Salată de vară-toamnă cu brânză de capră și nuci prăjite în unt

Tot cu ocazia ultimei vizite la Vammala s-a născut și această salată. Are în ea toată bucuria și culorile și vitaminele pe care le pot dezvolta niște legume cultivate în zona de sud-vest a Finlandei. Și mai are dragostea și mângâierile și vorbele blânde ale Leenei, cea care se ocupă de grădina din buza pădurii.

Pe parcursul anilor, sezoanelor și vizitelor mele la casa socrilor am găsit în grădină următoarele: mazăre verde, salată de câteva feluri, cartofi de câteva feluri, inclusiv Vitelotte, tomate, dovlecei cu coajă verde închis, ridichi de iarnă, sfeclă roșie și galbenă, rubarbă, kale de câteva feluri, rutabaga, cucamelon, ceapă, gulii, floarea-soarelui, orz, secară (ultimele două pe câmp).

Pădurea oferă și ea niște bijuterii extraordinare- ciuperci de câteva feluri din care amintesc: gălbiori, hribi, trâmbița morților (piticilor), trompeta căprioarei, zbârciog gras (comestibil numai după tratament termic, înțeleg că sunt foarte delicioși), fructe de toate felurile: fragi, zmeură, coacăze roșii, agrișe, coacăze negre, merișoare mici, mari, merișoare de mlaștină, afine și afine de mlaștină, cloudberries, mere sălbatice.

În același timp, în Vammala există conceptul de troc. Leena face pâine, plăcinte, murături, gemuri, dacă merge cu ele prin vecini poate primi în schimb fructe, legume, carne de vânat (zona e împânzită de căpriori, musoni pentru care există sezon de vânătoare strict), fructe de pădure și ciuperci (dacă în zona lor nu se găsesc așa multe la un moment dat sau nu pot pur și simplu culege.

Citeşte mai departe »

Cheesecake (fără coacere) cu blat de turtă dulce și jeleu de vin roșu

Adică un desert numai bun de pus pe masa de Crăciun începând cu anul 2017 :)) sau acum, de Revelion. Sau lăsați, că l-am ratat și pe acesta :))

Are toate elementele iernii în el și e al doilea pe care îl fac într-o săptămână. Ah, și am învățat cu ocazia aceasta cum trebuie să procedez cu agar-agar-ul. Credeam că e complicat, dar nu. Fata asta explică așa de bine aici că mi-a ieșit din prima. Și a doua.

Înainte să explic ce e cu rețeta aceasta, o să îmi cer scuze că pozele sunt un pic cam horror. Cum îmi reglez timpul după copil în ultima vreme, zilele acestea n-am reușit să gătesc și să pozez în lumină naturală, ba mai mult, am fost prea varză de oboseală ca să instalez lumina continuă. Așa că am folosit lumina ambientală: becul de la bucătărie, cel de pe balcon, instalațiile din brad. Stați că plânge puștiul, mă întorc în niște minute (nu știu câte).

Așa, dar ce este bine: este un desert foarte gustos, aromat, proaspăt, numai bun de pus pe masă de Crăciun (dacă sărbătoriți) sau la orice serbare tematică de iarnă 🙂

Trebuie să vă înarmați doar cu ceva răbdare și ingrediente bune. N-aș putea să vă dau sfaturi despre cum să înlocuiți agar-agar-ul cu gelatină animală (pentru că nu folosesc), diferența e că a doua trebuie dizolvată în apă (lichid) rece iar primul în apă fierbinte- chiar fiert câteva minute.

Citeşte mai departe »

Eton Mess cu ananas și bezea cu ciocolată caldă (P)

ananas-dole-eton-mess-mici-46-of-74Cred că toată lumea știe cum se mănâncă ananasul tăiat rondele din conservă, nu? Se scoate întâi cu degetul arătător furculița fiecare rondea, se duce la gură și se ronțăie cu mare plăcere. La sfârșit de tot, se toarnă sucul rămas într-un pahar și se bea pe nerăsuflate. Acesta este procedeul standard folosit în această casă când este vorba despre ananasul auriu și plin de vitamina C (de trei ori mai multă decât în cel clasic) de la Dole. Asta dacă nu încropim repejor oareșce desert. Cum am făcut pentru postarea de față, după ce ne-am îndulcit bine cu ananas (deși, atenție! nu are zahăr adăugat).

Am luat câteva rondele de aur, le-am tăiat fin și le-am deshidratat în cuptor. Am luat și bucăți tăiate mic și le-am caramelizat. Apoi am completat cu frișcă și bezea. Și ananas direct din cutie, scurs. A rezultat un desert strălucitor și colorat, de la soare te poți uita, dar la el ba. Și nu-i nici greu de făcut.

