Reţete cu tag-ul ‘ghimbir’

Ciocolată. Morcovi. Ghimbir. Electrolux. Inspiration Food Marathon.

În timp ce pregăteam acest desert, vecina mi-a bătut la uşă şi mi-a adus cea mai cea lipie umplută cu dovlecei traşi la tigaie, usturoi, iaurt, pui. Mănânc şi aştept să se coacă baza din ciocolată neagră. Din când în când mă duc să verific ce fac Philip şi Jane.

Despre Philip şi Jane şi cum au intrat ei în viaţa mea voi scrie altă poveste. Acum este timpul să trec la fapte. Acum ori niciodată 😛

Cu ciocolata mă împac tare bine. Eu o iubesc, ea mă iubeşte, eu o doresc, ea mă doreşte. Mi-aduc aminte de zilele în care mâncam cu poftă ciocolată cu lapte şi cum, în timp, m-am îndreptat mai mult spre cea cu din ce în ce mai multă cacao. Pentru că e şi mai puţin dulce. Şi mai aromată. Şi mai voluptoasă.

Aveam în minte un tort cu lumânări din morcovi când am gândit acest desert. Cum am ajuns la o floare şi de ce este ea petrecerea mea, nu ştiu. Poate pur şi simplu pentru că mai toată viaţa le-am iubit pe ele florile, pe ei morcovii, pe ea ciocolata şi am vrut acum să le aduc împreună pentru Electrolux.

Fac ei ce fac, oamenii aceia dragi de la Electrolux şi Golin Harris şi ne inspiră. Şi ne dau de lucru. Ne aruncă într-o vâltoare de pofte, ne rostogolesc, ne învârtesc şi apoi ne liniştesc.

Citeşte mai departe »

Dulceaţă de gogonele cu ghimbir şi Porto

Strecură câteva roşii în poala fustei şi o alese pe cea mai frumoasă. O şterse de cămaşa pestriţă şi apoi muşcă pofticios din ea.

“Ah, roşiile din grădina noastră sunt cele mai bune din lume”. Zâmbi când îşi aduse aminte cât a dat la cazma şi cum n-a mai putut să doarmă vreo două nopţi de durere de spate. Cum mamaia îi făcea masaj şi îi spunea că data viitoare o să cheme un bărbat, să nu mai facă ea munca asta grea.

“Lasă mamaie că n-oi muri eu dintr-atât.”
“Da maică, dar tu trebuie să faci şi copii la un moment dat, dacă nu ai grijă de tine o să-ţi fie greu.”

Rândurile de roşii aproape paralele (“deh, dacă n-am trasat cu sfoară”) primeau apa cu poftă.

Citeşte mai departe »

Prăjiturele lipicioase cu ghimbir

Apăi s-a gândit ea Brânduşa să nu ne ierte nici de sărbători şi să ne pună mintea şi tăvile la contribuţie şi ne-a invitat la provocarea lunii decembrie.
Pentru cine nu ştie încă, acest “proiect” a fost lansat de Mihaela acum un an de zile şi de atunci a înflorit şi şi-a crescut numărul de adepte şi adepţi dornici să împartă şi să citească reţete diverse plecând de la anumite ingrediente. Am văzut combinaţii tare interesante pe durata acestui “proiect” dar recunosc că abia acum m-am hotărât să postez şi eu o reţetă.

Carevasăzică în această lună trebuie să folosim ghimbir. Buuuuuun. Să pregătim prăjiturele (nu torturi, pfiu) de Crăciun cu acel ingredient minune pe care-l iubesc tare mult.

Şi ca să fie treaba treabă am folosit ghimbirul sub trei forme: proaspăt, praf, sirop. Ce a ieşit (şi s-a şi terminat rapid după ce am dus tava cu totul la serviciu), se poate vedea mai departe. Juha a fost cel care mi-a atras atenţia asupra acestei bunăciuni de care aş mânca zilnic dacă nu s-ar aşeza colea pe şale şi prin alte părţi.

