Baked Alaska cu înghețată de cimbru (și alte povești pe lângă)

baked alaska cu inghetata de cimbru (113 of 116)-Exposure2La un moment dat, într-o vară la fel de toridă ca aceasta, am făcut pasul măreț și mi-am luat mașină de înghețată. Fix ca atunci când îți iei un gadget nou, am intrat într-o febrilă căutare de rețete. Dar nu simple, ci cu ingrediente cât mai neobișnuite pentru înghețate sau sorbeturi. Am aflat asfel că Fetească Neagră, cimbrul și zmeura fac o combinație măiastră, greu de descris în cuvinte.

Dacă aș fi fost copil și-aș fi gustat prima dată din acest, să-i zicem cupaj, aș fi strâmbat din nas. Mi s-ar fi părut cumplit de astringent. Ca adult, însă, am întâmpinat astringența secului roșu cu bucurie. Zmeura și mierea îl mai îmblânzeau iar cimbrul lăsa un after taste superb. Rețeta pentru acest sorbet o puteți găsi la noi pe site, căci am avut inspirația să notez ce am amestecat, cum și cât.

Când m-am apucat de cercetat și când a fost să aleg desertul pe care mi-am dorit să-l pregătesc pentru campania #horecaXperience, (inițiată de Centrul de training Horeca School în parteneriat cu Gourmet Connection și Desertonline.ro), n-a fost treabă deloc ușoară. Cam toate ideile inițiale mi-au fost date peste cap într-un fel sau altul. Ori n-am găsit exact tipul de fructe dorit, cineva făcuse deja o terină de fructe (eu am făcut din piersici Saturn), cineva se gândise deja la multe din cele pe care mi le trimiteam zilnic pe mail. Așa că sâmbătă am avut un zvâc după ce am băgat nasul într-un buchet de cimbru adus de mama. Mirosul era puternic, aproape masculin, m-am amorezat instant. Și după ce-am pus cimbru în supă, după ce am frecat niște rasol de oaie cu cimbru și sare și ulei de măsline, am hotârăt să folosesc cimbru și-n desert. Fie vorba între noi, mereu mi-am dorit să pot pune usturoi în înghețată, dar asta e altă poveste :D

Vizual, știam deja ce voi face. Văzusem o minune de Baked Alaska la Tom Aikens și știam cum voi face platingul. Dragă Andie, m-ai ajutat mult, să știi. Tigăița de cupru primită de la tine n-a fost mai bine pusă în valoare ca acum. Te iubesc.

Citeşte mai departe »

Supă clară de tomate (roșii)

supa clara de tomate (74 of 91)_aeUnii îi spun consommé de tomate, alții îi spun esență de tomate. Dar pentru noi, muritorii de rând :D, o s-o numesc supă clară.

Mărturisesc că mi-am dorit să reproduc această supă de când am găsit o carte scoasă de cei de la SAS. Aveau ei acolo rețete de preparate pe care le servesc celor de la clasa Business. Diferența dintre rețeta pe care o voi publica azi și cea din cartea SAS este că chef-ul lor folosește doar roșii proaspete, zahăr și sare. Însă metoda de obținere este similară.

Revenind la Raymond Blanc, acest minunat chef francez, plin de căldură, umor și sfaturi bune, pe care-l iubesc pentru emisiunile lui hipnotizante și accentul superb. Este de ajuns să căutați seria cu el, scoasă de BBC (Kitchen Secrets) ca să înțelegeți despre ce vorbesc.

Motivul pentru care am revenit la viață din aceste călduri sufocante și motivul pentru care am dat o cheie blogului (ca să-l scot din amorțeală) este că m-am hotărât să particip la campania #horecaXperience, inițiată de Centrul de training Horeca School în parteneriat cu Gourmet Connection și Desertonline.ro.

