Borş ca la bunica- Dulce Românie, noiembrie 2012

Ştiu, ştiu, v-am obişnuit cu posturi lungi şi cu poveşti. Dar astăzi, după trei săptămâni de gătit multe feluri de mâncare plus ultimele trei zile în care am copt în continuu dulciuri, voi face o excepţie.

Dedic acest post Mihaelei . Pentru dăruirea cu care a lansat “Dulce Românie”, pentru minunata idee de a ne provoca lună de lună să gătim ceva bun după teme alese sau ingrediente alese.

Mi-aş fi dorit să pregătesc ceva mai elaborat, ceva din reţetele complicate pe care le mai prepara bunica, dar toată luna am muncit pe rupte şi am rămas cu foarte puţin timp la dispoziţie.

Aşa că voi posta reţeta de borş moştenită de la bunica mea, şi câteva imagini cu brownie-ul meu preferat decorat pentru 1 decembrie 🙂

Ingrediente pentru borş de casă

250 g huşti
500 g tărâţe de grîu
250 g mălai
câteva fire de leuştean
(o creangă de vişin cu frunze
– când e sezon)
2 litri apă fierbinte

Drept să vă spun, nu ştiu cum a făcut buna primele huşti. Ştiu doar că la fiecare borş, după ce strecura şi păstra lichidul, punea deoparte un borcan mare de huşti pentru următoarea dată.

Din călătoriile mele de prin ţară, i-am adus bunicii diverse oale de lut. Le ţinea pe căprării în funcţie de destinaţia lor: oala de borş, oala de sarmale. Niciodată nu făcea borş în cea de sarmale sau invers. Tot aşa ţinea şi lingurile: lingură mare din lemn pentru amestecat în borş, pentru amestecat în dulceaţă, pentru mâncare de post şi altele.,

În oala din lut se pun pe rând huştile, tărâţele de grâu şi mălaiul. Se amestecă cu o lingură din lemn şi apoi se toarnă apa fierbinte. Se amestecă bine, se adaugă leuşteanul şi ramura de vişin (când avem) şi se pune capacul.

Din când în când se ia lingura şi se amestecă de 2-3 ori în borş.

După o zi- două borşul este gata (în funcţie şi de ce temperatură este în camera în care se ţine oala). Se strecoară şi se pune în sticle. Se ţine la frigider.

Din huşti se păstrează o parte pentru următorul borş 🙂

Lasă-ne un comentariu