Cartofi violeţi la cuptor cu sos de muştar şi unt

Aş fi zis din titlu numele muştarului, pentru că mi se pare unul dintre cele mai bune muştaruri româneşti la ora actuală. Nu ştiu pe la ce magazine mai mari se găseşte, dar ştiu că nu sunt singura care se bucură că el există.

Vorbesc de Muştarul de Tecuci– care e chiar la Tecuci făcut, nu la Iaşi sau Piteşti. Da, da, link-ul are mai multe produse dar dacă vă duceţi spre coada articolului veţi găsi toate epitetele pe care şi eu le-aş înşira fără să respir. Pentru că de când am l-am descoperit la Marius nu am mai cumpărat alt tip.

Buuun, am zis despre muştar, să zic şi despre cartofi. Pe sac spune că trebuie pregătiţi în coaja lor pentru un plus de aromă. Soiul este Vitelotte şi au fost aduşi de la francezi. Nu vă zic scorul că unii vor leşina dar e clar că măcar o dată în viaţă ar trebui încercaţi. Mie mi-au încolţit câţiva şi am păstrat unul „de sămânţă”. Emily spune că ea a găsit la Carrefour şi o cred pe cuvânt.

Mai departe 🙂 Dacă nu vreţi să daţi totuşi o căruţă de bani pe nişte cartofi, fie ei şi violeţi, aşteptaţi puţin până apar cei noi. Cum am ajuns la această reţetă? Într-o seară de iarnă cu lenea zăpada cât blocul, am zis că nu mai ies din casă pentru a-mi cumpăra de-ale gurii aşa că am apelat la jumătatea de kilogram de cartofi pe care o achiziţionasem cu o săptămână şi ceva în urmă de la Marius. Ştiam că ei fac casă bună cu muştarul şi cu untul şi am început să notez pe carneţel chestii până a rezultat un ceva ce în mintea mea părea bun. Şi chiar a fost!

Ingrediente:

0,5 kg cartofi violeţi (sau cartofi noi)
3 linguri generoase de Muştar de Tecuci
3 linguri la fel de generoase de unt (cam 50 grame)
1 crenguţă de rozmarin
2-3 căţei de usturoi- opţional- eu cred că am uitat să pun, oroare!
1 lingură mare de melasă (miere)
50- 100 g parmezan (după gust)
sare de mare, (şi eventual piper proaspăt măcinat)

Cuptorul se încinge la 180 grade C.

Din unt se opreşte un strop iar restul se topeşte în alb (adică nu se lasă să se brunifice, deşi cred că ar da un gust şi mai bun preparatului). Apoi, într-un vas mic- mediu se amestecă cu muştarul, melasa, sarea până se obţine un sos cremos. Muştarul trebuie musai musai să aibă bobiţe în el 😉

Cartofii nu se curăţă de coajă dar se curăţă bine cu o perie sub jet de apă. Cu un cuţitaş bine ascuţit se taie toţi în jumătăţi pe lungime şi apoi se crestează exact ca pentru reţeta de cartofi hasselback, cu grijă- să nu-i feliaţi.

Acum, într-un vas de ceramică, fontă sau de care aveţi la îndemână, dar care să fie rezistent la cuptor, se topeşte un strop de unt, se aşează cartofii cât mai bine şi apoi se toarnă sosul peste ei. Se pun crenguţele de rozmarin şi, dacă aţi optat pentru el, usturoiul ori întreg în coajă, ori feliat (fără coajă).

La final se vine cu bucata de parmezan şi cu o mandolină (instrument de curăţat legume) se taie fâşii luuuuungi peste toate cele.

Se acoperă cu un capac şi se dă la cuptor 35 minute. Timpul scurs, se ia capacul şi se lasă vreo 10- 15 minute la rumenit.

Se servesc fierbinţi, ori ca atare ori pe post de garnitură. Dacă turnaţi si-o lingură de smântână peste ei înainte să-i consumaţi, viaţa va fi şi mai frumoasă 🙂