Reţete cu tag-ul ‘Inspiration Food Marathon’

Ramen ovo-vegetarian în 30 de minute. Miso. Ciuperci Enoki. Inspiration Food Marathon. Electrolux

Cred că tema aceasta a fosta aleasă cu tâlc. Ca o gură de aer proaspăt şi calm după mulţi kilometri alergaţi. Un moment de respiro înainte de linia de sosire.

Mi-au trecut tot felul de gustări prin cap: reci, calde, rapide, delicioase. Dar m-am oprit la două reţete. Prima este o fritatta cu multe chestii bune, a cărei reţetă o voi publica în curând, iar cealaltă este acest ramen. Care a fost o provocare să-l dau gata în 30 de minute, dat fiind faptul că el necesită o bază (o supă) pe care se lucrează apoi preparatul final. Dar, am fost o superwoman cu 4 mâini şi 4 oale pe aragaz în acelaşi timp (ce bine că am aragaz cu plita pe gaz) :)) un tocător pe care mă desfăşuram şi Pink Floyd pe care mă mişcam ritmic în bucătărie. Am rupt ritmul de câteva ori. Muzica era lentă, fluidă, caldă, plăcută iar mâinile mele din contră: învârteau, pozau, tocau, furau câte o bucată de legumă şi-o duceau la gură şi tot aşa.

În tot timpul acesta visam la gustul şi la fierbinţeala ramenului mâncat la Hanabi, restaurantul preferat al meu şi-al lui Juha (din Tampere). Şi prima exclamaţie de plăcere, ochii încântaţi, papilele şi mai încântate.

Pe site găsiţi şi două reţete de ramen mult mai elaborate- una cu bază de peşte alta cu bază de porc. Acestea necesită cam 2 zile de gătit. Cel pregătit de mine acum doar… 30 de minute dacă vă coordonaţi bine oalele şi mişcările şi dacă nu sunteţi nevoit să fotografiaţi întregul proces.

Toate ingredientele din această supă se găsesc şi la noi. O să vă spun şi pe unde le-am găsit ca să nu săpaţi prea mult pe net. 😉

Aşadar, încă o dată vă anunţ că particip la concursul Inspiration Food Marathon iniţiat de Electrolux şi că aceasta este ultima temă: “Reţetă în 30 de minute.”

Citeşte mai departe »

Pavlova. Cafea. Cardamon. Litchi şi Rodie. Prietenie. Electrolux. Inspiration Food Marathon.

Stau în faţa computerului şi mă gândesc dacă să scriu ce am în minte sau să evit să-mi dau drumul gândurilor şi să scriu pur şi simplu, mecanic, reţeta de astăzi.

Când am decis, la ideea Anei, să scriu şi să fotografiez pentru acest site, nu mi-am închiputi că voi ajunge să cunosc atâta lume frumoasă. Sunt mulţi pe care mă bucur să-i ştiu, să împart idei şi să învăţ de la ei, dar puţini care mi-au intrat la inimă atât de tare încât nu mă pot despărţi de ei (şi ele).

Voiam doar să vă spun că mă bucur să vă cunosc. Vă ştiţi.

În altă ordine de idei, referitor la concursul care e în toi şi la care particip, voiam să spun că-i apreciez pe cei care au rămas calmi (cu capul pe umeri, aş spune), şi nu au sărit calul cu un număr mare de reţete per post, doar pentru a demonstra ceva. Nu ştiu exact ce. La capitolul acesta am depăşit şi eu limitele la tema “French bakery”. Lucru pe care îl regret şi pentru care voiam să cer să-mi cer scuze.

E drept că m-am simţit nesigură pe mine şi din cauza aceasta mi-am lăsat această slăbiciune să-mi depăşească raţiunea şi m-am obosit (deşi cu drag şi plăcere- ca întotdeauna când încerc reţete noi) şi mi-am lăsat timpul liber (şi aşa puţin) baltă ca să scot din 2 reţete franţuzeşti, perfecţiunea. Şi să mai fac una care mi s-a părut ajutătoare pentru dăţile în care rămân cu aluat de tartă.

