Salată (Tartar) de pește- sau cum să folosești sashimi-ul de a doua zi

salata-de-peste-crud-mici-26-of-30Sună ca un film porno de artă prost titlul pe care l-am pus dar să știți că ce am pregătit a fost bun și mai fac și cu proxima ocazie.
Se întâmplă de multe ori să iau prea mult sushi, sashimi și alte bunătăți din pește crud și să nu reușim să le mâncăm la o masă. Ca nu cumva să arunc ceea ce rămâne, am tot folosit acel pește în diverse feluri de mâncare, memorabile fiind un ramen excelent și această salată care am vrut să fie tartar dar mi-a fost lene să îi fac un plating ca la carte.

Nu aveți nevoie de multe chestii și combinații sunt n luate câte feluri de ulei aveți și/sau câte feluri de sucuri aveți (proaspete, stoarse atunci- de lămâie, lime, rodie).
Clasic, se folosește ulei de susan. Eu am avut de nuci, de la Bufetto, de migdale, de la Solaris, ulei de floarea-soarelui presat la rece și un ulei de măsline adus din Grecia. Nu le-am folosit pe toate, evident, mă dau și eu mare.

Anyways, să purcedem la prezentarea rețetei pentru că a fost deja cerută pe Facebook. Va avea alte arome de fiecare dată când veți folosi un tip de ulei sau suc (dooh), așa că puneți-vă imaginația la încercare.

Citeşte mai departe »

Praz cu măsline

praz-cu-masline-site-48-of-51Și-acum o să vă povestesc despre cum NU îmi plăcea mâncarea de praz cu măsline când eram mică. Unu’ la mână, mâncarea avea sos de roșii, care nu era sosul meu preferat (decât dacă avea și vin în el sau era la mâncare de măsline, castraveți murați sau papricaș cu găluști).
Apoi, mâncând foarte mult praz crud mi se părea o barbarie să îl văd fiert în mâncare.

Dar măslinele, oh, măslinele… le-am iubit de la prima degustare. Întâi au fost cele negre, apoi cele verzi simple sau umplute cu ardei sau migdale, apoi kalamata. Și kalamata au rămas preferatele mele de ani de zile. Și cele stafidite care nu se găsesc pe oriunde. Când locuiam cu bunica ea ne povestea că mâncarea de cartofi, cea de fasole și cea de măsline erau numite “ale săracului”. Pe cea de cartofi o detestam, apropos, nu înțelegeam de ce trebuie să sacrifici cartofii în sos de roșii când îi poți prăji și mânca cu brânză sau face piure cu lapte și unt. De la o vecină bătrână învățasem să întind unt pe pâine prajită și apoi să presar măsline. Să încercați cu kalamata, iese și mai bine.

No, și-acum trebuie să vă spun și ce-mi veni să public o rețetă (fără vârstă) din repertoriul românesc? Care apropos, apare în “Carte de retete” a Sandei Marin (Cecilia Maria Simionescu pe numele ei adevărat), una dintre cele mai cunoscute scriitoare din lumea gastronomiei românești. Cartea respectivă conține nu mai puțin de 10.000 rețete românești autohtone sau împrumutate de pe la alții.* (*pasaj luat de pe Wikipedia).
Cum există pe internetul cel mare tot felul de discuții cum că gastronomia românească autentică este mirifică dar lipsește cu desăvârșire, echipa de la Simfonia Boutique Hotel Restaurant Râmnicu Vâlcea s-a gândit să organizeze un concurs la care pot participa bloggeri culinari și bucătari ce ar trebui să reinventeze rețete vechi românești. Concursul are și un juriu iar acesta este format din Nico Lontraș, Johnny Șușală și Cosmin Dragomir (pe care-l urmăresc pentru că s-a apucat să studieze și scrie despre găteli și mâncăruri românești) și Alina Vasilescu.

Citeşte mai departe »

Inghetata cu beurre noisette (unt cu aroma de aluna)

brown-butter-ice-cream-mici-58-exposure1A fost odată încă o rețetă pregătită anul trecut în Vammala care nu a văzut lumina blogului. Și care mai e și de înghețată, culmea. Că doar e cald și frumos afară 😛

Aș fi vrut să am eu ideea aceasta și, mai ales, să iasă ca acea înghețată gustată la restaurantul ASK din Helsinki. Dar și această rețetă improvizată a dus la un rezultat bun, iar noi ne-am bucurat de cele 600 g rezultate repede, repejor.

Cred că faptul că eram într-un loc unde verdele-i crud, soarele-i de aur și cel mai iubit sunet este foșnetul pădurii, sau că am găsit merișoare și afine încă bune de mâncat în prag de iarnă, sau că eram sănătoși, liniștiți și împreună, au făcut înghețata aceasta și mai bună.

De pregătit am pregătit-o în același timp cu crema coaptă cu unt noisette pentru că are aceleași ingrediente în compoziție.

