Recunosc că am avut ceva emoţii când am cumpărat halca de berbecuţ de la măcelaria arăbească de la Crângaşi, gândindu-mă să nu dau greş în pregătirea ei. Dar, nu a fost să fie 🙂
Voiam să urmez tot reţeta pe care o aveam în cap dar tot căutând pe net nişte temperaturi potrivite de ţinut berbecuţul la cuptor, am dat peste reţeta lui Florian şi am zis că n-o să strice să fac o combinaţie între cele două.
Dar, să n-o lungesc prea mult, iată de ce aveţi nevoie:
O pulpă de berbecuţ (cea cumpărată de mine a fost gata dezosată)
80 g unt
150 ml ulei măsline (o parte pentru marinat, o parte pentru uns tava)
sare de mare grunjoasă
2-3 linguri muştar cu boabe (eu am avut muştar cu bere guinness)
un buchet parfumat de rozmarin
un buchet parfumat de cimbru
2- 3 rămurele de dafin
piper
1 căpăţână de usturoi
Se curăţă o parte din grăsimea de pe pulpă (o să vedeţi că este destul de mult seu, deci are de unde rămâne) şi pieliţe, zgârciuri, dacă este cazul.
Se spală rozmarinul, cimbrul şi dafinul şi se pun la scurs.
Se curăţă usturoiul şi cu ajutorul unui cuţitaş de fac buzunărele în carne. Se introduc aici jumătăţi de căţei nerăbdători de usturoi.
Carnea se freacă apoi cu sare, piper şi cu puţin ulei de măsline, se pune în pungi închise cât mai ermetic împreună cu toate ierburile şi o parte din uleiul de măsline şi se lasă la frigider vreo 2 ore.
În tava în care se fac săvârşi minunea numită friptură de berbecuţ, se pun vreo 2- 3 linguri de ulei de măsline şi se aşează carnea cu tot cu ierburi. Separat, se topeşte untul, se adaugă muştarul, se amestecă şi acest sos se toarnă peste friptură.
Se porneşte cuptorul la 190 grade C (treapta 4- 5) şi se lasă la încins câteva minute.
Tava se acoperă cu folie de aluminiu înţepată cu furculiţa şi se bagă la cuptor. Din când în când se dă la o parte şi se toarnă sos peste toată carnea, se acoperă la loc şi se lasă în continuare. În total, cam 2 ore.
Apoi, se mai lasă 20- 30 minute fără folie, să se rumenească puţin la suprafaţă.
Nu prea pot să vă explic cât de bună este. Se topeşte în gură, este aromată, este gustoasă. Mmm…
Dacă vi se pare că sunt puţine poze cu ea gata, se datorează faptului că nu am mai apucat să-i fac. S-a mâncat rapid, fără regrete, cu tot felul de interjecţii şi mormăituri de mulţumire pe fundal.
12 Comments
gabriela
24 februarie 2012 at 12:46buna! ms de reteta! azi am cumparat si eu berbecut si vreau sa-l fac !! e delicios cum l-ai facut….mii de multumiri!!!
george
13 aprilie 2012 at 10:59Multumesc! Am s-o prepar. Nu am cumparat miel.
viorica
14 aprilie 2012 at 17:26Eu am cumparat pulpa de berbecut si ma pun pe treaba.Multumesc !
Cătălina
20 aprilie 2012 at 16:38Sper ca v-a placut, ca eu as cam repeta experienta 🙂
Alex
25 martie 2013 at 22:30Buna seara si mii de multumiri pentru reteta, m-a scos din prea bine cunoscuta dilema „Ce sa mai gatesc?” nu ca ar fi lipsa de retete evident, ci poftele sunt tulburatoare si mereu ingrediente lipsa.
Intr-un final am luat ingredientele pentru aceasta reteta insa nu am foaie de aluminiu, daca pun tava pe ultimul strat in cuptorul electric din fata si spate, voi avea macar un rezultat similar in final?
Ultimele minute as putea sa o mut mai sus si o sa rumenesc (mai tare) la grill pentru o perioada mai scurta de timp.
Ceva idei?
Multumesc mult!
Cătălina
25 martie 2013 at 22:39Mă gândesc că ar merge la fel de bine și o coală de hârtie de copt. Sau măcar ceva care să o acopere și să aibe timp să se facă pe dinăuntru înainte să se rumenească. Cuptorul are și funcție de abur? Dacă nu, ați putea proceda ca la pâine: să puneți un vas cu apă la baza cuptorului, se vor forma aburi care vor frăgezi carnea. Și la final nu este nevoie s-o urcați mai sus și să porniți grilul, se rumenește de la căldura din cuptor.
Alex
25 martie 2013 at 23:28Folie de aluminiu desigur, ma scuzati! Cand esti lihnit de foame, nici gramatica nu-ti mai asculta degetele, sau parca invers.
Alex
25 martie 2013 at 23:32Extraordinara idee! Multumesc mult! Din pacate nu am gheata asa ca voi folosi apa rece. Deja orezul e gata, simplu, niciun fel de fel de risotto si mai stiu eu ce, classic all the way baby! In jumatate de ora am scos de la marinat carnea si am apuc de nebunia din bucatarie. Cu siguranta am sa mai revin aici, mai ales ca „trage” mult din bucataria frantuzeasca (si nu numai, desigur).
Mii de multumiri si o noapte cat mai placuta.
ionut
20 aprilie 2014 at 1:05buna..eu vreau sa stiu daca esti maritata ca la cum arata mancarea..ce mai ramane de facut?!
Cătălina
20 aprilie 2014 at 10:38Nu sunt, dar în două săptămâni se rezolvă și asta :)) Merci c-ai trecut pe aici.
odette
22 decembrie 2014 at 16:04O sa o prepar si eu acum de Crăciun pt ca soțul meu este musulman si sigur o să-i placa.felicitari
Cătălina
22 decembrie 2014 at 16:13Sper să vă placă 🙂 Crăciun fericit!