Dulceaţă de arpagic roşu

Va urma o perioadă ceva mai grea pentru mine, aşa că zilele acestea, ca să-mi calmez temerile şi să-mi iau gândul de la cele ce vor veni, am tot pregătit torturi, tarte şi peste ele, această dulceaţă de arpagic.

Arpagicul roşu, cumpărat de la o băbuţă prin octombrie, a rezistat eroic într-o cutie de carton, până i-a sosit rândul la pregătit. Îmi pusesem în toamnă în cap să pregătesc dulceaţă de ceapă roşie şi chiar am făcut un borcan de test. Dar când mă plimbam prin piaţă după legume de murat am zărit pe o tarabă minunile acestea mărunte şi mi-am zis că ele trebuie musai să se transforme în delicatesă.

Acum îmi pare rău că nu am cumpărat mai mult dar vine primăvara şi o să mă reaprovizionez. 🙂
Dacă nu ştiţi la ce e bună această dulceaţă ei bine ea poate însoţi cu brio diverse tipuri de brânză, foie gras, terine, rillettes, mezeluri crud uscate.

Dacă de obicei nu vă scriu ce unelte şi accesorii sunt necesare la pregătirea unei reţete e cazul să vă scriu că pentru aceasta, în afară de cratiţă cu fund gros sau un difuzor de căldură, lingură de lemn, tel, cuţit bine ascuţit, pisălog, bol de inox, lingură, cântar, aveţi nevoie şi de o… pereche de ochelari de protecţie. :)) Eu i-am purtat pe cei de biclă de care mă folosesc mai ales când circul noaptea.

Am căutat pe net diverse reţete dar am ales să mă opresc la aceasta. Mai sunt două pe care vreau să le încerc dar mai am vreme pentru ele.

Aşadar, pentru 3 borcane de 314 ml avem nevoie de:

1600 grame arpagic roşu (curăţat, spălat, scurs)
160 ml ulei măsline
200 g zahăr muscovado (se găseşte la MegaImage)
40 g melasă (dacă nu aveţi puneţi tot muscovado)
240 ml vin roşu (sec)
40 ml oţet balsamic
1 linguriţă şi jumătate sare de mare
2 linguriţă piper negru măcinat
2 ramuri rozmarin

În primul rând dacă nu aţi făcut-o deja, se lasă la înmuiat pentru 30 minute în apă caldă arpagicul. Acest procedeu va ajuta foarte mult la curăţarea acestuia. Pentru asta trebuie să-i mulţumesc dragei de Ana, pentru că ea a citit pe undeva şi mi-a atras atenţia. Se curăţă de coajă, se spală bine şi se lasă la scurs. Arpagicul mai mare se taie în sferturi. Cel mic se lasă întreg. Aici intervine de fapt gustul fiecăruia ;).

În cratiţa mai sus menţionată se pune uleiul de măsline şi se aşează pe foc mic- mediu. Se încălzeşte şi apoi se adaugă arpagicul. Se amestecă bine de câteva ori până toate cepşoarele au o peliculă de ulei pe ele. Se acoperă şi se lasă la călit uşor. Când virează spre străveziu, se adaugă sarea, piperul şi rămurelele de rozmarin. Se amestecă şi se acoperă.

Se lasă cam 30 minute, timp în care într-un bol se pisează zahărul muscovado (dacă nu este compactat această operaţiune nu este necesară), apoi se toarnă vinul, oţetul balsamic şi melasa. Se amestecă bine şi după scurgerea timpului precizat se adaugă peste arpagic. Se lasă fără capac până începe să fiarbă apoi se lasă focul la minim şi se acoperă. Va fi nevoie de 1 oră şi jumătate, 2, din care jumătate de oră spre final, fără capac pentru a se evapora. Se scot rămurelele de rozmarin. În ultimele minute trebuie să fiţi cu ochii pe ea şi cu mâna pe lingură amestecând pentru că se poate lipi şi afuma.

Se toarnă fierbinte în borcanele spălate bine şi sterilizate în cuptor (150 grade C, 30 minute sunt de ajuns). Se pun capacele, se ţin borcanele câteva minute cu fundul în sus. Se etichetează.

De reţinut este faptul că această dulceaţă va fi desăvârşită după minimum 2- 4 săptămâni de repaus în borcane. 🙂