A fost odată ca niciodată o bunică și niște vremuri ceva mai grele. Dar oricât de grele ar fi fost, în sânul familiei, a fost frumos. Poate erau dificil de procurat dar bunica venea când și când acasă cu o sacoșă plină de banane verzi. Atât de verzi încât dacă le mâncai ca atare se lipeau dinții unii de alții. Așa că toate mănunchiurile acelea crude stăteau zile în șir pe șifonier așteptând să se coacă și pe noi să le mâncăm. Pentru că eram mai băiețoasă. mă cocoșam măcar o datp pe zi pe șifonier ca să verific dacă…