Reţete cu tag-ul ‘dulce’

My Paris Kitchen de David Lebovitz și-o tartă cu nectarine și înghețată de casă

tarta cu nectarine si crumble-5“It’s hard to make good food with bad ingredients, but it’s easy to make good food with good ingredients, because most of the work is already done for you.” (E greu să gătești o mâncare bună cu ingrediente proaste, dar este ușor să gătești mâncare bună cu ingrediente bune, pentru că o mare parte din treabă e făcută.)

“There are two kinds of butter in France: the good kind and the great kind.” This is my kind of line- Există două feluri de unt în Franța: cel bun și cel extraordinar.

“Cheese isn’t a luxury; it is considered a vital part of French life.” (Brânza nu este produs de lux; este considerată o parte vitală a vieții francezilor.)

“I feel better buying from people who are personally invested in what they are growing and selling, and it makes me all warm and fuzzy inside to support people who are part of the same community that I’m in.” (Mă simt mai bine când cumpăr de la oamenii implicați direct în ceea ce vând și produc. Am un sentiment deosebit atunci când pot susține oamenii care fac parte din aceeași comunitate cu mine.”

Cu alte cuvinte, cartea primită acum câteva săptămâni de la Book Express îmi place foarte mult. Atât de mult, încât am pregătit deja ceva din ea, nu numai gustos ci și destul de ușor de pregătit.

Citeşte mai departe »

Tartă (aproape) de post cu banane şi scorţişoară

Tarta vegana banane-28A fost odată ca niciodată o bunică și niște vremuri ceva mai grele. Dar oricât de grele ar fi fost, în sânul familiei, a fost frumos.

Poate erau dificil de procurat dar bunica venea când și când acasă cu o sacoșă plină de banane verzi. Atât de verzi încât dacă le mâncai ca atare se lipeau dinții unii de alții. Așa că toate mănunchiurile acelea crude stăteau zile în șir pe șifonier așteptând să se coacă și pe noi să le mâncăm. Pentru că eram mai băiețoasă. mă cocoșam măcar o datp pe zi pe șifonier ca să verific dacă verdele a virat în galben. Și de cele mai multe ori șterpeleam câte o banană în pârgă, mă chinuiam s-o înfulec și apoi îmi spuneam că nu voi mai face așa ceva.

Dar…

Vremurile acelea s-au dus. Au luat-o și pe bunica cu ele.

Dar amintirile mi-au rămas calde. La fel ca sufletul ei.

Citeşte mai departe »

Prăjitură iubită cu prune

Alt titlu nu găsişi? Nu, altul care să se potrivească mai bine cu reţeta care urmează nu am găsit într-adevăr.

De când am făcut-o prima dată la birou am tot modificat reţeta până am adus-o la un stadiu in care să îmi placă mult ca şi consistenţă, dulceaţă, echilibru în gusturi de fapt.

A venit într-o dimineaţă mail de la Lottie and Doof şi scria acolo frumos “My favorite Plum“. Eu nu-s mare prietenă cu prunele decât dacă sunt în pârgă, uşor astringente şi tari. Dar îmi place să încerc lucruri noi aşa că am reţinut datele problemei şi cu prima ocazie am aplicat-o pe “cobaii” mei favoriţi: colegii de la muncă.

Versiunea fără melasă limpede dar cu dublă cantitate de zahăr muscovado şi iaurt gras în loc de lapte este cea care ne-a plăcut cel mai mult. Versiunea cu melasă integrală ne-a plăcut cel mai puţin pentru că prăjitura a ieşit amăruie. Ioanei, însă, i-a plăcut atât de mult că fugea când şi când la bucătărie să mai şterpelească o bucată.

Citeşte mai departe »

Tartă de lămâie şi lapte condensat

Vă e dor de Ana şi de reţetele ei magnifice şi complicate? Şi mie. Numai că datorită unor schimbări din viaţa ei, până îşi reechilibrează programul şi orele de somn, vă mai bat eu la cap cu diverse.

Astăzi am ales să postez o reţetă de tartă ale cărei ingrediente le puteţi găsi uşor pe la magazine, acum când majoritatea fructelor sunt în afara sezonului (şi au gusturi mai puţin pronunţate decât în perioada în care ar trebui ele să se coacă).

Înainte de a începe îi voi mulţumi Laviniei că m-a ales printre beneficiarii laptelui condensat comandat de la DeLatte .

Citeşte mai departe »

Prăjitură pufoasă cu vin roşu şi ciocolată

Într-o zi, orbecăind pe internet după reţete cu miel sau pui, mi-a sărit în ochi un link către o reţetă (dat de David Lebovitz). Binenţeles că nu avea nicio legătură cu animalele amintite mai sus dar mi-a rămas mintea la ea şi la ce bine i-ar şade ei la mine în farfurie. 😀
Cred că unii dintre voi ştiu deja de existenţa site-ului “Smitten Kitchen” şi de faptul că reţetele de pe acolo sunt foarte faine. Eu îl citesc de ceva vreme dar abia acum mi-am dat ghes inimii să fac una dintre reţete.

