Reţete cu tag-ul ‘mirodenii’

Cheesecake (fără coacere) cu blat de turtă dulce și jeleu de vin roșu

Adică un desert numai bun de pus pe masa de Crăciun începând cu anul 2017 :)) sau acum, de Revelion. Sau lăsați, că l-am ratat și pe acesta :))

Are toate elementele iernii în el și e al doilea pe care îl fac într-o săptămână. Ah, și am învățat cu ocazia aceasta cum trebuie să procedez cu agar-agar-ul. Credeam că e complicat, dar nu. Fata asta explică așa de bine aici că mi-a ieșit din prima. Și a doua.

Înainte să explic ce e cu rețeta aceasta, o să îmi cer scuze că pozele sunt un pic cam horror. Cum îmi reglez timpul după copil în ultima vreme, zilele acestea n-am reușit să gătesc și să pozez în lumină naturală, ba mai mult, am fost prea varză de oboseală ca să instalez lumina continuă. Așa că am folosit lumina ambientală: becul de la bucătărie, cel de pe balcon, instalațiile din brad. Stați că plânge puștiul, mă întorc în niște minute (nu știu câte).

Așa, dar ce este bine: este un desert foarte gustos, aromat, proaspăt, numai bun de pus pe masă de Crăciun (dacă sărbătoriți) sau la orice serbare tematică de iarnă 🙂

Trebuie să vă înarmați doar cu ceva răbdare și ingrediente bune. N-aș putea să vă dau sfaturi despre cum să înlocuiți agar-agar-ul cu gelatină animală (pentru că nu folosesc), diferența e că a doua trebuie dizolvată în apă (lichid) rece iar primul în apă fierbinte- chiar fiert câteva minute.

Citeşte mai departe »

Piept de porc cu mirodenii gătit la aburi (cu șorici crocant)

piept de porc cu mirodenii la aburi-63Parcă văd cum o să mă înjurați printre dinți- voi cei care încă mă citiți și nu mi-ați dat unfriend pe diverse rețele sociale din cauză că postez prea multe poze cu mâncare.

Pentru că această rețetă, deși simplă, aduce cu sine un produs final superb (deși destul de gras)- carnea se topește în gură, aroma de porc se combină cu multe altele (piper sechuan, coriandru uscat, lemongrass, ghimbir și altele) iar șoriciul devine auriu și crocant.

Prima dată am mâncat astfel de porc (însă presat) la Laura, vara trecută. Am hotărât cu Juha să mai facem vacanțe și în țară nu numai la București, așa că ne-am urcat în tren și nu ne-am oprit până la Timișoara.

Laura și Vuki au fost extrem, extrem de săritori, ne-au găzduit, ne-au fost ghizi prin diferite locuri și, mai ales, ne-au hrănit cu niște bunătăți de vis. Șonc cu pâine de casă, porc presat făcut la cuptor, salate, deserturi. Am ajuns și pe la un restaurant sârbesc numit Dinar. Mâncarea a fost bună și foarte multă (cu balanța mult înclinată în favoarea cărnii, așa cum le șade bine sârbilor). Și am gustat țuică de gutui.

Citeşte mai departe »

Jeleu de moșmoane

jeleu de mosmoane-9639De moșmoane am auzit prima dată când eram în clasa I. Bunica, văzându-mi dragostea față de plante, mi-a cumpărat (din economiile ei) un Atlas botanic. Mare fericire a mai fost pe capul meu. Mult am mai citit cartea mare, grea și frumoasă. Întâi am devorat pozele, una câte una. Am aflat câte tipuri de plante sunt, cum arăta lumea în cretacic, ce specii erau în neozoic și câte au mai rămas pe lume de atunci sau cum au evoluat. Când am intrat la facultate știam deja o parte din denumirile în latină și mi-a fost ușor să le învăț pe restul.