Citeşte mai departe »

Ärtsoppa. Supă de mazăre suedeză. Cu afumătură. Sfeclă murată. Pâinici de secară. Electrolux. Inspiration Food Marathon.

“Svenska!” exclamă Juha după ce a aflat că vreo 13 zile le vom petrece la Stockholm alături de prietenii noştri Ioana şi Anders şi că vom fi şi martori la căsătoria lor. Şi fotografi.

Aşa că, nerăbdători să explorăm şi ajutaţi mult de Ioana ne-am fixat itinerarii, locuri în care să degustăm bunătăţi nordice, locuri în care să ne clătim ochii şi să ne încărcăm bateriile.

Nunta? A fost simplă, frumoasă, unde atât gazdele cât şi nuntaşii au dat o mână de ajutor întru bunul mers al lucrurilor. Mirii au fost frumoşi, relaxaţi, îndrăgostiţi. Cea mai frumoasă parte a nunţii a fost decorarea tortului de către mire şi mireasă. Am savurat fiecare moment şi emoţie, şi, pe măsură ce tortul arăta din ce în ce mai bine, nuntaşii se strîngeau în jurul mesei încântaţi şi curioşi.

Dar nu vă povestesc mai multe. Cel puţin nu astăzi.

Draga mea Ioana, ştiu că mi-ai spus că mi s-ar potrivi Smörgåstårta dar am ales alte reţete. Am ales să fac o pâine suedeză din secară şi seminţe de fenicul, să pun la murat sfeclă după metoda nordică şi în final să execut un Biff a la Lindström. Numai că partea cu vita a mers bine până la final când am avut un accident şi am stricat toată munca de până atunci.

Dar asta este, tot răul spre bine. Şi aici a intervenit cealaltă Ioană din viaţa mea care m-a împins să merg mai departe. Şi Andreele mele preferate (după sor-mea).

Citeşte mai departe »

Croissants. Tarte au citron. Arlettes. Unt, mult unt. Electrolux. Inspiration Food Marathon.

Da. Unt, mult unt, mult mult mult unt. Şi răbdare, şi ore multe de aşteptat să dospească, să se răcească, şi mirosuri înnebunitoare, şi vecini fericiţi. Şi eu relaxată şi mulţumită de toată munca asta care mi-a alungat neîncrederea în mine şi stresul şi oboseala acumulată.

Terapie prin gătit, bine ai revenit în viaţa mea. 🙂

Duminica aceasta, neavând răbdare să sune ceasul la ora decentă de trezit în zi nelucrătoare, m-am ridicat din pat la ora 6:00. Pisicii, obosiţi de atâta alergătură nocturnă, au simţit că m-am trezit şi au început un concert în toată regula- e ora lor de masă. Buimacă, cu părul creţ şi vâlvoi de la împletirurile de cu seară, le torn croanţele în vase şi mă gândesc cu ce să încep ziua.

Aşa că am băgat un şmotru ce n-a văzut Parisul. Am făcut bucătăria lună deşi mă gândeam cu milă la ce harababură va fi în scurt timp. Dar, spre surprinderea mea, azi am lucrat mai ordonat ca niciodată. Mai liniştită ca niciodată. Am pus OCD-ul la treabă. Am folosit până şi rigla la modelat aluatul.

Tema a treia a concursului Inspiration Food Marathon, organizat de Electrolux mi-a dat peste cap liniştea vreo două zile. Şi după ce am oscilat între millefeuille, Baba au Rhum, macarons, Pain au chocolat, m-am oprit la două reţete clasice şi una ajutătoare (în sensul că ajută gospodinele să nu cumva să mai arunce resturile de Pate brisee, sablee, feuilette sau sucree altădată).
Dacă vă place postul meu de astăzi îmi puteţi da un comentariu pe site sau un LIKE generos aici. Mulţumesc.

Citeşte mai departe »

Tomate uscate la soare. Ricotta. Leurdă. Electrolux. Inspiration Food Marathon.

