Quiche cu somon afumat și anghinare

Nu mai știu de unde a pornit teama mea pentru pește dar știu că a fost mare până acum câțiva ani. Și nu numai teamă, poate chiar și silă. Să fi fost uleiul de pește pe care ni-l dădea mama mai mult cu forța decât cu vorba bună? Să fi fost osul de pește care i-a rămas mamei în gât vreo trei zile, până când un doctor a reușit să i-l extragă? Nu știu.

În neamul Zahareștilor se pescuia și se mânca pește din tată-n fiu. Eu am fost a mai “sclifosită”. Dar mamaie nu a forțat niciodată nota. A văzut că nu mănânc și decât să rămână “comoara” nemâncată, a preferat să gătească pește foarte rar.

Daaar, să pescuiesc n-am avut nicio problemă. Când și când mergeam cu unchiul meu Puia și cu nea Ionel, vărul bunicii și stăteaaaam de când mijea prima rază de soare și până când pleca la somn. Ne întorceam acasă cu câte un sac de pește, ce-i drept mai puiet. La noi, aștia cu lansete, bambine, șprot și alte momeli mușcau doar pișpirii. Nea Ionel cu bătrîna lui undiță și cu 10-15 râme, prindea numai unul și-unul. Ca-n filmul cu Louis de Funes. Se uita oleacă la baltă, hipnotiza peștele, fluiera într-un fel anume și hop! sălta crăpșorul în mincioc. Iar noi, dădeam din cap fără sperață și mai trăgeam un puiuț de șalău în găleată. Sau de caras. Cert e că seara acasă, bunica a făcut o saramură numai bună de pus pe rană, de-au mâncat ai casei până s-au rostogolit. Mai puțin eu. Probabil am mâncat doar mămăliguța cu ceva smântână pe lângă.

Acum vreo 4- 5 ani s-a întâmplat ceva. Am gustat niște ton (din conservă)- și mi-a plăcut. Și niște macrou afumat- și iar mi-a plăcut. Dar când am descoperit și somonul afumat, apoi… am ajuns la o înțelegere tacită cu acest tip de carne. Să mănânc măcar o dată pe lună. În salate, în sandwichuri, în quiche și cam atât, momentan. Pentru alte feluri mai prețioase, oi face progrese mai încolo.

Ingrediente pentru aluatul de quiche

200 g făină integrală din secară (sau grâu)
100 g unt rece
50 ml lapte rece
sare

Ingrediente pentru umplutură

150- 200 g somon afumat
1 anghinare mare (sau un borcănel de anghinare conservată)
15 ouă de prepeliță (sau 2-3 de găină)
150 ml smântînă dulce
20 g semințe in
1 lămâie (jumătate stoarsă și jumătate lăsată ca atare)
piper după gust

În primul rând se taie untul cuburi. Se pun făină, untul și sarea într-un robot de bucătărie și se amestecă pe viteză medie până se obțin firimituri de aluat. La acest moment se toarnă laptele rece și se continuă amestecarea până când aluatul se adună și formează o bilă mare.

Se scoate din robot, se întinde între două coli de hârtie de copt și apoi se pune într-o tavă rotundă cu diametrul de 26-28 cm. Se înțeapă cu furculița la baza. Se lasă la frigider aproximativ 20 minute.
Ouăle de prepeliță se sparg cu ajutorul unui cuțit, și se bat cu sare și piper. Se adaugă smântână dulce și se omogenizează. Se pun semințele de in și se lasă deoparte.

Dacă anghinarea este proaspată, se curăță astfel: se taie scurt bracteele (frunzele verzi tari care acoperă floarea și inima anghinarei). Apoi se taie vârful anghinarei. Se curăță frunzele până se ajunge la inima anghinarei. La acest moment, din cauza că se oxideaza foarte ușor, se freaca anghinarea cu jumătatea de lămâie. Cu ajutorul unei lingurițe se scot florile din centru.

Se pune o oală mică cu sare la fiert. Se adaugă sucul de lamaie. Se pune anghinarea la fiert la foc mic și se lasă cam 15 minute. Se scoate din apă și se lasă la scurs.
Daca aveți anghinare conservată se scoate din borcan și se lasă la scurs.

Se porneste cuptorul și se lasă la 180 grade C.

Se scoate tava cu aluat din frigider, se toarnă compoziția de ouă și smântână, se pun bucăți de anghinare și fâșii de somon afumat.

Se pune la copt pentru 25, maxim 30 minute. Se servește cald sau rece.

Poftă bună!

Etichete: , , , ,

7 comentarii la “Quiche cu somon afumat și anghinare”

  1. Margot says:

    Mi-a placut tare mult articolul! Si eu eram la fel cand eram mica. Dar problema mea nu era doar cu pestele. Era… cam cu toate. Nu-mi placea aproape nimic, iar mama imi zicea nervoasa tot timpul ca ma comport de parca as fi crescut la palat, ca vreau numai specialitati :)) Acum rad cand imi aduc aminte (caci si astazi imi plac specialitatile, haha!)

    Somonul pentru mine este “absolute love!” Si imi place tare mult quiche-ul tau!

    Pot sa te intreb unde ai gasit anghinare? Eu nu gasesc niciodata cand merg in magazine, desi am auzit ca a mai aparut pe ici-pe colo! 🙂

  2. Cătălina Cătălina says:

    Eu am găsit în vreo 3 locuri: Mega Image (cel de pe 1 mai şi cel de la Valea Ialomiţei intersecţie cu Prelungirea Ghencea), Piaţa 1 mai şi de aici am cumpărat (erau cele mai mari- 11 lei/ bucată): https://www.facebook.com/pages/Boutique-de-Legumes-et-Fruits/365244303568812?fref=ts

  3. coco says:

    imi place la nebunie 🙂 !

  4. poxa says:

    Suna excelent si exact asta vreau sa gatesc acum. Ma/te intreb, floarea din mijloc a anghinarii se pune la fiert de asemenea? 🙂

  5. Cătălina Catalina says:

    Buna! Nu, florile din centru se scot cu o lingura (vezi imaginea 9). 😉

  6. poxa says:

    Nu nu, vroiam sa intreb de “inima” anghinarii, pe care pana la urma am fiert-o si a fost evident cea mai buna. Citisem pe undeva ca e atat de delicatesa, incat ar fi bine sa o pastrez pt o salata :). Multumesc pentru raspuns si pentru reteta!

  7. Cătălina Catalina says:

    Multumesc mult ca ai incercat reteta. Nu are prea multa lume rabdare sa curete anghinarea. 🙂 Dar mie personal imi place mult. Iar combinata cu somon a fost si mai buna!

Lasă-ne un comentariu