Reţete cu tag-ul ‘somon’

Bruschete cu somon afumat (la rece sau la cald)

În orașul Tampere se întâmplă de câteva ori pe an o piață de pește. Unde te duci și mănânci pește sau îți cumperi pentru acasă. Oferta locală nu este extrem de bogată ca număr de specii, dar din acestea se fac o mulțime de preparate pe care le poți mânca pe loc sau mai târziu. Am găsit aici somon, șalău, știucă, chișcar, muikku (coregon alb)- un pește mic pregătit la fel ca hamsiile, păstrăv curcubeu.

La piața de pește de pe la începutul lui octombrie, am avut norocul să dăm peste un nene care avea o măsuță minusculă și pe ea, stivuite, multe pachete cu pește afumat sau marinat cu ierburi. Din tot ce avea el pe acolo am cumpărat niște somon afumat la rece și altul afumat la cald. Diferența dintre cele două este evidentă, atât la gust cât și la textură, cel afumat la cald, de exemplu, fiind și gătit. Cel la rece rămâne crud.

Acum, cum afumă ei la cald (la rece încă nu am văzut procedeul): în saună, sau în afumătoare stratificată, sau pe scândură din lemn de conifere. Practic bat în cuie sau pun între două grătare jumătăți de somon sau păstrăv și le țin aproape de foc și fum. Savulohi este termenul pentru somonul afumat iar loimulohi pentru somonul la flacără.

Nici nu știu să vă zic care mi-a plăcut mai mult. Știu doar că somonul ăla afumat la rece a fost delicios, și zău că mi-a părut rău că nu a luat mai mult. Probabil că mi-a auzit careva plânsetul că după 2 săptămâni de la treaba asta am găsit un alt nene cu soția care vindeau somon afumat la rece direct din portbagajul mașinii în piața dechisă de lângă noi. Foarte bun și ăsta, ceva mai uscat însă.

Revenind la bruschetele astea: ca să scot nițel din monotonie mâncatul de pește, am apelat la niște creme fraiche, lime, ceapă caramelizată și ceva baghetă rumenită în tigaie. După cum urmează.

Citeşte mai departe »

Salată (Tartar) de pește- sau cum să folosești sashimi-ul de a doua zi

salata-de-peste-crud-mici-26-of-30Sună ca un film porno de artă prost titlul pe care l-am pus dar să știți că ce am pregătit a fost bun și mai fac și cu proxima ocazie.
Se întâmplă de multe ori să iau prea mult sushi, sashimi și alte bunătăți din pește crud și să nu reușim să le mâncăm la o masă. Ca nu cumva să arunc ceea ce rămâne, am tot folosit acel pește în diverse feluri de mâncare, memorabile fiind un ramen excelent și această salată care am vrut să fie tartar dar mi-a fost lene să îi fac un plating ca la carte.

Nu aveți nevoie de multe chestii și combinații sunt n luate câte feluri de ulei aveți și/sau câte feluri de sucuri aveți (proaspete, stoarse atunci- de lămâie, lime, rodie).
Clasic, se folosește ulei de susan. Eu am avut de nuci, de la Bufetto, de migdale, de la Solaris, ulei de floarea-soarelui presat la rece și un ulei de măsline adus din Grecia. Nu le-am folosit pe toate, evident, mă dau și eu mare.

Anyways, să purcedem la prezentarea rețetei pentru că a fost deja cerută pe Facebook. Va avea alte arome de fiecare dată când veți folosi un tip de ulei sau suc (dooh), așa că puneți-vă imaginația la încercare.

Citeşte mai departe »

Despre vise și cum pot deveni ele realitate. Despre magicieni în bucătărie

Restaurant AGO_mici-170În ultima vreme am visat cam mult. Zic “cam” pentru că cele mai multe dintre ele au fost coșmaruri. Din cele obișnuite cu urmăriri, monștri, balauri, fantome, căderi, până la cele mai neobișnuite- pe care le-am uitat în diminețile nopților în care le-am visat.

Poate o fi din cauză că am schimbat camera în care dorm, sau pentru că pisicii mici aleargă acum liberi peste mine și îmi chinuie somnul… habar n-am.

Sau pentru că o visez pe bunica…

Dar nu despre vise ciudate sau urâte vreau să vorbesc, ci despre vise cu ochii deschiși, care vreau să mi se îndeplinească la un moment dat.

Cum a fost acela pe care mi l-a adus la bun sfârșit Cristi când mi-a trimis într-o bună zi un mesaj în care îmi vorbea despre Nico Lontraș, despre care am citit prima dată fix la el pe blog, acum 3 ani.

Și pe care apoi l-am luat la citit din scoarță-n scoarță pe blogul său și al soției Bianca: Cooking with Nico & Bianca. Și ale cărui preparate le-am urmărit de câte ori le-a postat pe profilul său de FB.

Citeşte mai departe »

Supă din somon proaspăt şi legume

Mă gândeam cu drag la mesele întinse de acasă şi la toţi ai noştri gureşi, în timp ce mama lui Juha ne turna în farfurii supa de legume şi lapte. Eram vreo 8- 9 la masă iar în mijloc trona o oală uriaşă plină cu supă aburindă, albă.

Un fel de supă nouă pentru mine. Obişnuită cu ciorbele bogate şi acrite cu borş sau zeamă de varză sau supele mai dulci cu smântână, m-am minunat oleacă apoi am mâncat cu poftă.

În altă zi Marika mi-a spus: “noi finlandezii bem foarte mult lapte (când nu bem alcool)”. Asta în timp ce eu priveam comesenii care-şi comandaseră hotdog sau un fel de burgeri sau cârnaţi sau alte “nenorociri” şi aveau alături câte o sticlă de lapte.

Pe aici prin sud ne-am obişnuit ca mâncarea să aibă un gust puternic, să fie aromată, să mustească de usturoi şi ceapă şi nebunii (pofta vine scriind), dar pe la nordici treaba stă niţel altfel. Dacă tocanele sunt puternice şi înmiresmate, supele sunt la polul opus: sunt… suave, simţi gustul fiecărei legume din ele, neacoperite fiind de “nota” pe care o dă sucul de roşii sau borşul.

Acestea fiind zise, trec la treabă.

Citeşte mai departe »