Recunosc că povestea mea cu pastele a început cât se poate de românesc. Pentru mine nu exista desert mai bun decât nişte tăieţei făcuţi cu lapte şi scorţişoară de bunica mea. Îmi plăcea că nu uita să mă întrebe dacă îi lasă simpli sau îi presară cu mirodenii aşa că de cele mai multe ori aveam opţiunea şă îi mănânc şi cu dulceaţă sau simpli.

Recunosc că primele mele paste “mai altfel” la care cei din familie s-au uitat chiorâş au fost nişte spaghete cu sos de roşii şi ierburi aromatice de prin grădina bunicii şi bucăţi de carne de vită. Când ai o copilărie în care ciorba cu borş, supa grasă de găină, sarmalele şi mâncarea de castraveţi muraţi cu carne de porc sunt la loc de cinste, să încerci să introduci feluri de mâncare de pe la străini e nevoie de ceva curaj (ca să nu ajungi să mănânci singur o oală mare cu mâncare pentru ceilalţi sunt prea sceptici ca să încerce).

Deşi nu prea agrea noutăţile în farfurie, bunica m-a încurajat tot timpul să gătesc şi să mă descurc la bucătărie. Ajunsesem la un moment dat să fac singură prânzul pentru toată familia, stând după fustele ei şi făcând lucrurile de care ei i se luase dar care mie îmi plăceau: curăţatul legumelor, tocatul lor, amestecatul în oala cu borş (“Măiculiţă, când mai eşti aşa nervoasă, ia lingura asta şi amestecă borşul”- şi-l amestecam de câte ori treceam pe lângă el), amestecatul în oala cu ciorbă, curăţatul sobei pe care se gătea, ordonarea conservelor în cămară şi pivniţă pe care le ştiam cu ochii închişi. Mi-a spus: “şi dacă te trezesc din visul cel mai dulce trebuie să ştii unde sunt acareturile- să nu stau să caut de nebună”. De altfel, după ce s-a prins că am un fix cu ordinea, când am mai crescut, n-o mai lăsa nici pe mama să se apropie de dulapuri, şifoniere sau cămări. Dacă îşi lua şi ea vreo vacanţă spunea: “Şi dacă vreţi ceva de pe undeva, nu cumva să-mi răscoliţi p-aci, întrebaţi fata şi vă spune ea.”

Citeşte mai departe »

Ciocolată. Morcovi. Ghimbir. Electrolux. Inspiration Food Marathon.

În timp ce pregăteam acest desert, vecina mi-a bătut la uşă şi mi-a adus cea mai cea lipie umplută cu dovlecei traşi la tigaie, usturoi, iaurt, pui. Mănânc şi aştept să se coacă baza din ciocolată neagră. Din când în când mă duc să verific ce fac Philip şi Jane.

Despre Philip şi Jane şi cum au intrat ei în viaţa mea voi scrie altă poveste. Acum este timpul să trec la fapte. Acum ori niciodată 😛

Cu ciocolata mă împac tare bine. Eu o iubesc, ea mă iubeşte, eu o doresc, ea mă doreşte. Mi-aduc aminte de zilele în care mâncam cu poftă ciocolată cu lapte şi cum, în timp, m-am îndreptat mai mult spre cea cu din ce în ce mai multă cacao. Pentru că e şi mai puţin dulce. Şi mai aromată. Şi mai voluptoasă.

Aveam în minte un tort cu lumânări din morcovi când am gândit acest desert. Cum am ajuns la o floare şi de ce este ea petrecerea mea, nu ştiu. Poate pur şi simplu pentru că mai toată viaţa le-am iubit pe ele florile, pe ei morcovii, pe ea ciocolata şi am vrut acum să le aduc împreună pentru Electrolux.

Fac ei ce fac, oamenii aceia dragi de la Electrolux şi Golin Harris şi ne inspiră. Şi ne dau de lucru. Ne aruncă într-o vâltoare de pofte, ne rostogolesc, ne învârtesc şi apoi ne liniştesc.

Citeşte mai departe »