Reţete cu tag-ul ‘supă’

Românul s-a născut petrecăreț [post cu premii de la Costa d’Oro]

Costa foto-23micRomânul s-a născut petrecăreț. Ceea ce nu-i un lucru tocmai rău. Pentru că de obicei petrecerile se lasă mai mereu cu reîntâlnit oameni dragi, revăzut familie, revăzut prieteni vechi, cunoscut oameni noi. Nu ne băgăm în pretrecerile care se termină prost. Nu-i treaba noastră.

Și dacă nu-i petrecere, să fie măcar o adunare, dar să fie cu mâncare bună.

Cum procedăm noi în astfel de situații?

Citeşte mai departe »

Ramen de porc şi miso

De câte ori ajung prin Tampere, inevitabil trag o fugă cu Juha la restaurantul Hanabi, un loc micuţ, cu doar 6 mese, cu un menu nu foarte bogat, cu un ramen delicios (sushi încă nu am gustat la ei). Şi pentru că ne place atât de mult, s-a gândit Juha să pregătească şi acasă. Reţeta este scrisă de el, eu m-am ocupat doar de traducere (şi de fotografii).

Ramen

Pentru cei care au gustat vreodată acest tip de mâncare japoneză, cuvântul “ramen” le aminteşte de o supă fierbinte, sărată, cu tăiţei şi diverse topping-uri. După ce am mâncat ramen la restaurant de câteva ori am simţit nevoia să îl pregătesc şi acasă. Şi ce ocazie mai bună aş fi putut găsi decât în timpul petrecerii unei vacanţe la Bucureşti împreună cu Cătălina, una dintre cele mai simpatice bucătărese pe care le cunosc. 🙂 Aşadar, ne-am decis să-l facem ba mai mult, să invităm şi prieteni la degustat. Binenţeles că nu a lipsit desertul (dar de acesta s-a ocupat Cătălina- vezi aici)
Ramen-ul, originar din China este în prezent considerat un fel principal de mâncare japonez. Originile nu sunt chiar clare şi există multe variaţiuni ale reţetei şi ale modului de preparare. Dar toate combină supă fierbinte, tăiţei, legume, carne. Este grozav pentru zilele mai reci sau pentru când ai chef să te simţi bine alături de prieteni (să mănânci până pici lat :P).

După diverse căutări şi lecturi pe net, m-am decis să urmez mai mult sau mai puţin indicaţiile date pe thepauperedchef , depinzând foarte mult şi de ce ingrediente am fi putut găsi aici. Am discutat chiar şi posibilitatea de a face tăiţeii noi înşine dar ne-am răzgândit. Nu sunt prea greu de făcut când ai toate ingredientele la îndemână dar iau ceva timp.

Citeşte mai departe »

Tarator – supă rece bulgărească de castraveţi

Pe la începutul lui septembrie am fost la o plimbare mai lungă cu bicicleta, de o săptămână întreagă, un fel de călătorie de autocunoaștere așa :). Am plecat cu casa agățată de bicicletă, adică tot ce trebuie, cort, sac de dormit, oale de camping, cu trenul până la Brăila și de acolo pe cai voinicii mei. Am ajuns prin munții Măcin, pe la Gura Portiței, pe la Vadu, Năvodari și Vama Veche și-apoi am trecut la bulgari, unde am vizitat Tyulenovo, ferma de scoici de la Dalboka, Balcik-ul și apoi am luat-o pe la Dobrich, Tervel, Alfatar, Silistra și apoi înapoi în România la Călărași. 500 de km frumoși, de detașare față de orice problemă și stres de acasă, face bine la psihic, zău.

Și cum planul de-acasă nu se potrivește mereu cu cel din târg, am cărat aproape degeaba toate ustensilele de gătit în camping, căci am nimerit doar prin locuri unde se mănâncă bine și ieftin. Mai ales în Bulgaria, în orice oraș, oricât de mic ar fi fost, am găsit mâncare tare apetisantă și gustoasă. Și uite așa am aflat de supa lor de iaurt și castraveți, pe numele ei de cod tarator, de care m-am îndrăgostit iremediabil.