Citeşte mai departe »

Macarons cu mirodenii şi dulce de leche

…un titlu firesc ar fi Macarons de Paris cu mirodenii şi dulce de leche, după metoda franceză dar nu mai aveam loc 🙂

La câtă vâlvă se face când vine vorba de macarons puţină lume (cu ceva net pe acasă sau oleacă mai ieşită prin oraş) nu le cunoaşte. Dar, totuşi, un mic istoric puteţi găsi pe wikipedia . În principiu, sunt nişte prăjiturele tip sandwich, confecţionate din făină de migdale şi albuş de ou lăsat la învechit. Denumirea lor vine şi de la acţiunea de a “macarona”, carevasăzică acţiunea de a încorpora făina de migdale şi zahărul pudră cu albuşul bătut spumă.

Cei care îşi fac curaj şi încearcă se pot împărţi uşor în două tabere: unora le iese din prima, altora după multe încercări, ceva nervi, încăpăţânare. Dar ies.
Eu fac parte din a doua categorie. Am citit o grămadă de reţete, am făcut multe teste (prăjiturele de altfel bune la gust dar fără forma consacrată de Pierre Desfontaines). Mi-am îndopat colegii, familia, prietenii cu ceea ce pregăteam pe post de macarons şi apoi… am făcut o pauză. În care mi-am dat seama că de fapt problema este căldura prea puternică produsă de cuptorul meu (pe gaz). Nu voi aduce acum un omagiu cuptorului electric pentru că nu el este cheia reuşitei. Nu-i contest calităţile, doamne fereşte. Spun doar că se poate şi fără el, după cum voi povesti în continuare.

Citeşte mai departe »

Dulceaţă de lămâi şi lime

Am făcut prima dată acest fel de dulceaţă acum doi ani. Cred că încă mai am vreo 2 borcane în camară.

Nu am folosit-o la clătite pentru că este destul de amăruie dar am folosit la sosuri pentru carne de pui şi vânat şi rezultatul a fost foarte bun.
Anul acesta am primul o comandă de astfel de dulceaţă de la Ancuţa şi cum intenţionam să mai fac şi pentru mine măcar un borcan, două, am pus osul la treabă.

Dulceaţa a ieşit mai deschisă la culoare decât prima, mai aromată şi nu atât de amăruie.

Citeşte mai departe »

Dulceaţă de mango şi ananas

Heeei! A sosit primăvara cu alaiul ei de…fulgi. Da, ninge din nou. Iar bâr şi iar mocirlă. Visam să încep să merg cu bicicleta la serviciu dar se pare că mai trebuie să aştept.

Mă voi încălzi aşadar continuând seria de dulceţuri exotice, acum că anumite fructe sunt ceva mai ieftine decât de obicei. Astăzi le-a sosit rândul mangoului şi ananasului.

Mango este un fruct de tip drupa (ca să vă faceţi o idee, acelaşi tip de fruct ca la cireşe, caise, prune). Este cultivat de mii de ani în India şi mai de curând în China, Mexic, Tailanda, Brazilia etc. Este o sursă foarte bună de fibre, vitamina A, vitamina C. Este un fruct climacteric (şi acest lucru este foarte important, pentru că, deşi în magazine se găseşte de obicei verde sau aproape în pârgă, lăsat câteva zile la temperatura camerei- ajutat de o banană/ măr (care elimină etilenă)- se coace).

Ananasul este un fruct compus de tip soroza (mai pe scurt, florile concresc şi se dezvoltă împreună)- similar cu fructele de dud. Se cultivă cu precădere în Tailanda, Filipine, Brazilia. În stare proaspătă, fructele sunt o sursă foarte bună de Mangan, vitamina C. Este bine să cumpăraţi fructe grele cu coaja fermă, fără pete sau răni.

Eu le-am adus împreună inspirându-mă după conţinutul unei băuturi care circulă pe la noi vara.

Citeşte mai departe »

Dulceaţă de portocale cu ghimbir

Se cam termină iarna şi anumite fructe care sunt din belşug prin supermarketuri şi pieţe pot avea şi alte destinaţii decât aceea de a fi consumate în stare proaspătă.

Aşadar, de astăzi voi începe o serie de dulceţuri deosebite, exotice şi delicioase. Întâi vă fac cunoştinţă cu cea de portocale. Bogată în vitamina C, foarte parfumată şi energizantă, portocala e un fruct care este cultivat în Europa (în zona cu climat mediteraneean), China, India, zone din Asia, Africa, America.

Dar să ne suflecăm aşadar mânecile şi să trecem la treabă.

Citeşte mai departe »