Cum să pregătești legume la aburi pentru bebeluș

În primul rând, vă scriu că nu am inventat eu apa caldă și, ca de obicei, descriu propria experiență. Nu vor fi multe posturi despre bebeluși pe kissthecook, însă acesta mi se pare important. De azi am început să-i dăm lui Erik și alte mâncăruri decât lapte. Mă rog, i-am testat gusturile și pe la 5 luni să vedem ce reacții are, dar nu i-am dat să mănânce serios.

Pediatra lui ne-a sfătuit să începem întâi cu legume, apoi fructe și mai spre final, cereale, pui, grăsimi (ulei de măsline). Cum ne-am ghidat foarte mult după cele scrise și sfătuite de Ministerul Sănătății din Finlanda, o să îi introducem și cereale cât de curând, iar fructele și legumele le vom da intercalat. Acum, n-o să scriu regulile de hrănit, fiecare copil este altfel, cu preferințele și alergiile (dacă există) lui.

Al nostru se stâmbă cu brio la banane și morcovi, dar mănâncă fericit (și cu tot corpul și camera) avocado și afine.

Așa, revenind la ceea ce voiam să scriu astăzi: voi prezenta 3 modalități de a fierbe/coace legume la aburi. Prefer această metodă decât fiertul efectiv care distruge anumite componente ale ingredientelor.

Citeşte mai departe »

Supă bază din pește. Fumet

Începând de astăzi, pe site-ul nostru va începe o serie lunguță de rețete cu pește și fructe de mare. Am intrat într-un nou proiect și cu această ocazie sper să învăț mai multe despre cum să gătesc aceste înotătoare. Trebuie să mărturisesc că până mai acum câțiva ani, dacă îmi oferea cineva vreo mâncare de pește refuzam categoric (dacă era ciorbă mă și albeam la față de silă).

Și ca să vezi drăcie, acum mănânc inclusiv tartar, sashimi sau sushi. De ciorba de pește autohtonă încă nu mă lipesc, însă supele finlandeze sau chowder-ele mi se far mirifice. De fapt, ca s-o scriu p-aia dreaptă, mă înfioară gândul că undeva în gâtul meu s-ar bloca vreun os. Iar din câte știu eu, bunica făcea ciorba de pește din bucăți care aveau și oasele în ele.

Revenind. Rețeta de astăzi este de fapt un ajutor în bucătărie, nu o rețetă care ajunge așa cum e la mâncăcios. La fel ca supele bază din oase de vită sau pasăre, supa bază din pește/ crustacee, ajută alte feluri de mâncare să se îmbogățească cu arome.

Citeşte mai departe »

Fonds
Poveşti
Stock
Supe de bază

11 Februarie 2017
2 Comentarii
Bucătar: Cătălina

Ingredientele care ne fac viața mai bună: resturile

Da, ați citit bine oameni buni și dragi.

Există niște ingrediente pe lumea aceasta cărora uneori nu le dăm atenția cuvenită. Și cum în viața aceasta tot experimentăm și experimentăm, m-am gândit să scriu despre ele (sau cele trecute prin viața mea).

Sunt sigură că pe unele le știți și folosiți deja. Dar le voi scrie totuși pentru că am aflat cu uimire zilele astea că unii dintre noi nu știu ce să facă cu anumite chestii 🙂

Așadar, azi nu avem o rețetă, azi avem niște… hm, recomandări.

Citeşte mai departe »

Risotto cu hribi și brânză de capră

În familia noastră există două feluri de a pregăti risotto (și e unul dintre felurile de mâncare pe care îl pregătim frecvent pentru că este versatil și merge cu o gamă largă de ingrediente): stilul smuls și mai rapid al lui Juha (împrumutat de la Raymond Blanc) și stilul mai lent și care antrenează bine mușchii brațelor (stilul clasic de amestecat cu foarte mici și scurte pauze) pe care îl folosesc eu.

Rezultatul este cam la fel, noi nu am sesizat până acum vreo diferență. Însă ingredientele sunt foarte importante. Este nevoie de o supă de bază (noi folosim din oase de vită și spinări de găină sau rață), de un vin bun, de preferință alb și nu în ultimul rând, de un tip special de orez (Arborio, Carnaroli, Vialone, Nano, and Baldo). Cel mai frecvent găsim în România cel de tipul Arborio.

Ca să înțelegeți cât de prietenos este acest fel de mâncare, o să scriu cam cu ce noi am făcut până acum: cu roșii uscate, chorizo, mazăre, multe feluri de ciuperci, sparanghel, legume rădăcinoase, diverse tipuri de brânzeturi.

Citeşte mai departe »

Conserve
Deserturi
Franţuzească
Revista VEG

7 Februarie 2017
Nici un comentariu
Bucătar: Cătălina

Piure de castane cu tonka

Se făcea că prin 2001, studentă fiind, am fost cu prietena mea Monique și o amică de-a ei la un vechi restaurant din Paris (eram amândouă invitatele ei).

Ce avea special acel restaurant (în afara de mâncarea bună, desigur), era faptul că cei care serveau la mese nu notau niciodată comenzile clienților. În schimb, le scriau pe mesele acoperite cu hartie albă. Am făcut acum un mic search pe google și am dat de el. Se numește Bouillon Chartier și are peste 100 de ani vechime! Cum spuneam, eram absorbită mai mult de serveurs și de cât de rapid și elegant se mișcau printre mese decât la ce mi-am comandat așa că am cerut la desert niște Crème de marron vanillée, chantilly pe care nu am putut s-o mănânc de dulce ce era. Dar, nah, chiar așa trebuie să și fie dar eu eram o fătucă obișnuită cu fripturi de porc prajite în untură iar cele mai dulci chestii de acasă erau dulcețurile bunicii. Așa că am lăsat cam mult în cupă, supărând-o nițel pe Monique, care urăște risipa de mâncare.