Citeşte mai departe »

Supă din somon proaspăt şi legume

Mă gândeam cu drag la mesele întinse de acasă şi la toţi ai noştri gureşi, în timp ce mama lui Juha ne turna în farfurii supa de legume şi lapte. Eram vreo 8- 9 la masă iar în mijloc trona o oală uriaşă plină cu supă aburindă, albă.

Un fel de supă nouă pentru mine. Obişnuită cu ciorbele bogate şi acrite cu borş sau zeamă de varză sau supele mai dulci cu smântână, m-am minunat oleacă apoi am mâncat cu poftă.

În altă zi Marika mi-a spus: “noi finlandezii bem foarte mult lapte (când nu bem alcool)”. Asta în timp ce eu priveam comesenii care-şi comandaseră hotdog sau un fel de burgeri sau cârnaţi sau alte “nenorociri” şi aveau alături câte o sticlă de lapte.

Pe aici prin sud ne-am obişnuit ca mâncarea să aibă un gust puternic, să fie aromată, să mustească de usturoi şi ceapă şi nebunii (pofta vine scriind), dar pe la nordici treaba stă niţel altfel. Dacă tocanele sunt puternice şi înmiresmate, supele sunt la polul opus: sunt… suave, simţi gustul fiecărei legume din ele, neacoperite fiind de “nota” pe care o dă sucul de roşii sau borşul.

Acestea fiind zise, trec la treabă.

Citeşte mai departe »

Minestrone – o supă italiană cu toate legumele

Supa minestrone, despre care vă voi povesti acum, este probabil cea mai populară supă tradiţională din casele din Italia. Pe cât de simplu de făcut, pe atât de variată de la casă la casă şi de la lună la lună, bineînţeles în funcţie de ce se găseşte proaspăt.

În esenţă este o supă de legume în care constantele sunt legumele uscate din păstăi (fasole sau linte sau ambele :)), ceapa, tijele de ţelină, morcovul, roşiile. De regulă, sunt adăugaţi şi dovlecei verzi zucchini şi orez sau paste şi se serveşte cu parmezan ras. La final rezultatul este o supă densă, foarte consistentă, gustoasă şi mai ales sănătoasă.

Citeşte mai departe »

Supă finlandeză de hribi (Herkkutattikeitto)

Am mâncat multe supe cu ciuperci în viaţa mea, dar mi-au plăcut foarte mult două: o supă de hribi şi gălbiori în pâine, făcută la Cinciş, Hunedoara din care am mâncat zi de zi câte două porţii şi supa de faţă.

Am primit în dar de la prietenele mele Marika şi Johanna (ajutate în a alege şi de Juha, prietenul meu), o carte cu reţete tradiţionale finlandeze. Şi anume, The Food & Cooking of Finland, scrisă de Anja Hill.

Hribii (herkkutatti), ingredientul principal al acestei supei, cresc mai ales în sudul şi în partea centrală a Finlandei şi sunt folosiţi în diferite preparate culinare.

Eu am adăugat şi câteva champignoane (Agaricus bisporus) pentru că era cam târziu să ies să cumpăr hribi în plus, iar Juha mi-a spus că supa iese excelentă şi cu gălbiori.

Citeşte mai departe »

Supă de raţă, nuci şi curmale

Mă gândeam de ceva timp să încerc câteva feluri de mâncare chinezească din cartea pe care am cumpărat-o din Dublin. Aşa că am căutat printre cele 500 de reţete şi am ales să pregătesc supa de faţă şi o salată (pe care o veţi vedea cât de curând pe site).

Cum eram setată pe modul “calm” şi nu prea aveam chef de casă plină, am invitat la mine numai doi dintre colegii de serviciu (Ioana şi Sid), care m-au ajutat printre altele şi cu poze şi cu câte o glumă bună din când în când.

Supa nu e greu de făcut. Necesită în schimb ceva mai multă răbdare până se fierbe carnea de raţă şi asta ţine mult şi de provenienţa ei. Dacă e adusă de la ţară, având carnea cu fibre mai tari va fi nevoie de ceva mai mult timp. Dacă e cumpărată de la supermarket (crescătorie) ceva mai puţin timp.

Dar să vedem despre ce este vorba.

Citeşte mai departe »