Prăjiturele lipicioase cu ghimbir

Apăi s-a gândit ea Brânduşa să nu ne ierte nici de sărbători şi să ne pună mintea şi tăvile la contribuţie şi ne-a invitat la provocarea lunii decembrie.
Pentru cine nu ştie încă, acest „proiect” a fost lansat de Mihaela acum un an de zile şi de atunci a înflorit şi şi-a crescut numărul de adepte şi adepţi dornici să împartă şi să citească reţete diverse plecând de la anumite ingrediente. Am văzut combinaţii tare interesante pe durata acestui „proiect” dar recunosc că abia acum m-am hotărât să postez şi eu o reţetă.

Carevasăzică în această lună trebuie să folosim ghimbir. Buuuuuun. Să pregătim prăjiturele (nu torturi, pfiu) de Crăciun cu acel ingredient minune pe care-l iubesc tare mult.

Şi ca să fie treaba treabă am folosit ghimbirul sub trei forme: proaspăt, praf, sirop. Ce a ieşit (şi s-a şi terminat rapid după ce am dus tava cu totul la serviciu), se poate vedea mai departe. Juha a fost cel care mi-a atras atenţia asupra acestei bunăciuni de care aş mânca zilnic dacă nu s-ar aşeza colea pe şale şi prin alte părţi.

Ingrediente (pentru vreo 24- 30 prăjiturele sau o prăjituroaie mai mare):

180 g unt nesărat
96 ml apă
145 ml melasă (eu am combinat melasă din Finlanda şi melasă bio care este ceva mai grosieră)
145 ml miere
125 g zahăr muscovado (se găseşte acum de trei feluri la MegaImage)
300 g făină albă
1 linguriţă praf de copt
1 praf de sare
1,5 linguriţă ghimbir praf
1,5 linguriţă scorţişoară praf (recunosc, eu am avut baton şi l-am măcinat)
0,5 linguriţă ienibahar
0,5 linguriţă cuişoare întregi
2 ouă mari
96 ml lapte dulce
1 lingură cu vârf ghimbir ras mic

În primul rând se porneşte cuptorul şi se lasă la 165 grade C.

Într-o cratiţă destul de adâncă se pun pe rând untul tăiat cuburi, apa, melasa, mierea şi zahărul muscovado. Se pune pe foc mic şi se amestecă cu un tel până se topesc, respectiv dizolvă toate. Se lasă la răcorit.

Se pun în mixer (râşniţă de cafea) ghimbirul praf, scorţişoara, ienibaharul şi cuişoarele şi se macină bine. Se macină cu pauze pentru a da răgaz maşinii să nu-şi defecteze chestiuni importante.

Într-o sită se pun făina, sarea, mirodeniile pisate şi praful de copt şi se cern într-un castron adânc.

Revenind la partea lichidă, când combinaţia de ingrediente este călduţă se adaugă ouăle rând pe rând amestecându-se bine. Apoi se toarnă laptele amestecându-se până la omogenizare. Se toarnă apoi peste ingredientele prăfoase amestecându-se uşor cu un tel până obţinem o compoziţie vâscoasă şi destul de uşor curgătoare (nu vă alarmaţi, e cât se poate de corectă). Apoi se pune cireaşa de pe tort sau mai bine zis ghimbirul ras. Se încorporează şi el.

Acum, dacă vă decideţi să faceţi o prăjitură mare, puneţi hârtie de copt într-o tavă şi băgaţi la copt pentru 45- 60 minute (sau până când prăjitura apasată cu un deget revine înapoi (nu folosiţi metoda scobitoarei, prăjitura trebuie să aibă miezul lipicios la final). Când este gata, se scoate din cuptor şi se lasă la răcorit.

Revenind la tema provocării care ne spune clar să facem prăjiturele, puteţi folosi forme de brioşe obişnuite, cu forme diverse (inimioare, ursuleţi) sau forme de mini savarine (aşa cum am procedat eu).

În acest caz, coptul nu trebuie să dureze mai mult de 15- 20 minute.

Le puteţi servi cu sos de ciocolată, sirop simplu de zahăr, royal icing.

Eu le-am stropit din belşug cu siropul rămas de când am confiat o rădăcină sănătoase de ghimbir. Cât am aranjat 2-3 poze să mă laud cu ele pe Facebook am halit vreo 3 fără nicio urmă de remuşcare. Sunt excelente (ceea ce vă doresc şi vouă).