Apropos de risipa de mâncare, rețeta de azi a fost publicată și în VEG the MAG, ediția de iarnă din 2016.
De inspirat m-am inspirat de la Andra Constantinescu care explică cu lux de amânunte. De înlocuit am înlocuit vanilia cu tonka.

Citeşte mai departe »

Cel mai bun chec cu banane (o banana bread un pic mai șmecheră)

Nu că mă laud dar chiar așa a fost. Așa de bun că n-a mai rămas nimic din el. Juha l-a scos din cuptor, a dat drumul la filtrul de cafea și când m-am dus să-mi torn o cană am constatat că-mi rămăseseră și mie vreo 2 felii. Grrr.

Așa, am zis în titlu că-i o rețetă mai șmecheră. Cum așa? E simplu, din cauza ingredientelor. Că altfel, la preparare cam toate rețetele de chec cu banane sunt simple: se amestecă toate, se pune maglavaisul în tavă, se bagă la copt.

N-aș fi scris acest articol dacă nu mi-ar fi plăcut rezultatul. Și dacă n-aș fi testat pentru prima dată câteva din produsele de la Solaris și n-aș fi fost mulțumită de ele. Oamenii ăștia chiar fac treabă bună.

Citeşte mai departe »

Portrete de bloggeri culinari
2 Februarie 2017
Nici un comentariu
Bucătar: Cătălina

The Foodie Family

Unul dintre blogurile pe care le urmăresc constant este cel al familiei Foodie. Și se întâmplă acest lucru pentru că au tot timpul articole interesante și haioase. Există acolo recenzii la restaurante celebre (din top 50, the best of the best, cu sau fără stele Michelin) scrise cu haz și gust de îți vine să faci rezervarea, să iei avionul/trenul/uber-ul și să ajungi repejor în acel loc.

Foodie Family este alcătuită din 2 adulți frumoși, fit și mai ales îndrăgostiți și de doi băieți care le calcă pe urme (fac sport, gătesc, călătoresc). Dacă aș fi să descriu întâlnirile cu mama familiei, Monica, aș zice înainte de toate că este una dintre cele mai organizate persoane pe care mi-a fost dat să o întâlnesc. Sesiunile foto cu ea sunt scurte și intense, iar cea pentru acest articol nu a fost o excepție. Modelele s-au prezentat aproape gata echipate, cum altfel decât în echipament sportiv și-au avut cu ele obiectele cele mai dragi sau care le reprezintă cel mai bine. Ne-am distrat de minune și-am făcut rost și de-o formație vocal instrumentală numită Dă Foodies. S-a cântat la făcăleț, rachetă de tenis și furculițe, am avut și-un moment poetico-romantic pe bicicletă.

Citeşte mai departe »

Somon la cuptor, rețetă simplă de tot și poze din Finlanda

Singura problemă e găsitul unei bucăți de somon atât de apetisante pe la noi. În rest, nu e mare socoteală, rețeta nu este sofisticată dar o publicăm pentru că are poze frumoase rău :))

Ce e simplu de găsit în Finlanda și mai greuț în România? Somon bun. Ce e simplu de găsit în România și mai greu în Finlanda? Porc.

Când am fost cu părinții în Tampere cel mai greu a fost să-l conving pe tata să renunțe la ideea fixă cu mici și ceafă de porc la grătar, de câte ori mergeam pe la restaurant sau trebuia să gătim acasă.

Revenind la bucata noastră de somon, să tot fi avut vreo 500 g. Adică numai bună pentru două persoane hămesite. (Nouă ne-a rămas după copt așa că l-am transformat în rillettes).

Citeşte mai departe »

Chifteluțe finlandeze

Poate credeați că numai suedezii au chifteluțe. Greșiiit 😛 Cred că nu e țară în lume care să nu aibă ceva măcar asemănător. Dar să revenim la bucătăria nordică. Și la cea finlandeză. Nu toate chifteluțele-s la fel, desigur și fiecare țară bagă și multă mândrie în ele în afară de carne, pâine și smântână.

Juha nu a adus multe cărți cu el de-acasă, dar ce a adus este esențial: 5 cărți de bucate finlandeze din care 2 cu rețete de pâine și patiserie. Rețeta de chifteluțe se regăsește în cartea Kotiruoka, uusi laitos (Gătitul acasă).

Totul se măsoară in dl spre durerea mea (pentru că trebuie să fac conversie la măsurile cu care suntem noi obișnuiți), dar de cele mai multe ori merită. Rețetele finlandeze sunt simple, mâncarea sățioasă și nu se aruncă mai nimic.

Citeşte mai departe »

Supă bază vegetariană

V-am mai povestit despre supele de bază în articolul acesta. Acolo dădeam exemple de supe bază care au în componență oase și carne de vită, oase și carne de pui/găină/rață sau oase și carne de miel/ied.

De când mi-am dat seama că le pot păstra la congelator, am tot făcut și am stoc împrospătat permanent. Pentru că le consumăm. Și le folosim bine în risotto-uri, supe ramen, Pho sau altele, sosuri, tocănițe, unele plăcinte.

În afară de cele menționate mai sus am făcut la un moment dat și supă bază din pește și câteva versiuni de supe bază vegetariene.

Citeşte mai departe »