Aşa că, nerăbdători să explorăm şi ajutaţi mult de Ioana ne-am fixat itinerarii, locuri în care să degustăm bunătăţi nordice, locuri în care să ne clătim ochii şi să ne încărcăm bateriile.
Nunta? A fost simplă, frumoasă, unde atât gazdele cât şi nuntaşii au dat o mână de ajutor întru bunul mers al lucrurilor. Mirii au fost frumoşi, relaxaţi, îndrăgostiţi. Cea mai frumoasă parte a nunţii a fost decorarea tortului de către mire şi mireasă. Am savurat fiecare moment şi emoţie, şi, pe măsură ce tortul arăta din ce în ce mai bine, nuntaşii se strîngeau în jurul mesei încântaţi şi curioşi.
Dar nu vă povestesc mai multe. Cel puţin nu astăzi.
Draga mea Ioana, ştiu că mi-ai spus că mi s-ar potrivi Smörgåstårta dar am ales alte reţete. Am ales să fac o pâine suedeză din secară şi seminţe de fenicul, să pun la murat sfeclă după metoda nordică şi în final să execut un Biff a la Lindström. Numai că partea cu vita a mers bine până la final când am avut un accident şi am stricat toată munca de până atunci.
Dar asta este, tot răul spre bine. Şi aici a intervenit cealaltă Ioană din viaţa mea care m-a împins să merg mai departe. Şi Andreele mele preferate (după sor-mea).
Tema a patra a concursului Inspiration Food Marathon, organizat de Electrolux se numeşte „Delicii suedeze”. Aproape la fel de delicioase ca şi cele finlandeze. De vă face cu ochiul supa delicioasă acompaniază de salată şi pâinici, lăsaţi-mi un comentariu sau un LIKE aici.
Aşadar, am pregătit (de fapt, ce vorbesc? Acum, la orele 21:00 este încă pe foc) Ärtsoppa- supă suedeză de mazăre. Este o supă tradiţională, plină de savoare care se pregăteşte mai ales iarna pentru o mai bună pregătire împotriva frigului, salată din sfeclă murată şi pîine din secară.
Încep cu cele deja pregătite.
Ingrediente pentru sfeclă murată
3 sfecle mari
150 ml oţet din vin alb
100 ml melasă medie (aici erau de fapt 150 g de zahăr alb dar ştiind obsesia nordicilor pentru mâncărurile dulci, am înlocuit cu ceva mai uşor şi într-o cantitate mai mică)
sare
1 lingură de piper boabe
apă cât să acopere sefeclele la fiert (alb, roşu, negru- la alegere)
În primul rând, se spală bine sfeclele şi se pun într-o oală încăpătoare. Se acoperă cu apă şi se pun pe foc. Se aduce apa la punctul de fierbere şi se dă focul mai mic să clocotească molcom vreo 25-30 minute. Dacă sfeclele sunt mai mici se lasă mai puţin (20-25 minute).
Când se sfârşeşte timpul se scot, se scurg şi se lasă la răcit. Eu am fost în criză de timp şi le-am lucrat calde. Se curăţă de coajă cu degetele sau cu ajutorul unui cuţit. pieliţa se va desprinde repede deci nicio problemă în această privinţă. Apoi, se taie în felii groase cam de 2 cm. Şi eventual în jumătăţi dacă nu aveţi un borcan încăpător.
Se pun în borcan. Se iau cam 500 ml din apa în care au fiert sfeclele şi se trece printr-un filtru fin (eu am folosit unul pentru cafea). Se adaugă apoi peste, oţetul, sarea, piperul şi melasa. Se pune cratiţa la fiert cam 5 minute.
Aşa fierbinte se toarnă peste sfeclele din borcan, se pune capacul şi se lasă la răcit. Sfeclele vor fi bune de mâncat în aproximativ 2 zile.
Pâine suedeză din secară şi seminţe de fenicul.
Această pâine se poate executa cu maia sau drojdie, dar eu am ales prima variantă. M-am ghidat după reţeta de aici pentru că o mai executasem cu ocazia unei vizite în Finlanda când am şi pus la treabă maiaua uscată din secară trimisă de Codruţa.
Faţă de prima încercare, unde folosisem doar maia din secară, de data aceasta am folosit şi maia din făină albă.
Am obţinut nişte pâinici bune tare la gust şi cu un miez aerat dar cu forme cel puţin bizare. Dar, cum zice Juha: „Honey, it tastes great, I don’t care about the freaking shape so stop worrying!” m-am ocupat să le mănânc cu drag fără să-mi mai pese foarte mult de forma lor.
Ingrediente necesare pentru pâinea suedeză cu secară şi seminţe de fenicul
380 g apă
70 g maia din care 50 g maia din făină albă iar 20 g maia de secară
245 g făină de secară
245 g făină albă de grâu
44 g melasă medie
2 g seminţe fenicul
10 g seminţe de in
12 g sare de mare
Într-un vas mare din plastic se toarnă apa şi cele două maiele. Se omogenizează cu un tel. Se adaugă melasa şi apoi seminţele. În alt vas se amestecă cele două făinuri şi sarea. Apoi se toarnă treptat în vasul cu apă. Se amestecă, se mai pune făină şi tot aşa până la încorporare. Se lasă 15 minute la odihnit şi apoi se amestecă (cu o raşchetă din plastic) din nou vreo 2 minute. Se acoperă cu o cârpă curată sau folie alimentară şi se lasă iar la odihnit 15 minute. Se amestecă din nou cu raşcheta, se acoperă şi se lasă la un somn de frumuseţe ceva mai lung (cam 12-14 ore). La temperatura camerei (aproximativ 20 grade C).
