PrioriTea- sau cum să te bucuri de mâncare

Până acum, lista mea de locuri de mâncat în Bucureşti era foarte restrânsă. Aş putea să amintesc (din ea) de Simbio despre care au tot vorbit Mazi, Easy Peasy, Ana şi mulţi alţii. Şi de Beca’s Kitchen şi de Toan’s.

Dar de duminica trecută am mai trecut unul la preferinţe: PrioriTea, un bistro, ceainărie, loc de mâncat şi relaxat sau în cazul nostru, de jurizat.

Am ajuns mai devreme decât Andie şi Andreea aşa că mi-am luat o limonadă cu ghimbir ca să-mi ţină de urât. Şi a sosit o micuţă comoară, aromată, decorată cu o fundă roz şi o etichetă scrisă de mână.

Când a sosit însă Andie şi a primit menu-ul trecea de la expresie la expresie şi de la stare la stare. Menu-ul de brunch de săptămâna trecută era foarte prietenos cu vegetarienii şi nu numai: tartine cu ciulama de ciupeci, cu salată de vinete, cu hummus, frigănele cu dulceaţă de cireşe amare, pâine cu seminţe, prăjită şi însoţită de un borcănel cu miere de păpădie şi unul de unt.

Până la urmă am decis să ne înscriem la brunch. Aşa că au curs cele de mai sus plus: o porţie de mâncare scăzută de ceapă (care mi-a plăcut mult mai ales şi pentru că avea bucăţele mai crude prin ea iar eu iubesc ceapa cam în orice formă), o ciorbă extraordinară din cartofi, afumătură şi tarhon, 3 porţii de plăcintă cu mere şi îngheţată.

Am ales din menu-ul de ice tea (pe care l-am preferat totuşi cald pentru că era uşor răcoare) pe cel de rooibos.

Ce e frumos la menu-ul de ice tea este că nu există sub formă de listă ci îţi este adus în cutii iar tu îţi alegi aroma. Adică îţi treci cutiile pe la nas şi suspini şi nu ştii pe care să o alegi mai întâi.

Noi am servit masa în curtea PrioriTea unde ne-a cântat Lomo. Chiar mă gândeam să-l aduc pe Philip cât de curând să se joace împreună (ăhăhă).
Dar locul are şi mese în interior unde se pot ţine tot felul de evenimente de familie, workshopuri, expoziţii.

Laura, cea care a avut grijă să nu ne lipsească nimic şi mai ales cea care găteşte bunătăţile din menu este o fată deschisă la cerinţele clienţilor prietenilor care-i trec pragul şi ajută cu bunăvoinţă şi uşurinţă la satisfacerea lor.

De obicei pun doar imagini pe Facebook când merg într-un loc şi-mi place pentru că merg pe ideea că majoritatea oamenilor reacţionează mai bine la imagini decât la cuvinte. Dar de data aceasta am simţit că trebuie să îi dedic şi câteva rânduri.

Laura, îţi mulţumesc!