Poate pentru că am avut nevoie de o prăjitură pentru o seară mai uşurică după ce Juha s-a “luptat” două zile să aducă la bun sfârşit un ramen (delicios) a cărui reţetă o vom afişa curând pe site. Să nu mai zic şi de vizita Ruxandrei şi a lui Dan, care l-au adus şi pe Mark, spre spaima şi nervii Emmei.

Aşa că după ce ne-am bucurat de ramen, ne-am relaxat care pe unde am putut cu câte o farfurie din acest desert, invadat bine de tot cu sos de ciocolată şi vin.

Citeşte mai departe »

Dulceaţă de coji de pepene verde şi vanilie

Unii spun că e dulceaţa copilăriei lor, alţii că una mai bună nu există. Eu pot să spun că anul acesta am făcut (şi mâncat) pentru prima dată.

Cine se apucă de treabă ar trebui să ştie că nu e chiar simplu de făcut. Adică e mult de bibilit, curăţat, tăiat.
Pentru 7 borcane de dulceaţă am sacrificat un pepene de 14 kilograme pe care abia l-am târât până acasă.

Pentru inspiraţie, după o căutare pe net am găsit această reţetă pe care am modificat-o totuşi după cum urmează:

Citeşte mai departe »

Tartă cu mure şi pepene galben

Cam cu o zi înainte de Sf. Mărie (mare), şi-a zis sor-mea să tragă un petrec în familie. Cu grătar, piscină, copii, nebuneli. Aşa că am fost desemnată (ca şi Iulia de altfel) să execut un desert.

Şi cum în piaţă murele erau ca la ele acasă, iar pepenii galbeni înmiresmau zona, mi-am zis că trebuie să le combin într-o tartă, plăcintă sau tort. Nu prea mi-a lăsat sor-mea timp de fiţe aşa că am ales prima variantă.

Am ales să fac un aluat aşa cum pregătesc de când m-am amorezat de simplul dar bunul aluat din reţeta Anei- Maria, şi-am tras o ocheadă şi la plăcinta cu mure a Chef Mazilique.

Am mai adăugat câte ceva de la mine ca să repar nişte neajunsuri, după cum veţi vedea mai jos:

Citeşte mai departe »

Îngheţată de vanilie cu sirop de oţet balsamic şi biscuiţi de ovăz

Din micile bucurii ale vieţii face parte şi… îngheţata. De fapt aş numi-o chiar mare mai ales dacă la un moment dat te trezeşti cu o maşină de făcut îngheţată cadou. Cum a păţit Juha.

În vacanţa pe care mi-am luat-o de mai mult de o săptămână am mâncat tot felul de bunătăţi făcute de noi sau luate din diverse locuri ştiute de Juha.

Prin a doua zi de la sosirea în Tampere, ne-am apucat (el de pregătit, eu de pozat) şi de această reţetă- care în fapt înglobează vreo trei chestii- îngheţata, biscuiţii, siropul.

Citeşte mai departe »

Mini tarte cu ciocolată şi banane caramelizate

Câteodată prietenii mă roagă să pregătesc chestii drăguţe pentru petrecerile lor. De cele mai multe ori merg pe mâna mea sau se uită pe o listă lungă cu prăjituri şi îmi spun ce să le fac de acolo sau vin ei cu propuneri.

Într-o zi i-a sosit rândul Iuliei, o prietenă de familie să-mi spună că doreşte nişte prăjiturici pentru petrecerea de moţ a lui Ştefan. Aşa că am aruncat un ochi pe diverse reţete şi mi-a rămas gândul la tarta cu ciocolată şi banane a Sylviei.
Numai că am pregătit-o sub forma unor tarte mai mici.

Să nu vă gândiţi că este greu de realizat aşa ceva. Singurul care vă va da ceva bătăi de cap va fi aluatul. Pâte sablée, cum îi zic francezii. Dar vă asigur că merită orice efort 🙂

Aşadar şi prin urmare, să trecem la treabă.

Citeşte mai departe »

Mandarine confiate

Găsim fructe confiate pregătite minuţios la cofetari turci, arabi, francezi, greci şi prin magazinele pe la noi. În comerţ se găsesc de cele mai multe ori ambalate separat sau câteva feluri de fructe întregi sau feliate la pachet.

M-am abonat la site-ul lui David Leibovitz de ceva vreme. Într-o dimineaţă, m-am trezit foarte devreme şi, afişat pe displayul laptopului rămas deschis era postul “Making glazed fruit…”. L-am citit cu emoţie şi mi-am zis că voi pregăti fructe în acest fel, în curand. M-am oprit la mandarine.

Dar cum se confiază fructele? În fapt, procesul este relativ simplu şi este datorat osmozei. Practic, apa din fructe este înlocuită cu sirop de zahăr. Adică soluţia mai concentrată ia locul celei cu concentraţie mai mică.

Trebuie reţinuţi 3 paşi: încălzire sirop, fiert fructe, lăsat fructe în sirop la răcit. Dar sa vedem cum stă treaba mai pe larg.

Citeşte mai departe »