Citeşte mai departe »

Tartă cu moșmoane

tarta-mosmoane-mici-48-of-53Când mama m-a anunțat prin octombrie că avem mai multe moșmoane decât în anii trecuți, nu mi-a trecut prin minte că va culege chiar 15 kg. Abia când le-am văzut frumoase și aurii dar încă necoapte am decis că pe lângă jeleu voi mai încerca și alte rețete. În plus, am măritat vreo 6 kile și le-am trimis pe capul lui Tudosiei să pregătească ceva cu ele pentru Sănătatea în bucate. Ba chiar i-am propus să o invite pe Mona Petre de la Ierburi uitate și să pregătească ceva împreună.

Mă gândeam să pregătesc tarta cum o fac americanii pe cea de dovleac, cu multe mirodenii și cu lapte condensat. După ce am căutat pe net dacă merge, am găsit aceeași metodă la Comfortably Hungry așa că m-am apucat de treabă. Am luat o mică plasă cu laptele condensat de la Mega pentru ca era de fapt pentru cafea, dar tarta a ieșit bine oricum. Voi lucrați cu lapte condensat adevărat (am găsit la Auchan, de exemplu).

Cea mai migăloasă parte din rețeta aceasta este obținerea piureului din moșmoane. Dar cu puțină răbdare și ceva mozolire pe mâini, se rezolvă.

Citeşte mai departe »

Salată (Tartar) de pește- sau cum să folosești sashimi-ul de a doua zi

salata-de-peste-crud-mici-26-of-30Sună ca un film porno de artă prost titlul pe care l-am pus dar să știți că ce am pregătit a fost bun și mai fac și cu proxima ocazie.
Se întâmplă de multe ori să iau prea mult sushi, sashimi și alte bunătăți din pește crud și să nu reușim să le mâncăm la o masă. Ca nu cumva să arunc ceea ce rămâne, am tot folosit acel pește în diverse feluri de mâncare, memorabile fiind un ramen excelent și această salată care am vrut să fie tartar dar mi-a fost lene să îi fac un plating ca la carte.

Nu aveți nevoie de multe chestii și combinații sunt n luate câte feluri de ulei aveți și/sau câte feluri de sucuri aveți (proaspete, stoarse atunci- de lămâie, lime, rodie).
Clasic, se folosește ulei de susan. Eu am avut de nuci, de la Bufetto, de migdale, de la Solaris, ulei de floarea-soarelui presat la rece și un ulei de măsline adus din Grecia. Nu le-am folosit pe toate, evident, mă dau și eu mare.

Anyways, să purcedem la prezentarea rețetei pentru că a fost deja cerută pe Facebook. Va avea alte arome de fiecare dată când veți folosi un tip de ulei sau suc (dooh), așa că puneți-vă imaginația la încercare.

Citeşte mai departe »

Praz cu măsline

praz-cu-masline-site-48-of-51Și-acum o să vă povestesc despre cum NU îmi plăcea mâncarea de praz cu măsline când eram mică. Unu’ la mână, mâncarea avea sos de roșii, care nu era sosul meu preferat (decât dacă avea și vin în el sau era la mâncare de măsline, castraveți murați sau papricaș cu găluști).
Apoi, mâncând foarte mult praz crud mi se părea o barbarie să îl văd fiert în mâncare.

Dar măslinele, oh, măslinele… le-am iubit de la prima degustare. Întâi au fost cele negre, apoi cele verzi simple sau umplute cu ardei sau migdale, apoi kalamata. Și kalamata au rămas preferatele mele de ani de zile. Și cele stafidite care nu se găsesc pe oriunde. Când locuiam cu bunica ea ne povestea că mâncarea de cartofi, cea de fasole și cea de măsline erau numite “ale săracului”. Pe cea de cartofi o detestam, apropos, nu înțelegeam de ce trebuie să sacrifici cartofii în sos de roșii când îi poți prăji și mânca cu brânză sau face piure cu lapte și unt. De la o vecină bătrână învățasem să întind unt pe pâine prajită și apoi să presar măsline. Să încercați cu kalamata, iese și mai bine.

No, și-acum trebuie să vă spun și ce-mi veni să public o rețetă (fără vârstă) din repertoriul românesc? Care apropos, apare în “Carte de retete” a Sandei Marin (Cecilia Maria Simionescu pe numele ei adevărat), una dintre cele mai cunoscute scriitoare din lumea gastronomiei românești. Cartea respectivă conține nu mai puțin de 10.000 rețete românești autohtone sau împrumutate de pe la alții.* (*pasaj luat de pe Wikipedia).
Cum există pe internetul cel mare tot felul de discuții cum că gastronomia românească autentică este mirifică dar lipsește cu desăvârșire, echipa de la Simfonia Boutique Hotel Restaurant Râmnicu Vâlcea s-a gândit să organizeze un concurs la care pot participa bloggeri culinari și bucătari ce ar trebui să reinventeze rețete vechi românești. Concursul are și un juriu iar acesta este format din Nico Lontraș, Johnny Șușală și Cosmin Dragomir (pe care-l urmăresc pentru că s-a apucat să studieze și scrie despre găteli și mâncăruri românești) și Alina Vasilescu.

