Tarte cu dulceaţă şi bezea aromată cu lavandă

Când am lăsat aici temele pentru Dulce Românie de august, aveam proaspete în minte amintirile unor oameni ce s-au dus prea devreme de lângă noi. O aveam în gând pe bunica şi toate mâncărurile ei delicioase, gătite din legume şi păsări crescute de noi, mă gândeam la toate bunătăţile pe care ni le aducea din călătoriile ei prin ţară sau pe afară când mergea în delegaţii: ghebe în saramură din zona Rodnei, tăieţei fini de casă făcuţi de mama Lenuţa din Cărand, smântână grasă de bivoliţă făcută de Paraschiva, nora mamei Lenuţa, parfum de trandafiri de la bulgari (în sticluţe îmbrăcate în lemn), clisă de porc făcută de părinţii lui Nelu de la Borşa, pâinea pe vatră de la Moneasa şi Lipova şi tot aşa.

Îmi treceau prin cap orele în care plecam “de nebună” pe furiş în pârâul de la Moneasa, să culeg mure şi să sparg nuci verzi, să pescuiesc sub piatră şi să citesc cu picioarele în apa rece. Şi bunica striga, striga după mine şi eu, pierdută în poveştile cărţii, uitam să-i răspund.

Mi-am amintit de dimineţile foarte devreme, când plecam cu Puia şi nea Ionel pe baltă să pescuim, cum ne întorceam acasă arşi de soare şi cu nişte puiet de peşte la care pisicile din curte (Biţă şi Josef) miorlăiau înebunite. Cu nea Ionel stătea treaba ca în filmul cu Louis de Funes– noi aveam 7-8 lansete şi 2 undiţe şi nu prindeam mai nimic, nea Ionel avea o undiţă veche (fermecată) şi prindea într-una 🙂

Luna aceasta m-a tras aţa să-mi pregătesc de mâncare ca pe vremea când eram copil şi mamaia mă trezea de dimineaţa cu miros de ouă ochiuri şi carne prăjită în untură, pâine cu unt, dulceaţă, multe ridichi şi morcovi pe care îi ronţăiam în neştire, salată de roşii, ardei şi ceapă din grădină, şi apoi mă uşuia către şcoală, liceu şi mai târziu, facultate.

Şi mi-am făcut mămăligă moale cu ou, unt şi brânză, am turnat lapte în coaja rămasă de la mămăligă, mi-am făcut friptură de porc cu bere şi multe salate de roşii cu ceapă şi brânză. Am mâncat simplu şi bun. Şi mult. 🙂

Şi mi-a fost dor de copilărie şi de grijile ei puţine, mi-am dat seama că adult fiind, de cele mai multe ori îmi complic viaţa inutil, îmi păstrez prea puţin timp pentru mine şi pentru cei la care ţin.

Luna această, gândindu-mă la lavandă, mi-au trecut tot felul de reţete prin cap. Şi după ce am tot făcut chestii pentru serviciu şi în afara lui, mi-am dat seama ieri că mai am o singură zi să postez ceva cu care să-mi întâmpin oaspeţii la Dulce Românie. Aşa că am lăsat complicăţeniile la o parte şi azi dimineaţă am făcut câteva tarte mici cu dulceaţă de mure şi bezea cu lavandă.

Una dintre calităţile aluatului tip pate sablee este că se poate păstra la congelator câteva săptămâni. Cum eu aveam surplus de la mai multe tarte am hotărât ca de data aceasta să trec peste acest pas şi să folosesc rezervele din congelator.

Dar, reţete pas cu pas pentru aluat se găsesc destule pe site şi vă las un exemplu aici.

Aşadar, pentru 3 tarte mici, aveţi nevoie de:

3 coji de tartă– (100 g făină, 50 g unt, 20 g zahăr şi o lingură de lapte)
200 g dulceaţă de mure
2 ouă
100 g zahăt tos
25 g apă (25 ml)
1 lingură levănţică

Se porneşte cuptorul şi se lasă la 180 grade C.

Se pune dulceaţa în cojile de tartă şi se lasă la copt vreo 20 minute.

În acest timp, florile uscate de levănţică se strivesc cu cuţitul şi se pun într-o crăticioară alături de apă şi zahărul tos. Se lasă să se obţină un sirop şi când se formează bule pe toată suprafaţa lui se ia de pe foc. De dimineaţă, în “vâltoarea evenimentele” şi în lipsa cafelei de trezire, m-a pus ăl mic şi rău să amestec în sirop. S-a solidificat în câteva secunde. Dar, după ce i-am adăugat o lingură de apă şi l-am pus la fiert din nou, s-a reparat.

Se ia de pe foc, se strecoară florile şi se pune iar pe foc. Trebuie să ajungă la 105 grade C, dar în lipsa termometrului pentru siropuri, un semn bun că este gata este când toată suprafaţa este acoperită de bule mici.

Într-un vas curat (şi eventual metalic sau rezistent la căldură) se pun albuşurile de la cele 2 ouă. Se bat cu mixerul până devin pufoase. Apoi, cu grijă, se toarnă în fir subţire siropul de zahăr. Operaţia este destul de simplă dacă aveţi un robot fix pe masă, dar dacă mixerul e mic (de mână) trebuie să aveţi grijă să nu vă stropiţi, că 105 grade nu-s chiar de colea.

Se bate în continuare bezeaua până devine lucioasă şi ţeapănă. Se scot tartele din cuptor şi se pune bezeaua la suprafaţa lor. Cum o să arate la final depinde de voi, de imaginaţia şi răbdarea voastră la decorat.
Eu am fost în criză de timp aşa că am pus cu lingura şi am ciufulit puţin cu furculiţa. Se mai pun la cuptor vreo 10 minute.

Tartele vor fi dulci şi aromate şi bezeaua moale şi lipicioasă. Numai bună de lipit pe dinţi şi dat de lucru dentiştilor 🙂

Etichete: , , ,

7 comentarii la “Tarte cu dulceaţă şi bezea aromată cu lavandă”

  1. Angelica says:

    Ce bine arata tartele!
    Frumoase amintiri…ne-ai dat peste cap cu tema asta,pe toate ne-a apucat nostalgia de copilarie:-)
    Ultima poza cu pisica este bestiala!E tare frumoasa,e a ta?
    O seara faina sa ai!
    Astept cu drag parada finala:-)

  2. Cătălina Cătălina says:

    Da, este Ema, una dintre cele două pisici pe care le am. Am început provocarea cu Felix şi am terminat cu Ema 🙂 Şi ţie o seară frumoasă!

  3. Poliana says:

    Simpatica Ema ;), delicioase tarte si minunate poze! Mi-a placut mult provocarea de luna aceasta, si pe bune ca a fost o provocare, mai ales la partea cu levantica 🙂 O zi minunata!

  4. […] « Tarte cu dulceaţă şi bezea aromată cu lavandă Aperitive Deserturi Dulce Romanie Dulceţuri Internaţională Românească 31 August 2012 […]

  5. Sasha says:

    Cum fac să nu-mi mai dea bezelele înapoi când le scot din cuptor? Mulţumesc.

  6. Cătălina Cătălina says:

    Ar trebui sa lasati tartele sa se raceasca incet in cuptor cu usa intredeschisa (deschisa pe sfert sau proptita cu o lingura). Bezeaua trebuie sa se raceasca treptat, altfel scoasa brusc de la fierbinte la rece va da inapoi destul de repede.

  7. Sasha says:

    mulţumesc frumos pentru sfat!:D

Lasă-ne un comentariu