mai estetic). Se aplică o peliculă subţire de apă cu o pensulă. Se pune umplutură din loc în loc (în guguloaie egale), se pune o a doua fâşie peste prima fâşie şi se apasă cu degetele ântre guguloaie şi la margini. Se taie surplusul- Procesul pas cu pas îl vedeţi la reţeta Anei de ravioli.
Pentru pregătirea sosului se pune leurda într-un blender împreună cu uleiul de măsline, migdalele pisate, sarea, nucşoara şi se pasează bine. Se adaugă puţină apă şi se pune pe foc mic pentru a-l încălzi. Se adaugă şi smântâna, se amestecă de vreo două ori şi se ia de pe foc.
Se pune o oală cu apă şi sare la fiert. Când clocoteşte se adaugă ravioli şi se fierb 3-5 minute.
Aşezarea în farfurie: se pun 1-2 linguriţe de sos, se adaugă 5-6 ravioli, se presară migdale prăjite tăiate, tomate uscate tăiate în fâşii fine. Se serveşte caldă, dar vă garantez că-ş bune şi reci.
Că am testat pe pielea mea. Problema mea este că trebuie să pozez bucatele pentru reţete aşa că aproape tot timpul mănânc rece ceea ce am pregătit. :))
16 Comments
Andie
15 noiembrie 2012 at 11:54Pff! Ce pofta nebuna mi-ai facut! Da! O sa fac si eu ravioli si paste de casa la un moment dat!
Andreea
15 noiembrie 2012 at 11:54Ce culoare vad eu in farfurie <3 Minunat ti-au iesit 🙂 Nu am incercat niciodata ravioli, poate ma incumet si eu sa fac 😛
Ioana
15 noiembrie 2012 at 12:01Abia astept pranzul de azi :)) MUhahaha, si painea de maine cu resturile.
Mihai
15 noiembrie 2012 at 12:14Sita aia e tare smechera! Si la fel si pastele tale! Te pup! Si multa bafta la concurs!
Alice
15 noiembrie 2012 at 12:18super! bafta!
Ana
15 noiembrie 2012 at 12:19Trebuie să spun asta iar. Ravioli nu ar trebui să existe altfel decât făcuţi de casă. E o diferenţă de la cer la pământ între bunătăţurile de mai sus și dubioșeniile umplute din comerţ.
Na` că m-am descărcat.
Angela
15 noiembrie 2012 at 13:35Ce frumoasa este introducerea… 🙂
De paste nu mai zic nimica, decat ca vreau si eu!!!! 😀
Bafta!
Ana
15 noiembrie 2012 at 14:10Arata absolut beton! Si sunt invidioasa, pentru ca am incercat si eu ravioli de casa de doua ori, dar mi-au iesit foarte cocoase, asa ca m-am lasat de meserie. Ia sa mai fac eu o incercare dupa reteta ta 🙂
Cătălina
15 noiembrie 2012 at 14:14Multumesc tuturor pentru aprecieri 🙂
@Angela- despre bunica numai lucruri bune 🙂
@Ana- blog cu legume- Sper sa ai un facalet mai mare :)) ca eu l-am uitat pe al meu la un eveniment culinar si m-am chinuit cu un mini facalet- apropos, poti sa citesti reteta Anei ca acolo am fotografiat pasii in detaliu (e mai usor cand unul gateste si unul fotografiaza decat cat unul le face pe amandoua)- https://www.kissthecook.ro/2011/01/ravioli-cu-branza-in-sos-de-salvie-si-unt/
Alina
15 noiembrie 2012 at 16:59Cata munca!! Sa faci si pastele in casa…felicitari pentru reteta!
Succes! 🙂
Cătălina
15 noiembrie 2012 at 17:01Multumesc mult 🙂
Tudose Elisabeta
20 noiembrie 2012 at 13:51Cunoscand-o pe bunica ta, sunt convinsa de la cine ai mostenit talentul culinar, mai intervine si placerea ta de a imbina arome si alimente, si de aici a iesit….o tanara indragostita de arta culinara ! Succes 🙂
The Wandering Oltean
21 noiembrie 2012 at 0:49Foarte frumos, gustos si impresionant!
Un lucru care l-am bagat de seama aici la tine pe blog,… niciodata ‘easy way out’! Nici la scris, nici la gatit, nici la fotografiat!
Succes la concurs!
Caietul cu retete
27 noiembrie 2012 at 11:29Ce faine sunt, nu stiu cum de mi-au scapat pana acum! si ce culori frumoase!
Rita
27 noiembrie 2012 at 11:36Parca ar fi venit primavara in bucataria ta! Mult soare, culorile extraordinare din farfurie, toate ma fac sa zambesc. Te felicit ca ai preparat ravioli in casa. Bineinteles ca n-ai avut de ales, dar puteai sa alegi si alte paste, nu neaparat ravioli. Gustul lor e de neintrecut. Parca ma si vad stand lejer pe terasa insorita, cu o portie de ravioli, ciugulind alene, bucurandu-ma de o zi frumoasa de primavara. Mult succes!
Pâine cu maia, leurdă, semințe de in și de pin « KissTheCook
19 aprilie 2013 at 14:32[…] făcut tot felul de salate, supe, ciorbe cu zarzavaturi multe, afumătură și leurdă, pesto, paste. Anul trecut am cumpărat câțiva saci. Cred că mai am încă la congelator vreo două punguțe. […]