Citeşte mai departe »

Inghetata cu beurre noisette (unt cu aroma de aluna)

brown-butter-ice-cream-mici-58-exposure1A fost odată încă o rețetă pregătită anul trecut în Vammala care nu a văzut lumina blogului. Și care mai e și de înghețată, culmea. Că doar e cald și frumos afară 😛

Aș fi vrut să am eu ideea aceasta și, mai ales, să iasă ca acea înghețată gustată la restaurantul ASK din Helsinki. Dar și această rețetă improvizată a dus la un rezultat bun, iar noi ne-am bucurat de cele 600 g rezultate repede, repejor.

Cred că faptul că eram într-un loc unde verdele-i crud, soarele-i de aur și cel mai iubit sunet este foșnetul pădurii, sau că am găsit merișoare și afine încă bune de mâncat în prag de iarnă, sau că eram sănătoși, liniștiți și împreună, au făcut înghețata aceasta și mai bună.

De pregătit am pregătit-o în același timp cu crema coaptă cu unt noisette pentru că are aceleași ingrediente în compoziție.

Citeşte mai departe »

Supă de gălbiori, kale și rutabaga

Supa de galbiori, rutabaga, kale mici_-49Eram astă toamnă în Vammala și ne-am gândit să nu batem drum până la LIDL-ul din oraș pentru că aveam cam tot ce ne trebuia prin bătătură. Și când zic bătătură mă refer la curte (grădină), pădure, congelator, frigider.

Așa că am pregătit câteva feluri de mâncare bazate exclusiv pe produse crescute în grădină sau culese din pădure și unele care au avut și produse de pe la vecini sau de la piață (cumpărate la începutul perioadei de ședere acolo).

Era sfârșit de septembrie, lumină aurie, minunată, câteodată nori și ploaie iar partea asta cu udătura a îndemnat pădurea să înceapă să-și scoată la iveală ultimele comori din an (zic ultimele pentru că prin octombrie încep ninsorile în partea aceea de lume).

Cam în fiecare zi, nu prea conta ora, ieșeam la plimbare în pădure să vedem ce mai e nou. Într-o zi am ajuns într-o mlaștină care mirosea incredibil de frumos din cauza unei specii de rhododendroni de care era plin locul. Tot acolo am găsit merișoare adevărate, mari, frumoase și târzii. Și un fel de afine mari care nu se găseau în pădure. Speram să găsim și cloudberries dar timpul lor apusese de vreo 2 luni. Nu le-am gasit decât frunzele roșii, de toamnă.

Citeşte mai departe »

Poveste cu rosii uscate

Rosii uscate (40 of 43)Povestea aceasta va fi mai scurta, pentru ca relatia mea cu rosiile uscate a fost una multa vreme de dragoste-ura. Cu anumite sortimente ma puteam intelege si le iubeam la gatit, pe altele nu reuseam sa le diger (nici la propriu, nici la figurat). Cred ca era, de fapt, partea de condimentare care ma tinea departe de ele. Unele, simple, ma apropiau instant, altele, pline de ierburi, ma departau.

Si-au mai fost si unele extrem de gustoase, dar maica ce de sare aveau in ele. Iti dadeau lacrimile. Trebuia sa le tii in apa o zi ca sa scapi de potroaca. Ce e drept, erau si foarte uscate si puteau fi pastrate ca atare (intr-o punga de hartie din care luai de cate ori era nevoie. Cred ca avea un kg cand am cumparat-o).

De cand am cuptorul electric (care are o gramada de avantaje, unul dintre ele fiind acela ca are ca temperatura minima 30 grade C) l-am tot testat uscand diverse legume: ciuperci de vreo 3 feluri (hribi, ghebe, galbiori de toamna), chisuri de sfecla, felii de capsuni si altele. Am experimentat facand intai cantitati mici si apoi, treptat, mai mari. Cu legume intregi sau taiate felii sau jumatati. Am incercat de obicei temperaturi de 50-55 grade C, dar intre timp am incercat si temperaturi ceva mai mari si treaba a functionat foarte bine. Cel putin in reteta de fata.

Citeşte mai departe »

Inghetata cu dulce de leche

JW sos si inghetata de dulce de leche-136-Exposure1mic-Exposure2Aud de pe la fete (bloggerite si ele) ca au bagat inghetata de dulce de leche la Lidl.

Noi ne-am facut acasa, dar e drept ca ne-a luat cateva ore (adica de cateva ori mai mult decat drumul la magazinul cu pricina).

Zic “ne-a” dar de fapt Juha s-a ocupat de toata treaba, eu doar am ajuns acasa, am copt niste smochine si am finalizat-o. Ce e bine la aceasta reteta e ca nu necesita neaparat folosirea unei masini de inghetata. Este extrem de cremoasa si nu face cristale de gheata. In plus, necesita doar 3 ingrediente (exceptand timpul).

Asa ca rapid, iata de ce este nevoie.

Citeşte mai departe »