Reţete cu tag-ul ‘Dulce Romanie’

Tartă (aproape) de post cu banane şi scorţişoară

Tarta vegana banane-28A fost odată ca niciodată o bunică și niște vremuri ceva mai grele. Dar oricât de grele ar fi fost, în sânul familiei, a fost frumos.

Poate erau dificil de procurat dar bunica venea când și când acasă cu o sacoșă plină de banane verzi. Atât de verzi încât dacă le mâncai ca atare se lipeau dinții unii de alții. Așa că toate mănunchiurile acelea crude stăteau zile în șir pe șifonier așteptând să se coacă și pe noi să le mâncăm. Pentru că eram mai băiețoasă. mă cocoșam măcar o datp pe zi pe șifonier ca să verific dacă verdele a virat în galben. Și de cele mai multe ori șterpeleam câte o banană în pârgă, mă chinuiam s-o înfulec și apoi îmi spuneam că nu voi mai face așa ceva.

Dar…

Vremurile acelea s-au dus. Au luat-o și pe bunica cu ele.

Dar amintirile mi-au rămas calde. La fel ca sufletul ei.

Citeşte mai departe »

Tartă Tatin de mere și alune de pădure

OK, recunosc, recunosc. Când eram mică detestam plăcinta de mere a bunicii. Sau orice plăcintă cu mere. Mi se părea o barbarie să distrugi o textură atât de plăcută, un ronțăit zgomotos și un gust atât de bun. Mere crude, coapte, în pârgă sau abia crescute din floare devoram ca ultima veveriță. Aș fi ronțăit încontinuu.

Bunica îmi întinsese o plapumă și-mi pusese perne pe jos într-una din camerele casei în care nu locuiam (erau două lipite una de alta în aceeași curte- una din chirpici, în care locuiam și una din cărămidă în care ne-am mutat mai târziu). Așadar, pe plapuma ceea îmi petreceam eu zilele prea toride, înconjurată de mere și de cărți și de Moș Ene și nisipul lui magic.

La fel, mătușa Liliana de la Aninoasa, sora mai mare a mamei știa că odată ajunsă la ea mă voi refugia în grădina mare pe o rogojină, șă citesc povești interzise copiilor (1001 de nopți) și să-i golesc pomii de mere, prune și alune.

Dar nimeni nu se plângea de acest lucru pentru că de obicei, băiețoasa din mine își făcea de cap la fotbal sau prin corcodușii și perii vecinilor așa că momentele mele de lectură erau și momentele lor de relaxare.

Tarte Tatin cu mere mi-a făcut prima dată Juha. A făcut varinta clasică, adică doar mere, unt și caramel, și de n-ar fi fost aluatul diferit aș fi jurat că seamănă la gust cu tortul de mere pe care îl făcea mama (și din care mâncam doar blatul și frișca 🙂 ).

Citeşte mai departe »

Dulce Românie de august (2012) la final

Tocmai am terminat de citit o suită de articole şi poveşti scrise de Viorel Ilişoi. Nu au legătură cu Dulcea Românie, ci mai mult cu Amara Românie şi lupta unora pentru a o îndulci şi o face mai bună. Nu vă spun mai mult, ci vă las să citiţi tot.

Pentru că eu am de prezentat frumoasele voastre reţete venite din trecut, transmise de la bunici sau părinţi şi legate strâns de amintirea lor sau reţetele celei de-a doua teme: levănţica (lavanda).

După cum bine ştiţi, ne-am antrenat cu mic cu mare în acest proiect născocit de Mihaela şi încercăm de fiecare dată să scoatem ce e mai bun la lumină din imaginaţia noastră, ajutaţi fiind de un ingredient şi/ sau o temă anume aleasă.

Citeşte mai departe »

Tarte cu dulceaţă şi bezea aromată cu lavandă

Când am lăsat aici temele pentru Dulce Românie de august, aveam proaspete în minte amintirile unor oameni ce s-au dus prea devreme de lângă noi. O aveam în gând pe bunica şi toate mâncărurile ei delicioase, gătite din legume şi păsări crescute de noi, mă gândeam la toate bunătăţile pe care ni le aducea din călătoriile ei prin ţară sau pe afară când mergea în delegaţii: ghebe în saramură din zona Rodnei, tăieţei fini de casă făcuţi de mama Lenuţa din Cărand, smântână grasă de bivoliţă făcută de Paraschiva, nora mamei Lenuţa, parfum de trandafiri de la bulgari (în sticluţe îmbrăcate în lemn), clisă de porc făcută de părinţii lui Nelu de la Borşa, pâinea pe vatră de la Moneasa şi Lipova şi tot aşa.

Îmi treceau prin cap orele în care plecam “de nebună” pe furiş în pârâul de la Moneasa, să culeg mure şi să sparg nuci verzi, să pescuiesc sub piatră şi să citesc cu picioarele în apa rece. Şi bunica striga, striga după mine şi eu, pierdută în poveştile cărţii, uitam să-i răspund.

Citeşte mai departe »

Prăjiturele lipicioase cu ghimbir

Apăi s-a gândit ea Brânduşa să nu ne ierte nici de sărbători şi să ne pună mintea şi tăvile la contribuţie şi ne-a invitat la provocarea lunii decembrie.
Pentru cine nu ştie încă, acest “proiect” a fost lansat de Mihaela acum un an de zile şi de atunci a înflorit şi şi-a crescut numărul de adepte şi adepţi dornici să împartă şi să citească reţete diverse plecând de la anumite ingrediente. Am văzut combinaţii tare interesante pe durata acestui “proiect” dar recunosc că abia acum m-am hotărât să postez şi eu o reţetă.

Carevasăzică în această lună trebuie să folosim ghimbir. Buuuuuun. Să pregătim prăjiturele (nu torturi, pfiu) de Crăciun cu acel ingredient minune pe care-l iubesc tare mult.

Şi ca să fie treaba treabă am folosit ghimbirul sub trei forme: proaspăt, praf, sirop. Ce a ieşit (şi s-a şi terminat rapid după ce am dus tava cu totul la serviciu), se poate vedea mai departe. Juha a fost cel care mi-a atras atenţia asupra acestei bunăciuni de care aş mânca zilnic dacă nu s-ar aşeza colea pe şale şi prin alte părţi.

Citeşte mai departe »