Reţete cu tag-ul ‘Poveşti’

Supă de piatră (aprooooooape) portugheză

Aproape portugheză pentru că am găsit o rețetă pe Epicurious în care nu erau toate ingredientele necesare acestei supe. Lipseau 2 importante și anume: urechi și picior de porc, sângerete portughez (chouriço sau morcela). Dar chiar și așa, supa a ieșit bună, bogată și a mers de minune cu ardei iute și smântână.

Ce-ar mai fi de zis? Am căutat supa aceasta după ce am văzut un post pe contul de Instagram al lui Adi Hădean și mi-am adus aminte de-o poveste pe care am citit-o când eram mai mică.

În afară de gustul bun, de iuțeala ardeiului și de moliciunea smântânii, mi-am adus aminte de mesele acelea cu prietenii și familia, cu care mănânci din aceeași oală, mai furi o bucată de pâine (bunica o lua pe a mea, zicea că eu tai mai repede decât ea), mai dai o bucată de pâine cuiva, dai sarea mai departe, solnița de piper și cea de ardei iute uscat.

Că despre asta e vorba în poveste: despre împărțit cu alții într-un fel sau altul.

Așadar, iată o rețetă adaptată și la ingredientele găsite aici, în Finlanda (data viitoare fac cum trebuie și folosesc sângerete finlandez).

Citeşte mai departe »

Poveste cu rosii

salata rosii mici (4 of 7)-Exposure2Era prin vara lui 2001. Tocmai ma intorsesem din prima mea experienta de peste hotare- 3 luni in Franta, bursa, programul Leonardo.

Bunica avea gradina si ma ocupam eu de ea. In anul acela insa, am pierdut trei luni de munca (sapa, apa, copilit si altele) la tomate si ce mai era pe acolo.
Nu eram defel o sclifosita la mancare dar in Franta intorsesem cu sila fata de la farfurie cand mi se daduse potarniche in sos de ciocolata (era intreaga si ma privea cu ochii ca niste margele negre, asa, cum sa zic, cu tristete) si ma tulbura gandul ca la desert trebuia de multe ori sa mananc acele branzeturi cu mirosuri de ciorapi nespalati sau mai grav. Asta cand ieseam in oras invitati de niste dragi doamne pe care le-am cunoscut acolo (Monique si Marie-France), pentru ca, in rest, ne descurcam ca orice student cu ce puteam cumpara si gati.

In orasul in care eram cazati (Angers), in anumite zile aveau loc asa numitele piete in aer liber. Si mergeam cu drag si cu speranta ca o sa gasim ingrediente ca acasa si ca o sa putem gati ca acasa. Doar ca pe tarabele pline cu verdeturi nu am gasit niciodata leustean, la cei care faceau branzeturi nu am gasit nicioadata telemea, iar rosiile erau tari si fara gust.
Ce sa fac, inca nu ma desprinsesem complet de bunica si nu incercasem alte bucatarii in afara de a ei. Francezii nu faceau salata de vinete ci le taiau felii si le prajeau in putin ulei cu sare. Ciorba cu leustean era o utopie, salata cu branza si rosii un motiv de suferinta (pentru ca lipsea).

Asa ca i-am scris bunicii. Si cum profesoara care ne avea in grija mergea in Romania pentru rapoarte cam o data pe luna, ne-a adus de la bunica un saculet de leustean uscat si o cutie plina cu saleuri si cornulete. Ce fericiti am mai fost. Bagam nasul in leusteanul uscat si credeam ca visez.
Asa ca am inceput sa pregatesc supe cu leustean, cum puteam mai bine: cu dovlecei, fasole verde si altele.

Citeşte mai departe »

Parlez-vous français? Dar vin beţi? Săptămâna franceză la LIDL.

LIDL degustare-59Să vă scriu repede repede despre cum o iubitoare de bere s-a îndrăgostit aseară de un vin. OK, OK, de două vinuri.

Bine, nu eram singură ci într-o companie plăcută/ veselă/ nemaipomenită Hâc! Părerea mea.

Adică Georgi, Cristina, Miha, Andi. Şi-am gustat noi brânzeturi bune, însoţite de struguri, nuci şi fructe uscate.