Iar ieri, în timp că făceam saună în bucătărie pregătind desertul (care și el va face parte din campanie), mă gândeam că mi-ar prinde bine niște cursuri, dar mai ales niște practică într-o bucătărie adevărată. Am nevoie de disciplină. Mare. De cineva care-mi să explice ordinea operațiunilor într-o bucătarie, când gătești o anume rețetă (care implică nu una ci mai multe tehnici). Am nevoie de cineva care să-mi explice acele tehnici pe care le-am citit și răscitit în cărți de bucate, dar pe care nu le nimeresc tot timpul.
Am prins gustul practicii de când am făcut facultatea de Horticultură. Pentru că este una să citești cum altoiești un măr și alta s-o faci. Altoirea nu înseamnă să înfigi un altoi în portaltoi și să aștepți o minune. Înseamnă să știi cât de ascuțit trebuie să fie briceagul, cum să-l ascuți, înseamnă să lucrezi curat, să ai precizie aproape chirurgicală, să știi să legi altoiul de portaltoi fără să-l sufoci. Să știi să cureți după ce-ți termini treaba. Să știi să lucrezi eficient ca să nu provoci mai multe daune și să consumi mai multe resurse decât necesare pentru a obține rezultatul dorit.

Cam asta îmi doresc eu de la un curs de bucătăr/cofetar.

Citeşte mai departe »

Churros y Champurado (unde y e și)

churros (121 of 125)E luna mexicană în mica mare lume a bloggerilor culinari români. Adică se găzduiesc rețete mexicane în cadrul The Food Connection, la una dintre favoritele mele doamne din blogosferă: Laura Laurențiu.

Inițiatoarele acestui frumos proiect care nu numai că ne plimbă prin tot felul de bucătării dar ne și leagă mai bine prieteniile, sunt fetele de la Savori Urbane.

Nu suntem prea străini de bucătăria mexicană, de cele mai multe ori gătind tematic diverse bunătăți din zonă. Mai ales dacă ne ajută magazinele și găsim ingredientele de care avem nevoie.

Pentru acest proiect programasem o supă de avocado (dar am luat la pipăit ultimele stock-uri de avocado de prin magazine și-am concluzionat că sunt mai bune de spart capete decât de pasat și mâncat). Făcusem și-un chili con carne dar îl publicăm în altă zi că nu mai avem timp. Pe site, în schimb, puteți găsi: guacamole, avocado cu salsa de roșii, supă picantă de porumb.

Așadar, Juha și-a pus tricoul cu Marcello Mastroianni și Anita Ekberg și a început să facă churros (după rețeta de aici). A ținut morțiș să se abată de la rețeta simplă de sos de ciocolată pe care o pregătește de obicei, ca să croiască un champurrados.

Credem noi însă, că zeul nemilos al porumbului ne-a dat o făină greșită. Textura sosului era cel puțin ciudată. Asta nu l-a făcut însă mai puțin delicios.

Citeşte mai departe »

Tartă cu ciocolată albă și fructe

Tarta cu ciocolata si mango-092micTocmai ce ne-am întors din Delta Dunării. Am fost cu un grup de prieteni într-o tură de trei zile în canoe. Am dat la vâsle pe apă lină, apă agitată de vânt și bărci cu motor, am intrat pe niște canale și lacuri mai puțin umblate, pline de viață verde și păsări, am cunoscut niște oameni tare plăcuți pe care abia aștept să-i revăd în ture viitoare (plănuim și una cu kaiace prin toamnă).

Tarta cu ciocolată albă și fructe este pregătită de ceva vreme, dar așteptam să reintrăm în sezonul căpșunelor și cireșelor (pentru că am încercat-o cu cireșe, cocos și soc pentru nunta Andreuței și a lui Mădălin)
Este o tartă similară ca mod de lucru ca una făcută cu ciocolată neagră cu reducție de zmeură, căpșune. Cea de azi este cu ceva căpșune, mango și zmeură.

Acea tartă o puteți găsi la noi pe blog. Dacă însă preferați ciocolata albă în locul celei negre, citiți cu atenție rândurile de mai jos.
Nu e un desert greu de făcut. Am încercat să îl simplific cât mai mult pentru că am câteva prietene care s-au apucat recent de gătit și voiam să faca ceva bun și relativ ușor, dar i-am lăsat elemente surpriză, spectaculoase.

