Menu

Despre vise și cum pot deveni ele realitate. Despre magicieni în bucătărie

Restaurant AGO_mici-170În ultima vreme am visat cam mult. Zic „cam” pentru că cele mai multe dintre ele au fost coșmaruri. Din cele obișnuite cu urmăriri, monștri, balauri, fantome, căderi, până la cele mai neobișnuite- pe care le-am uitat în diminețile nopților în care le-am visat.

Poate o fi din cauză că am schimbat camera în care dorm, sau pentru că pisicii mici aleargă acum liberi peste mine și îmi chinuie somnul… habar n-am.

Sau pentru că o visez pe bunica…

Dar nu despre vise ciudate sau urâte vreau să vorbesc, ci despre vise cu ochii deschiși, care vreau să mi se îndeplinească la un moment dat.

Cum a fost acela pe care mi l-a adus la bun sfârșit Cristi când mi-a trimis într-o bună zi un mesaj în care îmi vorbea despre Nico Lontraș, despre care am citit prima dată fix la el pe blog, acum 3 ani.

Și pe care apoi l-am luat la citit din scoarță-n scoarță pe blogul său și al soției Bianca: Cooking with Nico & Bianca. Și ale cărui preparate le-am urmărit de câte ori le-a postat pe profilul său de FB.

Apoi a sosit Top Chef și l-am urmărit și acolo deși emisiunea nu mi-a plăcut defel. Am urmărit evoluția sa, munca, emoțiile din farfurie. Și tot speram ca într-o zi să ajung să gust din ceea ce pregătește.

Așa că invitația la AGO am primit-o cu înfrigurare. Și cu bucurie.

În seara cu pricina m-am întâlnit cu Brîndușa, la fel de emoționată ca mine. Am ajuns primele la restaurant, urmate în curând de Monica şi câteştrele ne-am întins la vorbă despre setările aparatelor. :)) Trebuia să ne pregătim pentru cele ce vor urma.

După ce-au sosit şi instalat comod Florin cu Mazi ne-am întins puţin la poveşti cu Nico.

Care are exact vorba precum mi-am imaginat-o: blândă, coerentă, laudativ la adresa echipei sale (din care fac parte şi Chef Johnny Susala şi Chef Cătălin Petrescu).

După ce ni s-a adus câte un pahar de vin/ apă şi-am început să ne dezlegăm la gură, au început să vină şi preparatele.

Pentru titluri ţin să-i mulţumesc Monicăi, cea care a notat cu răbdare tot 😀

Aşadar:

1. Andive în 2 culori cu brânză de capră şi trufe, ardei copt umplut cu cod negru pe chips de cartof

2. Sashimi new style: ton cu mango şi brânză de capră, somon cu trufe, burtă de ton (toro) cu smochină şi reductive de sos de soia, hamaki cu coriandru, usturoi şi ulei de susan, seabass cu sos XO (crevete şi Saint Jacques deshidratat), avocado cu icre de somon.- extraordinar (chiar şi cu frunza aceea de coriandru în cadru).

3. Tartar de ton cu crab şi icre de somon, piure de avocado, pe frunză de bambus- excelent. Să mai fi fost :))

4. Maki roll cu avocado şi castravete, în carpaccio de waygu, foie gras pe plită (cu amidon deasupra de unde crusta crocantă) şi bling (foiţă de aur)- Conform sfatului lui Cătălin Petrescu, am mâncat totul împreună fără să separ în straturi + un pic sos de soia- excelent

5. Palate cleanser: Granita de căpşuni, tequila, triplu sec, coajă de lime, fresh de portocale- neapărat vreau reţeta pentru că a fost de vis!

6. Cod negru în crustă de cerneală de sepie, piure de conopidă, un Saint Jaques pe plită- dacă m-ar vedea bunica cum mănânc peşte s-ar minuna de acolo de unde este, pentru că se ruga de mine când eram copil. Porţia (deşi mai mică decât cea din meniu pentru mine a fost destul de mare)- Bun.

7. Piept de raţă cu sos de ghimbir şi hoisin, legume julienne, pak choi prăjit, aproape crocant- foarte bun

8. Deserturi: Gustul pădurii, Trio de ciocolată, cheesecake de mango, petit fours

Să vorbim puţin despre reacţia tuturor când a sosit desertul: aaaaaaaaaaaaaaaaa, oooooooooooooooo, OMFGBBQ. La un semn, toţi am pus telefoanele şi/ sau aparatele la fotografiat.

Gustul pădurii este cel pe care l-am iubit şi dorit cel mai mult. Nico ne-a spus că vom avea o surpriză şi ne-a lăsat s-o descoperim singuri. Sub un strat mărunţit de blat de ciocolată se odihnea o cremă fină de fistic. Peste stratul de „pământ” erau presărate fructe de pădure (mure, afine, zmeură), căpşune, fistic, petale de tagetes (crăiţe comestibile) şi foiţe din ciocolată albă şi neagră.

În mijloc trona un quenelle de îngheţată de zmeură cu foarte puţin lapte care era foarte fină şi gustoasă. Vă zic, desertul ăsta a fost o revelaţie.

Am mai încercat (cu greu) trio de ciocolată şi cheesecake din mango. Foarte bune şi ele dar fără să-l detroneze pe cel precedent.

De petit fours nu m-am mai atins (ba mint! am luat o bucată de fudge cu alune de pădure) pentru că nu mai avea sens.

Seara s-a încheiat cald, prietenesc, cu o vizită la bucătărie unde Nico ne-a prezentat echipa, locul, ingredientele.

Mulţumiri nemăsurate 🙂

Restaurantul AGO se află situat pe Şoseaua Nordului, nr.7-9. Later edit: între timp, a fost desfințat.

No Comments

    Leave a Reply

    Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.