Şi-apoi l-am ascultat cuminţi pe Virgil Ianţu spunând lucruri trăznite despre vinuri.

Şi ne-am apucat de degustat câteva din vinurile ce vor fi comercializate începând cu săptămâna viitoare la LIDL. Eduard Jakab ne-a explicat cum să gustăm şi să înţelegem un vin, ce vinuri merg în compania anumitor alimente.

Şi-apoi am degustat. Partea care mi-a plăcut a fost cea în care ne întrebam între noi ce gusturi simţim. Ce aroma are brânza franţuzească în compania vinului 1, 2 sau 3. Şi care ne-a plăcut cel mai mult.

Citeşte mai departe »

Andie sau vegetariana mea preferată- șefa de la reteteveggie.com

Andie- PBCR mari-104micSpunea cineva odată (tot blogger culinar, dar nu-mi vine acum în minte cine) că Andie este genul de om care umple camera.

Desigur, dacă s-ar pune pe ea tot ceea ce mănâncă (pentru că este o mare mâncăcioasă, dar nu știti de la mine) ar putea umple camera la propriu dar eu aici vreau să scriu despre zâmbetul ei mare, despre inima ei mare, despre hohotul ei de râs, despre îmbrățișarea ei strânsă și sinceră.

Citeşte mai departe »

Cătălina
Uncategorized
5 October 2012
Nici un comentariu

Sunday Grilling sau cum să rămâi fascinat de Radu Popovici

Articolul acesta este scris de ceva vreme. Din iulie, mai precis. Din mai multe motive nu am avut cum sa-l public si daca am decis in sfarsit sa o fac este pentru ca Radu are din nou un eveniment pentru care invidiez deja multe persoane (mai ales ca s-au ocupat TOATE locurile).

***

…sau cum să rămâi gură-cască şi cu ochii măriţi sorbind ca un burete informaţii de care habar n-aveai. Pentru că Radu Popovici nu este numai un bun povestitor ci şi un om mărinimos care împarte cu cei din jurul său cunoştinţele despre gastronomie şi lumea culinară.

Citeşte mai departe »

Clafoutis cu smochine, merişoare şi Porto

Azi am un post despre colegii mei şi dedicat lor. N-o să scriu prea multe, ca să rămână loc pentru reţetă. O scurtă prezentare la care am şi contribuit a făcut Carmen aici.

La acest post am muncit cinci oameni, apoi toţi am mâncat (în afara celor aflaţi în concedii (Sid şi Ioana), Dragoş şi Miha, care era la dentist 🙁 .

Adică, am avut trei modele şi doi fotografi. Şi o bicicletă frumoasă tare (a lui Andrei).

Citeşte mai departe »

Milano. The Cube Electrolux Milano.

Încă diger cele trei zile petrecute în Milano şi Roma împreună cu fetele. Pentru că de atunci sunt “fetele” cu care ies la un brunch, cu care fac schimb de idei sau cu care merg la un pahar de vorbă. Aşa că mă scuzaţi că am scris aşa de târziu.

Când Carmen a anunţat câştigătorii concursului organizat de Electrolux eu tocmai mă trezisem din anestezie, mă luptam cu ameţelile şi durerile care începeau să-şi facă loc în lupta cu anestezicul.

Cred că am făcut nişte ochi uriaşi pentru că ale mele colege de salon au sărit să mă întrebe dacă leşin sau ceva şi când m-au mai văzut şi plângând, le-a fost clar că ceva e nelalocul lui. Am reuşit să le explic în două vorbe şi trei suspine ce mi-a creat acea stare şi am început să sun în stânga şi dreapta ştergându-mi lacrimile de crocodil.

Mă uit acum în urmă şi mă întreb ce a fost mai de preţ în această excursie. Concursul? Cina? Mâncarea? Apoi îmi răspund destul de repede singură: grupul nostru şi prietenia care s-a legat între 6 femei (lucru mai rar dar iată, nu imposibil 🙂 ) Andreea, Brindusa (da, numele ei nu suportă diacritice în italiană aşa că am tot strigat-o astfel pe unde am fost), Lavinia, Antonina şi the Godmather, Carmen Georgescu, devenită în scurt timp mama noastră, organizatoarea noastră, prietena noastră, sora noastră.

