Cină (între prieteni) cu Electrolux

„Fii atent ce îţi doreşti, că s-ar putea să se îndeplinească”, zâmbesc acum în sinea mea. Şi chiar s-a întâmplat săptămâna trecută. Mai precis, am primit o invitaţie de la Roxana, reprezentanta GolinHarris să participăm la o cină organizată împreună cu Electrolux în calitate de… bucătari.

Am primit şi o provocare: să pregătim ceva bun din dovleac, pentru că se apropia Halloween-ul.

Nu ştiu cum să vă explic mai bine ca să înţelegeţi cum au decurs lucrurile (şi cât de bine ne-am simţit). Aşa că o iau cu începutul.
După ce am terminat cu munca, am luat-o de-o aripă pe colega mea Ioana şi am purces la o plimbare scurtă către locul de întâlnire unde ne-am găsit cu Ana şi Radu şi unde ne aşteptau Monica şi Alexandra. Ne-am ocupat nişte locuri într-una dintre maşini şi am băgat viteză către Corbeanca, la Club Cortina.

Acolo, am găsit restul echipei adică pe Carmen, Roxana, Alina, Mugur şi Cătălin. Cam toţi luptau vitejeşte să sculpteze nişte dovleci îndărătnici.

Într-o ordine deplină ingredientele şi ustensilele erau aşezate după cum cerea fiecare reţetă, iar fiecare masă era însoţită de un cuptor şi plite Electrolux.

Cum era de aşteptat, după ce am făcut toate prezentările (şi am băut câte un pahar de vin), ne-am suflecat mânecile, ne-am echipat şorţurile, am apucat cuţitele şi am început să măcelărim fiecare cum a putut mai bine dovlecii din dotare. Al meu a fost mai sălbatic aşa că mi-a sărit în ajutor Carmen şi împreună l-am biruit fără drept de apel.

Am pregătit desertul (ştiu, nu v-aţi fi aşteptat), adică o tartă americană cu dovleac, mirodenii şi lapte condensat (voi pune în viitorul apropiat şi reţeta). Mugur mi-a fost ajutor de nădejde şi mi-a explicat cum funcţionează fiecare robot sau mixer sau cuptor. Şi s-a oferit să asambleze o tartă mai mică după ce am terminat-o eu pe cea mare. „Pitica” urma să fie trimisă lui Alice (Carmen ne-a spus că trebuie să ajungă departe). Partea drăguţă a fost că neavând o tavă atât de micuţă, Mugur a improvizat şi a rezolvat problema folosind cuva unui aparat de copt pâine. Ce a ieşit, puteţi descoperi mai jos.

Pe măsură ce frământam aluatul, nu puteam să nu remarc mirosurile superbe care veneau din stânga (Andreea pregătea risotto cu dovleac, castane, salvie şi bacon), din dreapta (de unde mă învăluia un iz de condimente arăbeşti, un punct picant şi aromă de dovleac glasat în oţet balsamic şi nuci, de care s-a ocupat Ana), şi din faţă (de unde, suav, îşi făcea loc o mireasmă de supă de dovleac cu accente Thai, în versuri compusă de Marcel Iorga).

În timp ce noi făceam ce ştim mai bine, fetele roiau în jurul nostru având grijă să nu ne lipsească nimic, pregăteau şi ornau masa, aprindeau lanternele (dovlecii de acum umanizaţi). Radu, Ioana, Mădălin şi Cătălin ne fotografiau fiecare în stilul lui.

Ajunşi la punctul în care trebuia să aşteptăm ca mâncărurile să se desăvârşească la cuptor, am tăbărât toţi pe Mugur (trainer-ul nostru), cu întrebări şi curiozităţi despre tipuri de cuptoare şi plite Electrolux, despre cum funcţionează, care e mai bun pentru pâine şi alte alte minunăţii. Eu una sunt convinsă că în viitorul (cât mai) apropiat voi părăsi „bătrânul” alb din bucătărie, pentru un tânăr modern şi puternic care ştie să coacă cu sau fără aburi (bun venit crustă crocantă la pâini), cu ventilaţie (dragele de macarons se vor usca mai repede şi nu vor mai crăpa) şi temperatură uniformă.

Am ajuns şi la partea în care ne-am strâns cuminţi în jurul mesei şi ne-am înfruptat din toate cele enumerate, împărţind impresii, explicaţii, frânturi de reţete şi mmmm, aaaa, ooooh-uri, punând întrebări, răspunzând altora.

OK, OK, închei acum, dar vă avertizez:urmează fotografii care mai de care mai provocatoare de pofte.

Mulţumiri pentru fotografii lui Radu, Ioanei, Cătălin, Mădălin, Alice.