Când şi acest timp a trecut se trece la formarea pâinii sau a chiflelor (în cazul meu). Eu am făcut nişte pâini mai măricele şi unele mici, le-am presarăat cu puţină făină albă, le-am pus în tava de copt, le-am acoperit cu o cârpă curată şi le-am lăsat la dospit 1 oră.
Apoi se bagă la cuptor aproximativ 30 minute (încins la 220 grade C dar coborât la 190 după primele 15 minute). Le-am lăsat să se odihnească şi să se răcească încet înainte de a le consuma.
Supa se face în mod normal din mazăre galbenă uscată, însă cum aceasta necesita cam 12 ore de înmuiere prealabilă (pe care eu nu le mai aveam la dispoziţie) am preferat să folosesc mazăre verde.
Ingrediente necesare pentru supa de mazăre cu picior de porc afumat
400 g mazăre verde (sau 200 g mazăre galbenă uscată)
3 cepe albe
2-3 morcovi
1 ţelină mică
200 g ciolan afumat de porc
1 linguriţă ghimbir ras
1 linguriţă cimbru uscat sau verde
piper negru proaspăt măcinat
3 cuişoare
În primul rând se curăţă legumele şi se spală. La fel şi ciolanul- adică se spală. Una dintre cepe se împănează cu cele trei cuişoare. Se pun într-o oală încăpătoare ciolanul, ceapa cu cuişoare, un morcov, o bucată de ţelină. Se pun la fiert şi se lasă la foc mic timp de o oră (sau până când se desprinde carnea de pe os la ciolan).
Se strecoară supa şi se lasă deoparte. Carnea se scoate de pe oase şi se taie bucăţi mici.
Se toacă restul de legume şi ghimbirul. Se pun într-o oală împreună cu mazărea şi bucăţile de ciolan. Se adaugă supa şi se pun pe foc mare până dau în clocot. Se dă focul mic şi se lasă la fiert molcom aproximativ o oră (sau pînă se îngroaşă supa).
Se ia de pe foc, se asezonează cu cimbru şi piper negru proaspăt măcinat. Se serveşte caldă, chiar fierbinte alături de sfeclă murată şi pâine din secară. 🙂
Smaklig måltid!
Notă: rog juriul să ia în considerare că reţeta de supă de mazăre este cea principală. Mulţumesc.
9 Comments
Margot
23 noiembrie 2012 at 9:34Ce-mi plac salata de sfecla si painea ta cu secara si fenicul! In weekend am facut si eu o paine cu fenicul, doar pe jumatate de cu secara, dar in masina de paine. Si sunt singura si ca artsoppe este o minunatie! Cate lucruri savuroase dintr-o bucatarie despre care stim in general atat de putine!
Cătălina
23 noiembrie 2012 at 11:57Intr-adevar 🙂 Putini stiu ca si nordicii au bucatarie foarte faina. De altfel cel mai bun restaurant de vreo doi ani incoace este din Danemarca- Noma.
Ioana
23 noiembrie 2012 at 12:05uffaaa, yummy, nom nom, drool
Am numai onomatopee pt postul asta, dupa cum se poate observa
Andreea
23 noiembrie 2012 at 21:50Ce de bunataaaati! Cu ce sa incep mai repede? Delicioase toate!
The Wandering Oltean
24 noiembrie 2012 at 1:28Poate sa vina iarna cat vrea ea cu zapada si ger… cu o supa din asta nu-ti mai pasa!
Frumos si impresionant rau de tot si de data asta.. Ca nu poti sa mananci mancarea suedeza fara muraturi si paine tot suedeze 🙂 Ar fi cazul sa ia seama juriul asta 🙂
Anul asta am gatit un pic mai mult cu sfecla si mi-a luat mai mult curatatul sucului de sfecla de pe maini, masa , etc., decit mancarurile facute 🙂
Cătălina
24 noiembrie 2012 at 9:28Incepe cu supa ca celelalte-s doar ajutatoare 😀
Cătălina
25 noiembrie 2012 at 10:04@Cornel- sa stii ca la mine s-a curatat repejor. Mai greu a fost ca trebuia sa curat tot timpul de pa maini si tocator ca sa nu patez restul ingredientelor :))
Rita
27 noiembrie 2012 at 11:26Oare cat costa un bilet de avion pana in Suedia? Sau mai bine ma duc urgent la cumparaturi sa pun de-o ciorba de-asta fabuloasa. Culorile itii incanta privirea; nici nu vreau sa-mi inchipui mirosul si gustul, ca mor de pofta. Pisicile tale oare cum s-or fi simtit? Ori le-ai promis halca aia de carne, ori le-ai scos din casa de te-au lasat sa-ti duci la bun sfarsit opera. Mult succes!
Cătălina
27 noiembrie 2012 at 11:30Sa stii ca inainte sa ma apuc le-am taiat cateva bucatele ca sa-si faca pofta si sa nu chitaie prea tare dupa usa cand gatesc :))