Citeşte mai departe »

Cupcakes cu fistic şi cremă de kiwi. Sau cum să înveţi din greşeli.

Binenţeles că fac şi greşeli când gătesc, ce întrebare e asta? Sunt om sau robot? Partea bună este că uneori sunt reparabile. Partea şi mai bună este că înveţi din ele şi data viitoare nu le mai faci (…sau?) 🙂

Ca să ştiţi din start, reţeta de azi nu va cuprinde anumite imagini pentru că ele nu au fost făcute (pare fără sens propoziţia dar o să vedeţi că nu-i chiar aşa). Nu-s făcute pentru că la momentul respectiv, în mijlocul pregătirilor nu mi-a trecut prin cap că anumite chestii din biochimia elementelor cu care lucrez nu se pupă, iar rezultatele pot fi cam urâţele.

Voi scrie în introducere despre ce este vorba iar reţeta o voi scrie aşa cum ar fi trebuit să se desfăşoare de la bun început.
De ceva vreme, pregătesc majoritatea cremelor folosindu-mă de brânză mascarpone şi fructe (+ zahăr). La fel am procedat şi de data aceasta dar lucrurile n-au mers tocmai ca pe roate.

Aşadar, cu ocazia pregătirii acestor prăjiturele am aflat că fructul de kiwi conţine o enzimă numită actinidină care în contact cu diferite produse lactate începe să dizolve proteinele acestora (partea bună a acestei enzime este că sucul de kiwi proaspăt se poate folosi cu succes ca şi cel de ananas la marinate pentru că frăgezeşte foarte bine carnea). Partea rea în povestea prăjiturilor mele este că după 1 oră crema de mascarpone şi kiwi a devenit cam amară. La proba cu deştul (imediat după amestec) a fost delicioasă. Mai încolo… dacă treceai peste gustul amar era ok.

Citeşte mai departe »

Cătălina
Evenimente
Poveşti

15 December 2011
6 Comentarii

Electrolux Passion4Cooking la un an(işor)

A sosit şi rândul meu să-mi scriu impresiile despre frumoasa noapte petrecută în compania prietenilor de la Electrolux şi Gollin Harris. Dar nu ştiu, parcă nu am cuvinte destule să descriu acea seară. Primele care îmi vin în minte sunt “caldă”, “voioasă”, “prietenoasă”, “îndestulătoare” (şi nu mă refer numai la delicioasele preparate ci şi la oamenii pe care i-am cunoscut sau la cei cu care m-am revăzut).

Roxana (ca de obicei) ne-a trimis un mail în care ne lansa o invitaţie (un pic secretoasă), la o petrecere la care participau şi restul bloggerilor ce au gătit în cadrul proiectului Passion4Cooking. Mailul era însoţit de o rugăminte (de fapt două, dar de una nu am ţinut seama chiar toţi) – să pregătim câte două tăvi de brioşe iar acestea să nu aibă glazură.

Dar vedeţi voi, în seara de dinaintea evenimentului mai sus anunţat ghiduşa de Brânduşa a postat o imagine cu brioşele făcute de ea. Şi ce să veeeezi? Aveau glazură. Ce era înainte forfotă mare pe Facebook, când toată coacerea brioşelor se petrecea aproape simultan şi totul era actualizat prin statusuri, dar după vizualizarea imaginii în cauză, alţii au încălcat flagrant cererea Roxanei (Roxana, ne scuzi?) şi am purces la producerea de glazuri hazlii dar cât de cât nelipicioase, pentru ca brioşele să reziste mai bine la transport.

Citeşte mai departe »

Tort de caramel şi pomelo

… sau cum să creezi un tort la care să participe iubitul, familia şi prietenii.

Pentru că, vedeţi voi, această minunăţie s-a născut dintr-o cremă de caramel (favorita mea), blat născocit de Juha, bucăţi de pomelo, fructul favorit al familiei, mandarine confiate, mâinele pricepute ale Iuliei, mamei.

Am mâncat cu toţii cu poftă, cu zâmbetul pe buze, în căldura casei, după o duminică în care ne-am ghiftuit cu grătare şi salate.

Citeşte mai departe »