Mirela- Cadeaux Sucrés

Despre Mirela am auzit prima dată de la Andie.

Mi-a trezit curiozitatea pentru că era pur şi simpul topită după fotografiile ei. Pentru că Mirela face nişte fotografii superbe. De altfel, a şi câştigat de curând un concurs, ocazie cu care ne-am şi văzut faţă în faţă.

După ce şi-a primit premiile şi am încercat să bem o cafea, cu ideea în cap, am abordat-o fără ruşine, povestindu-i despre ce fotografii am de gând să fac. Iar după ce a acceptat fără să clipească, mi-am dat seama că gata, am un prim model, spargem gheaţa şi începem treaba.

Aşa că pe 8 decembrie, ne-am revăzut, ne-am plăcut, am urcat în studio şi acolo ne-am desfăşurat cu uşurinţă, de parcă ne cunoşteam de ani de zile.

Ce spune ea despre ea: „Iubesc dulciurile pentru că îmi amintesc de copilărie… şi pentru că mă fac să mă simt bine atunci când sunt „down”. A „prăjituri” este o experienţă ce nu ar trebui ratată de nimeni! Sunt pasionată de dulciuri şi consider că forma, culoarea şi textura acestora sunt o sursa de inspiraţie inepuizabilă. Mi se pare fascinant să combini gusturile, să vezi cum sub ochii tăi o crema se transformă din lichid în solid, să vezi cum aluatul se umflă în cuptor, cum zahărul se caramelizează sau să simţi textura aluatului de pâine cum se transforma sub degetele tale. Şi una peste alta, mai este vorba şi despre gust… cui nu-i place să mănânce, până la urmă? Pentru mine rezultatul final trebuie să fie bun dar şi aspectuos!”

Când nu găteşte, Mirela merge la şcoala de fotografie. Îi place partea pe film, cu precădere cea de laborator, procesul de developare manuală, de „Photoshop-ul” care se face in laborator cu filtre şi măşti create manual.

Are o colecţie impresionantă de ceainice (ce vedeţi voi în imagini este doar o parte, adusă din Belgia, unde locuieşte acum). Îi plac mult şi ceaiurile. Are diverse tipuri dar le iubeşte pe cele japoneze. La fel şi lămâile. Avea la ea un borcan mare, plin ochi- vreo 3 kilograme.

… pe care la un moment dat am pus-o să le arunce în aer şi să le şi prindă :)) Până la urmă a reuşit deşi erau cam grele.

Cu Mirela m-am văzut de două ori pentru că nu apăreau şi ceainicele în imagini.

Ce cred eu despre Mirela? Ce am redat în imagini. Calm, perfecţiune în detalii, culoare, lumină lăuntrică.

Props: – 3 lumini de studio- un reflector cu filtru de culoare galben, fundal gri, un strip cu grid şi un octogon cu grid.
– Nikon D7000 cu 50 mm f/1.8 şi Nikon 28-85mm f/3.5-4.5
– Recuzită: vase de cupru, ceainice, lămâi, aparat foto Pentacon 6 (merci Radu), fructe, brownie, cuţit ş.a.