Citeşte mai departe »

Plăcințele kareliene (Karjalan piirakat)

Karjalan piirakka_mici-115În primele mele drumuri în Finlanda, Juha mi-a făcut cunoștință cu multe preparate tipic finlandeze (neaoșe sau moștenite de la cotropitori). Printre ele a fost și unul care mi-a rămas pe veci la inimă și anume, Karjalan piirakat.

Plăcințelele kareliene sunt formate din două părți: învelișul subțire din amestec de făină de secară și grâu și umplutura din orez fiert în lapte. Alături se poate face muhavoi (amestec de ou fiert tare și unt moale, sare, piper).

Fiertura de orez trebuie să fie cremoasă. Nu trebuie să fie uscată, orezul nu trebuie să absoarbă tot lichidul.

Tradițional, plăcințelele kareliene se făceau din secară și umplutura din orz sau kama (un amestec de făinuri: orz, secară, ovăz și mazăre). Apoi, pe măsură ce au început să se găsească mai multe tipuri de cereale (din import, mai ales), s-a trecut la amestec de secară și grâu pentru înveliș și la cartof sau hrișcă apoi orez sau mei pentru umplutură.

Versiunea de față se găsește cel mai des și să fiu sinceră doar așa am și mâncat. În magazinele finlandeze, aceste plăcințele se găsesc gata preparate și apoi congelate. Acasă se bagă la cuptor și apoi se consumă cu munavoi.

Citeşte mai departe »

Floare din aluat cu cremă de brânză și afine (mustikkanyhtopulla)

Pulla cu afine-152Am avut un mic “șoc” când am auzit cum spun finlandezii la pâinea dulce (cozonac, brioșe și altele asemenea). Se poate vedea și în titlu de altfel. Și cum cafeaua nu prea merge fără ceva dulce alături în niciun loc din Finlanda, de multe ori veți găsi prin meniuri cuvintele: “kahvia ja pulla”, unde kahvia înseamnă “cafea” iar celălalt înseamnă brioșă sau ceva similar.

Rețeta de față a fost preluată de Juha de pe un site din care se inspiră de cele mai multe ori când dorește să gătească mâncăruri de-acasă (Valio fiind unul dintre cei mai mari producători finlandezi de lactate- colectează lapte de la fermieri și îl procesează).

În afara acestor mici detalii, trebuie precizat că această rețetă face parte dintr-o colecție frumoasă de rețete scandinave, a doua etapă a proiectului culinar început de Savori urbane, The Food Connection, la care participă 24 bloggeri români. Gazda din această lună este Teo Rogobete și la ea pe site veți găsi mai multe detalii.

Vă las, așadar, în compania lui Juha și a felului în care el lucrează aluaturile: relaxat, simplu, bun.

Citeşte mai departe »

Concurs
Internaţională
Poveşti
Publicitate

8 Aprilie 2015
26 Comentarii
Bucătar: Cătălina

Românul s-a născut petrecăreț [post cu premii de la Costa d’Oro]

Costa foto-23micRomânul s-a născut petrecăreț. Ceea ce nu-i un lucru tocmai rău. Pentru că de obicei petrecerile se lasă mai mereu cu reîntâlnit oameni dragi, revăzut familie, revăzut prieteni vechi, cunoscut oameni noi. Nu ne băgăm în pretrecerile care se termină prost. Nu-i treaba noastră.

Și dacă nu-i petrecere, să fie măcar o adunare, dar să fie cu mâncare bună.

Cum procedăm noi în astfel de situații?

Citeşte mai departe »

Melci cu scorțișoară, pecan și caramel

Grandma douglas schneken_mici-58Mai pe germană, Nuss-Zimtschnecken mit Karamell. Rețeta aceasta, deși nemțească, a trecut prin ceva mâini americane și românești și a suferit niște transformări.
De găsit am găsit-o la Tom Douglas și Shelley Lance, în cartea “The Dahlia Bakery Cookbook: Sweetness in Seattle“. Au botezat-o ei frumos Grandma Douglas’s Schnecken și au făcut-o cu mult zahăr și unt.