Pe la capitolul Rosaceae (familia din care fac parte plante ca trandafirul, mărul, părul, gutuiul, prunul etc) mi-a atras atenția o imagine cu niște fructe pe care nu le mai văzusem vreodată. Sub ele scria: “Moșmon, Mespilus germanica”. Am rămas cu imaginea lor în minte mulți ani.

Până când, într-o zi, le-am recunoscut într-o altă imagine de pe eticheta unuia dintre arborii plantați de părinți și sora mea la Domnești. Aproape imediat am început să fac planuri în ceea ce le privește. Mama nu știa ce sunt și ce-o să facă din ele. Dar arborele în sine era decorativ în tot timpul anului așa că a rămas în grădină alături de un prun, un cireș și un măr sălbatic.

Citeşte mai departe »

Prăjiturele lipicioase cu ghimbir

Apăi s-a gândit ea Brânduşa să nu ne ierte nici de sărbători şi să ne pună mintea şi tăvile la contribuţie şi ne-a invitat la provocarea lunii decembrie.
Pentru cine nu ştie încă, acest “proiect” a fost lansat de Mihaela acum un an de zile şi de atunci a înflorit şi şi-a crescut numărul de adepte şi adepţi dornici să împartă şi să citească reţete diverse plecând de la anumite ingrediente. Am văzut combinaţii tare interesante pe durata acestui “proiect” dar recunosc că abia acum m-am hotărât să postez şi eu o reţetă.

Carevasăzică în această lună trebuie să folosim ghimbir. Buuuuuun. Să pregătim prăjiturele (nu torturi, pfiu) de Crăciun cu acel ingredient minune pe care-l iubesc tare mult.

Şi ca să fie treaba treabă am folosit ghimbirul sub trei forme: proaspăt, praf, sirop. Ce a ieşit (şi s-a şi terminat rapid după ce am dus tava cu totul la serviciu), se poate vedea mai departe. Juha a fost cel care mi-a atras atenţia asupra acestei bunăciuni de care aş mânca zilnic dacă nu s-ar aşeza colea pe şale şi prin alte părţi.

Citeşte mai departe »

Bamia

Nu sunt ele cele mai îndrăgite (de alţii), dar sunt printre legumele mele preferate. Gătite corect, însoţite de carne sau nu, mâncărurile cu bame mi se par unele dintre cele mai delicioase chestiuni.

Bunica îmi făcea destul de des pentru că ştia că le mănânc cu poftă. Iar acum vreo 3 luni, când încă mai erau pe piaţă, am cumpărat câteva kilograme şi în afară de mâncărica aceasta am pus şi câteva pungi la congelator.

Reţeta de faţă este pescuită din cartea “Reţeta din bucătăria marocană” de Rain Delaney şi Hannah Green şi este bine condimentată, aşa cum trebuie să fie o mâncare din acea zonă a lumii.

Citeşte mai departe »

Murături asortate (în saramură)

Plecasem să cumpăr roşii, vinete şi ardei kapia să mai trag o tură de zacuscă. Şi când am trecut prin faţa sârboaicelor de la care îmi cumpăr zarzavatul pentru mâncare, nişte superbe gogonele îmi făceau simpatic cu ochiul. N-am rezistat prea mult la acest “atac” şi am luat tot ce mai avea doamna pe tarabă. Şi din ţelină în conopidă, din morcov în sfeclă, m-am trezit cărând (târând) 3 sacoşi mari pline ochi cu de toate.

Mamă, bunică, ştiu că mi-aţi pus voi deja un borcan- două la făcut dar credeţi-mă… o plimbare prin piaţă îmi strică radical planurile de …”lenevire” pe care mi le tot fac în cursul săptămânii pentru week-end.

Mai spun că nu mă omor după murăturile în oţet (decât dacă sunt gogoşari, ardei umpluţi cu varză, castraveţi cornichon (categoriile 1-2 nu mai mult) sau ardei iuţi). Dar le ador pe cele făcute bine, aromate cu cap şi ţinute în saramură.

Citeşte mai departe »