Reţete cu tag-ul ‘reteta italiana’

Risotto cu hribi și brânză de capră

În familia noastră există două feluri de a pregăti risotto (și e unul dintre felurile de mâncare pe care îl pregătim frecvent pentru că este versatil și merge cu o gamă largă de ingrediente): stilul smuls și mai rapid al lui Juha (împrumutat de la Raymond Blanc) și stilul mai lent și care antrenează bine mușchii brațelor (stilul clasic de amestecat cu foarte mici și scurte pauze) pe care îl folosesc eu.

Rezultatul este cam la fel, noi nu am sesizat până acum vreo diferență. Însă ingredientele sunt foarte importante. Este nevoie de o supă de bază (noi folosim din oase de vită și spinări de găină sau rață), de un vin bun, de preferință alb și nu în ultimul rând, de un tip special de orez (Arborio, Carnaroli, Vialone, Nano, and Baldo). Cel mai frecvent găsim în România cel de tipul Arborio.

Ca să înțelegeți cât de prietenos este acest fel de mâncare, o să scriu cam cu ce noi am făcut până acum: cu roșii uscate, chorizo, mazăre, multe feluri de ciuperci, sparanghel, legume rădăcinoase, diverse tipuri de brânzeturi.

Citeşte mai departe »

Românul s-a născut petrecăreț [post cu premii de la Costa d’Oro]

Costa foto-23micRomânul s-a născut petrecăreț. Ceea ce nu-i un lucru tocmai rău. Pentru că de obicei petrecerile se lasă mai mereu cu reîntâlnit oameni dragi, revăzut familie, revăzut prieteni vechi, cunoscut oameni noi. Nu ne băgăm în pretrecerile care se termină prost. Nu-i treaba noastră.

Și dacă nu-i petrecere, să fie măcar o adunare, dar să fie cu mâncare bună.

Cum procedăm noi în astfel de situații?

Citeşte mai departe »

Tagliatelle cu sos de gorgonzola şi spanac

Cred că reţeta asta poate concura cu succes la titlul “cea mai uşor de făcut reţetă de le KissTheCook”, dar, cu toate că mulţi poate o ştiţi, m-am gândit că merită atenţia fie şi doar pentru puţinii care nu ştiu de combinaţia asta. Eu v-am mai zis, am fost un copil mofturos nevoie mare şi nici în ziua de azi nu m-am împăcat de tot cu spanacul. Să nu văd terci d’ăla. Am zis!

Ei bine, reţeta noastră are spanac şi mie îmi place la nebunie şi, mai mult decât atât, a mâncat până şi frate-miu, care e un mofturos de vreo două ori mai mare decât mine. Așa că nu treceți peste ea chiar dacă nu sunteți cei mai mari fani ai frunzelor verzi, s-ar putea sa vă surprindă plăcut și să vă îndrăgostiți iremediabil, așa ca mine.

Citeşte mai departe »

Minestrone – o supă italiană cu toate legumele

Supa minestrone, despre care vă voi povesti acum, este probabil cea mai populară supă tradiţională din casele din Italia. Pe cât de simplu de făcut, pe atât de variată de la casă la casă şi de la lună la lună, bineînţeles în funcţie de ce se găseşte proaspăt.

În esenţă este o supă de legume în care constantele sunt legumele uscate din păstăi (fasole sau linte sau ambele :)), ceapa, tijele de ţelină, morcovul, roşiile. De regulă, sunt adăugaţi şi dovlecei verzi zucchini şi orez sau paste şi se serveşte cu parmezan ras. La final rezultatul este o supă densă, foarte consistentă, gustoasă şi mai ales sănătoasă.

Citeşte mai departe »

Ana
Italiană
Paste

30 April 2011
2 Comentarii

Cannelloni cu spanac, gorgonzola şi speck

M-au fascinat toate formele “ciudate” de paste pe vremea când ele nu se găseau, le vânam prin meniurile restaurantelor şi mă minunam cum au reuşit italienii să le inventeze pe toate.

Reţeta asta mi-am propus să o fac acu` vreo 4 ani, când am găsit o variantă asemănătoare într-o carte de bucate. Mi-au luat 3 ani să găsesc cannelloni :)) şi încă unul să o adaptez pe ici pe colo astfel încât să îmi fie mai la îndemână să o fac des. Aşa că vedeţi pe ce se bazează succesul în bucătărie, pe încăpăţânare.

Citeşte mai departe »

Spaghete cu anşoa şi pesmet

Pe spaghetele cu anşoa şi pesmet, sau “Spaghetti con acciughe e pangrattato” cum sunt numite la mama lor în Italia, le-am întâlnit acum două iarni la Verona când gazda noastră, Mişa, român plecat pe acolo de ani buni, s-a gândit să testeze această reţetă pe care o aflase de la un italian din vârful cizmei, zona Calabreza. Au fost destul de iuţi, dar mi-a plăcut foarte mult textura lor ieşită din comun dată de pesmet şi aroma deosebită dată de fileurile de anşoa aşa că mi-a rămas în cap să le încerc şi eu cu proxima ocazie.