Ce-am făcut eu? Am lăsat tot untul acela acolo și am mai scos din zahăr. Aproape jumătate din cantitate. Și tot mi s-a părut mai dulce decât execută Juha kanelbullar (cam aceeași rețetă dar fără nuci și cu cardamon verde în loc de scorțișoară). Au ieșit foarte bune. Niște bombe calorice și lipicioase din care am mâncat cu poftă și cu lapte. Mai ales la micul dejun.

Poate ați aflat sau nu, dar câțiva bloggeri culinari români s-au gândit să participe într-un frumos proiect numit The Food Connection (aici îi veți găși pe toți cei care participă) care vor aduna și vor pune în valoare rețete din diverse zone ale lumii. Ideea a plecat de la Savori Urbane iar prima gazdă este chiar Andie- și nu știu cum i-au picat ei rețetele germane dar iată că.

Citeşte mai departe »

Poveşti
Românească

1 Aprilie 2015
1 Comentariu
Bucătar: Cătălina

Hadar Chalet- “what happens at the cabin, stays at the cabin”

Hadar Chalet mici-110Știți cum e să vrei să faci ceva repede, să gândești un plan, să ți-l scrii și apoi când să-l pui în aplicare să te lovească o viroză atât de tare încât să rămâi secerat la pat aproape o săptămână? (Mai târziu, din viroză am dat în sinuzită și-am mai stat câteva zile izolată la căldură, fără vreun chef să fac ceva).

Cam așa am pățit eu când m-am întors din excursia de la Hadar Chalet. Că de altfel eram chitită ca în ciuda oboselii, să mă apuc să scriu fix atunci, după ce am intrat în casă. :))
Așadar, să vă povestec din amintiri, că-s încă vii.

În vinerea cu pricina, Juha m-a cules pe mine de la birou (“-Ce să mai pun în bagaje în afară de ce ai pus pe pat? -Păi nu știu, ia și aia, și poate și ailaltă, ah, da! și aia, neapărat aia.
-Hey, las-o mai ușor pentru că eu trebuie să le car până la birou, știi? -Ah, da.”), apoi noi am cules-o pe Ana de la metrou (“ăăă, hai să ne vedem jos în stație, cine ajunge primul să stea pe scaun”). Ajunși primii am constatat că-n stație nu sunt scaune. Așa că am luat-o la picior pe-acolo să le căutăm. Dacă Ana ne aștepta deja pe undeva? Nope… a sosit și ea la un moment dat (la timp) și-am plecat să-l întâlnim pe Radu.

În sfârșit, în formație completă, am demarat către Siriu. Nu prea îmi mai aduc aminte drumul. Știu doar că la un moment dat mă luase bine amețeala de la ceva serpentine. Am ajuns la chalet cam anesteziată, așa că țuica dată de gazde imediat ce ne-am dat jos din mașină și am abandonat bagajele băieților de acolo, m-a scuturat oleacă și m-a pus pe picioare.

Citeşte mai departe »

Portrete de bloggeri culinari
Poveşti

2 Martie 2015
4 Comentarii
Bucătar: Cătălina

La Prăjiturela- o rază de soare

Miha Prajiturela-60Azi dimineață mi s-a făcut dor de portretele făcute câtorva dintre bloggerii culinari români. Probabil, la un moment dat, voi reîncepe din nou lucrul la acest proiect.

Acum vreun an și, două dintre HDD-urile mele au cedat. Fotografiile cuprinse în directorul de bloggeri culinari s-au pierdut temporar. De curând am reușit să recuperez majoritatea datelor așa că azi am hotărât să mai postez din ele.

Știu că nu era rândul ei, dar cumva am simțit că pe ea trebuie s-o postez. Blogul ei se numește La Prăjiturela.

Am cunoscut-o pe Miha acum (aproape) doi ani și prilejul a fost chiar acest proiect. Întrebam pe atunci cine ar dori să participe și a apărut și ea în peisaj. Personal, îmi pare bine că a avut curajul s-o facă pentru că așa am avut și eu bucuria de a o cunoaște.

Dacă ar fi să folosesc un cuvânt sau o expresie care s-o definească ar fi “Rază de soare”. Și nu din cauza pletelor ei cârlionțate și blonde ca grânele ci din cauza zâmbetului ei cald care te încarcă cu energie.

Citeşte mai departe »