Reţete cu tag-ul ‘Franţuzească’

Dulceaţă de arpagic roşu

Va urma o perioadă ceva mai grea pentru mine, aşa că zilele acestea, ca să-mi calmez temerile şi să-mi iau gândul de la cele ce vor veni, am tot pregătit torturi, tarte şi peste ele, această dulceaţă de arpagic.

Arpagicul roşu, cumpărat de la o băbuţă prin octombrie, a rezistat eroic într-o cutie de carton, până i-a sosit rândul la pregătit. Îmi pusesem în toamnă în cap să pregătesc dulceaţă de ceapă roşie şi chiar am făcut un borcan de test. Dar când mă plimbam prin piaţă după legume de murat am zărit pe o tarabă minunile acestea mărunte şi mi-am zis că ele trebuie musai să se transforme în delicatesă.

Acum îmi pare rău că nu am cumpărat mai mult dar vine primăvara şi o să mă reaprovizionez. 🙂
Dacă nu ştiţi la ce e bună această dulceaţă ei bine ea poate însoţi cu brio diverse tipuri de brânză, foie gras, terine, rillettes, mezeluri crud uscate.

Dacă de obicei nu vă scriu ce unelte şi accesorii sunt necesare la pregătirea unei reţete e cazul să vă scriu că pentru aceasta, în afară de cratiţă cu fund gros sau un difuzor de căldură, lingură de lemn, tel, cuţit bine ascuţit, pisălog, bol de inox, lingură, cântar, aveţi nevoie şi de o… pereche de ochelari de protecţie. :)) Eu i-am purtat pe cei de biclă de care mă folosesc mai ales când circul noaptea.

Citeşte mai departe »

Macarons cu mirodenii şi dulce de leche

…un titlu firesc ar fi Macarons de Paris cu mirodenii şi dulce de leche, după metoda franceză dar nu mai aveam loc 🙂

La câtă vâlvă se face când vine vorba de macarons puţină lume (cu ceva net pe acasă sau oleacă mai ieşită prin oraş) nu le cunoaşte. Dar, totuşi, un mic istoric puteţi găsi pe wikipedia . În principiu, sunt nişte prăjiturele tip sandwich, confecţionate din făină de migdale şi albuş de ou lăsat la învechit. Denumirea lor vine şi de la acţiunea de a “macarona”, carevasăzică acţiunea de a încorpora făina de migdale şi zahărul pudră cu albuşul bătut spumă.

Cei care îşi fac curaj şi încearcă se pot împărţi uşor în două tabere: unora le iese din prima, altora după multe încercări, ceva nervi, încăpăţânare. Dar ies.
Eu fac parte din a doua categorie. Am citit o grămadă de reţete, am făcut multe teste (prăjiturele de altfel bune la gust dar fără forma consacrată de Pierre Desfontaines). Mi-am îndopat colegii, familia, prietenii cu ceea ce pregăteam pe post de macarons şi apoi… am făcut o pauză. În care mi-am dat seama că de fapt problema este căldura prea puternică produsă de cuptorul meu (pe gaz). Nu voi aduce acum un omagiu cuptorului electric pentru că nu el este cheia reuşitei. Nu-i contest calităţile, doamne fereşte. Spun doar că se poate şi fără el, după cum voi povesti în continuare.

Citeşte mai departe »

Mini tarte cu ciocolată şi banane caramelizate

Câteodată prietenii mă roagă să pregătesc chestii drăguţe pentru petrecerile lor. De cele mai multe ori merg pe mâna mea sau se uită pe o listă lungă cu prăjituri şi îmi spun ce să le fac de acolo sau vin ei cu propuneri.

Într-o zi i-a sosit rândul Iuliei, o prietenă de familie să-mi spună că doreşte nişte prăjiturici pentru petrecerea de moţ a lui Ştefan. Aşa că am aruncat un ochi pe diverse reţete şi mi-a rămas gândul la tarta cu ciocolată şi banane a Sylviei.
Numai că am pregătit-o sub forma unor tarte mai mici.

Să nu vă gândiţi că este greu de realizat aşa ceva. Singurul care vă va da ceva bătăi de cap va fi aluatul. Pâte sablée, cum îi zic francezii. Dar vă asigur că merită orice efort 🙂

Aşadar şi prin urmare, să trecem la treabă.

Citeşte mai departe »

Quiche cu pastramă de vită, legume şi brânză

Quiche lorraine. Am tot auzit şi citit despre el.
Şi, pentru că într-o zi aveam chef să mănânc ceva mai deosebit la birou, altceva decât obişnuitele-mi combinaţii de friptură la grătar/ cuptor, legume şi salate, mi-au picat ochii pe o reţetă de quiche. V-am mai spus că am primit două cărţi de bucate de la prietenul meu Ludo din Franţa. Într-una dintre ele, numită “Les basique de la cuisine française“, am găsit reţeta de Quiche lorraine. Aceasta este destul de simplă, iar umplutura constă doar în bucăţele de şuncă de porc afumată.

Am urmat reţeta întocmai, schimbând umplutura după propriile-mi gusturi şi cele ale Ioanei (care a fost co-mâncătoarea quiche-ului).

Citeşte mai departe »