Am căutat reţete peste reţete şi până la urmă am adaptat una dintre cele propuse de Jamie Oliver cu ce am găsit că ar fi tradiţional în Sicilia, căci de acolo se trage de fapt reţeta la origini. Italienii, ceva mai obişnuiţi cu sărăcia, au tot căutat metode de-a face mâncare ieftină cu ce aveau la îndemână, cum ar fi firmiturile de pâine uscată pe care prăjindu-le în ulei de măsline le foloseau ca înlocuitor de parmezan care era prea scump să şi-l permită. Numeau acest pesmet prăjit pangrattato, sau pangritata în engleză.

Citeşte mai departe »

Melanzane alla parmigiana – reţetă italiană de vinete cu parmezan

Melanzane alla parmigiana, preparat după reţeta originalăMelanzane alla parmigiana sau pe româneşte spus, vinete cu parmezan, este o reţetă tradiţională din sudul Italiei. Există în mare două moduri de a o prepara, una cu vinetele făcute pane şi o alta cu vinetele doar prăjite înainte de a ajunge în cuptor, eu am ales-o pe cea de-a doua. Procesul de preparare nu este deloc complicat, iar la final veţi face cunoştinţă cu cele mai fine vinete cu sos de roşii şi brânză italienească: mozzarella şi parmezan, toate aromate cu busuioc din belşug şi puţin usturoi.

Dar, să trecem la treabă!

Citeşte mai departe »

Paste cochilie umplute cu ricotta

Paste cochilie umplute cu ricottaPrima carte de bucate proprietate personală a fost cadou de la draga de Cătălina, primită de Crăciun, acum vreo 3 ani şi ceva. În ea, tot felul de forme de paste, care mai de care mai ciudate şi mai imposibil de găsit. Între timp, am început să ajung mai des prin Italia şi da, eu vin mereu de acolo cu paste în bagaj, cu grijă aranjate să nu le fac făină. Dar, pe pastele cochilie pe care le-am folosit acum, le-a găsit mama într-un magazin cu produse nemţeşti, undeva pe la Republica. Din acea carte, apărută la editura House of Guides de Marie Claire, m-am inspirat cu această reţetă.

Citeşte mai departe »

Ravioli cu brânză în sos de salvie şi unt

Acum nu multă vreme, am primit o maşină de făcut paste (dacă vreţi şi voi, mi-a şoptit cineva că s-ar găsi la Kitchen Shop în AFI Cotroceni / Băneasa Shopping Center). Ştie să facă foi de lasagna şi tagliatelle, aşa că o să le tot experimentăm împreună o vreme. Dacă nu aveţi, nu vă speriaţi, foile de paste se pot face şi fără maşină, doar că este puţin mai mult de muncă.

Eu, pasionată de bucătăria italiană fiind, am experimentat mereu diversele combinaţii de forme şi sosuri de paste, dar, recunosc că mai mereu am evitat să fac ravioli sau tortellini. Explicaţia este cât se poate de simplă: nu îmi inspiră nici cea mai vagă încredere o umplutură tocată mărunt, evenual pe bază de carne, care să ţină mai bine de o săptămână în cazul pastelor proaspete sau cu lunile, nerefrigerată, în cazul celor uscate.

Aşa că, în momentul în care am primit maşina mi-au sclipit ochii la toate umpluturile delicioase pe care le-as putea face pentru aceste mici delicii. După ce am studiat bine un întreg vraf de cărţi de bucate, Po, Miha şi Cristina, dragii care m-au pricopsit cu maşina minune, au fost invitaţi la o primă degustare. După vreo două săptămânii i-am chemat pentru dubla cu numărul doi, ocazie cu care am făcut şi pozele pe care le veţi vedea în reţeta de acum, inspirată din una din cărţile lui Jamie Oliver.

Citeşte mai departe »

Cele mai simple aperitive italiene

Astăzi vă prezint trei aperitive italiene extrem de simplu de făcut: Prosciutto e melone, Mozzarella e promodoro şi Gorgonzola e uva. Îmi e greu să consider că vă voi prezenta o reţetă, pentru că practic nu aveţi nimic de gătit, doar să aveţi grijă să alegeţi cele mai proaspete şi bune ingrediente, să le aranjaţi frumos şi să vă bucuraţi de ele împreuna cu prietenii. E o idee minunată pentru mesele festive, câştigaţi timp preţios pentru celelalte preparate şi efectul este garantat: sunt rafinate, delicioase şi foarte aspectoase.

Citeşte mai departe »