Evenimente
Poveşti

1 July 2013
1 Comentariu
Bucătar: Cătălina

Cum a fost la GastroArt Electrolux

Ze Day-2Cum să fie? Bine, bine. Am avut două zile mai mult decât active în care dacă stăteai “îţi stătea norocul”. Adică ne-am plimbat, plimbat, gătit, plimbat, plimbat, mâncat, mâncat, mâncat.

Ne-am întâlnit ca fetele la aeroport pe la 6 şi ceva dimineaţa. Noi, adică Dana, Lavinia, Gabriela, Carmen. “Mama” era deja în priză, cu telefonul sau tableta la îndemână pentru fotografiat orice, oricând, non-stop.

Zborul a fost aproape lin deşi avionul trosnea din toate cele, de aveam ochii măriţi ca o broască pe cale să aibă un infarct. Aşa că am tradus aproape tot timpul reţete dintr-o carte scoasă de S.A.S..

La Budapesta ne-am întâlnit şi cu Liana.

Dar să las micile detalii şi să trec la cele mari. De la hotel ne-a preluat Zed- The Flying Cook şi ne-a fost ghid culinar aproape întreaga zi.

Prima oprire a fost la un mic magazin cu produse bio apoi direct la masă la restaurantul Macesz Huszar, cu specific evreiesc-maghiar.

Ce să vă zic? Mâncarea a fost inimoasă, grea, gustoasă, fină, în combinaţii plăcute. Carmen ne-a salvat venind cu ideea să luăm din aproape toate câte puţin, altfel porţiile sunt generoase şi mai mult decât îndestulătoare.

Preferata mea a fost brânza de capră făcută uşor la tigaie, cu un strat superior crocant, miez moale, în sos de rodie. Dragoste la prima degustare.

Următoarele au fost confitul de gâsca pe pat Hanna şi limonada foarte proaspătă cu citrice, castraveţi şi soc.

Ne-am urnit greu de la masă dar apoi ne mergeau picioarele ca la hamsteri în roată, pentru că Zed voia să ne arate cât mai multe locuri în timpul destinat excursiei. Aşa c-am mai ajuns în „Szimpla” ruinpub– un spaţiu dărăpănat, încărcat cu mobilier vechi, reciclat, reparat, rerere în care puteai mânca, bea ceva răcoritor sau alcoolic, aţipi în voie sau viziona mici spectacole. Şi-apoi la 2 Spaghi Restaurant– un loc micuţ creat de doi italieni unde se pregăteau paste proaspete de tot felul pe care le puteai cumpăra ca atare sau gătite.
O fugă până la tramvai şi 3 staţii mai târziu eram la Vásárcsarnok, piaţa mare cu de toate dar mai ales cu mileuri şi paprika afumată (made in Spain), carne de raţă şi gâscă, fructe şi mâncare gătită de să-ţi stea inima-n loc.

Ca să ne relaxăm puţin la înălţime, Zed ne-a dus la „Sziget eye”, o roată mare care va sta câteva luni în inima Budapestei, apoi se va muta la festivalul Sziget.
Şi cum aerul condiţionat din cabinele „Sziget eye”-ului ne-au răcorit doar pe jumătate, am ajuns cu fericire-n suflet la Gelarto Rosa. Un sorbet de mango, unul de lămâie+busuioc şi altul de grepfruit mai târziu, eram toată un zâmbet (obosit nevoie mare dar totuşi zâmbet).

După acest moment minunat al zilei, Zed ne-a condus galant înapoi la Hotel Casati, iar după un duş rapid ne-am îndreptat către GastroArt.

GastroArt se desfăşoară într-un loc plăcut amenajat, cu oameni mai mult decât primitori, echipat cu acele faine cuptoare cu abur de la Electrolux, palincă, palincă şi palincă.

Profesor ne-a fost Viktor Segal, un bucătar (chef) foarte calm care ne-a explicat pe îndelete ceea ce avem de pregătit.

Primul pe listă a fost un smoothie de pepene verde, mere Granny Smith şi melissa, urmat apoi de un prim fel cu asparagus copt la aburi, haloumi la tigaie, dulceaţă de vinete şi salată cu labne.
Felul principal a fost piept de pui aromat cu ajowan, tăiţei soba în sos de soya cu ceapă verde, bame la tigaie şi porumb liofilizat.
Desertul (din care aş mânca zilnic până la adânci bătrâneţe, amin) a fost compus din orez negru fiert în lapte de cocos cu vanilie, chutney de rubarbă şi căpşuni, crumble cu mirodenii indiene şi zmeură proaspătă.

Recunosc că eu mi-am îmbogăţit smoothie-ul cu un shot de palincă pentru că tot vedea, venea şi nu ştiam ce să mai fac cu ea.

Am terminat ziua mulţumite, fericite, obosite.

Ziua doi- s-a dat trezirea pe la 9:00 or else, iar după un mic dejun “cu de toate” am purces la plimbări lungi în saună Budapesta- ghida zilei, domnişoara Lavinia.
Şi cum spuneam- am luat-o la picior până la leşin, cu urcat de pante, coborât, mers pe pod, topit în căldură, oprit din când în când pentru calmat picioarele încinse, băut apă şi blestemat asfaltul incins şi de căldură radiant. Nu mai zic pe unde că inteţionez să ajung din nou în Budapesta pentru mai multe zile şi vă povestesc atunci.
Am sfârşit ziua la Gelarto (caramel sărat+cocos cu ardei iute= dragoste nemărginită) şi apoi la 2 Spaghi Restaurant unde am mâncat spaghete cu un sos pesto foarte bun (şi cu mult, mult, prea mult ulei de măsline).

***

Vă mulţumesc mult pentru susţinerea de aici şi de pe Facebook. Cele două zile au fost minunate!

Un comentariu la “Cum a fost la GastroArt Electrolux”

  1. […] am pregătit eu o dubioşenie gustoasă cu litchi şi căpşune şi am câştigat cu ea un loc într-o excursie la Budapesta la nişte cursuri culinare organizate de […]

Lasă-ne un comentariu