Citeşte mai departe »

Supă de gălbiori, kale și rutabaga

Supa de galbiori, rutabaga, kale mici_-49Eram astă toamnă în Vammala și ne-am gândit să nu batem drum până la LIDL-ul din oraș pentru că aveam cam tot ce ne trebuia prin bătătură. Și când zic bătătură mă refer la curte (grădină), pădure, congelator, frigider.

Așa că am pregătit câteva feluri de mâncare bazate exclusiv pe produse crescute în grădină sau culese din pădure și unele care au avut și produse de pe la vecini sau de la piață (cumpărate la începutul perioadei de ședere acolo).

Era sfârșit de septembrie, lumină aurie, minunată, câteodată nori și ploaie iar partea asta cu udătura a îndemnat pădurea să înceapă să-și scoată la iveală ultimele comori din an (zic ultimele pentru că prin octombrie încep ninsorile în partea aceea de lume).

Cam în fiecare zi, nu prea conta ora, ieșeam la plimbare în pădure să vedem ce mai e nou. Într-o zi am ajuns într-o mlaștină care mirosea incredibil de frumos din cauza unei specii de rhododendroni de care era plin locul. Tot acolo am găsit merișoare adevărate, mari, frumoase și târzii. Și un fel de afine mari care nu se găseau în pădure. Speram să găsim și cloudberries dar timpul lor apusese de vreo 2 luni. Nu le-am gasit decât frunzele roșii, de toamnă.

Citeşte mai departe »

Poveste cu rosii uscate

Rosii uscate (40 of 43)Povestea aceasta va fi mai scurta, pentru ca relatia mea cu rosiile uscate a fost una multa vreme de dragoste-ura. Cu anumite sortimente ma puteam intelege si le iubeam la gatit, pe altele nu reuseam sa le diger (nici la propriu, nici la figurat). Cred ca era, de fapt, partea de condimentare care ma tinea departe de ele. Unele, simple, ma apropiau instant, altele, pline de ierburi, ma departau.

Si-au mai fost si unele extrem de gustoase, dar maica ce de sare aveau in ele. Iti dadeau lacrimile. Trebuia sa le tii in apa o zi ca sa scapi de potroaca. Ce e drept, erau si foarte uscate si puteau fi pastrate ca atare (intr-o punga de hartie din care luai de cate ori era nevoie. Cred ca avea un kg cand am cumparat-o).

De cand am cuptorul electric (care are o gramada de avantaje, unul dintre ele fiind acela ca are ca temperatura minima 30 grade C) l-am tot testat uscand diverse legume: ciuperci de vreo 3 feluri (hribi, ghebe, galbiori de toamna), chisuri de sfecla, felii de capsuni si altele. Am experimentat facand intai cantitati mici si apoi, treptat, mai mari. Cu legume intregi sau taiate felii sau jumatati. Am incercat de obicei temperaturi de 50-55 grade C, dar intre timp am incercat si temperaturi ceva mai mari si treaba a functionat foarte bine. Cel putin in reteta de fata.

Citeşte mai departe »

Inghetata cu dulce de leche

JW sos si inghetata de dulce de leche-136-Exposure1mic-Exposure2Aud de pe la fete (bloggerite si ele) ca au bagat inghetata de dulce de leche la Lidl.

Noi ne-am facut acasa, dar e drept ca ne-a luat cateva ore (adica de cateva ori mai mult decat drumul la magazinul cu pricina).

Zic “ne-a” dar de fapt Juha s-a ocupat de toata treaba, eu doar am ajuns acasa, am copt niste smochine si am finalizat-o. Ce e bine la aceasta reteta e ca nu necesita neaparat folosirea unei masini de inghetata. Este extrem de cremoasa si nu face cristale de gheata. In plus, necesita doar 3 ingrediente (exceptand timpul).

Asa ca rapid, iata de ce este nevoie.

Citeşte mai departe »

Poveste cu rosii

salata rosii mici (4 of 7)-Exposure2Era prin vara lui 2001. Tocmai ma intorsesem din prima mea experienta de peste hotare- 3 luni in Franta, bursa, programul Leonardo.

Bunica avea gradina si ma ocupam eu de ea. In anul acela insa, am pierdut trei luni de munca (sapa, apa, copilit si altele) la tomate si ce mai era pe acolo.
Nu eram defel o sclifosita la mancare dar in Franta intorsesem cu sila fata de la farfurie cand mi se daduse potarniche in sos de ciocolata (era intreaga si ma privea cu ochii ca niste margele negre, asa, cum sa zic, cu tristete) si ma tulbura gandul ca la desert trebuia de multe ori sa mananc acele branzeturi cu mirosuri de ciorapi nespalati sau mai grav. Asta cand ieseam in oras invitati de niste dragi doamne pe care le-am cunoscut acolo (Monique si Marie-France), pentru ca, in rest, ne descurcam ca orice student cu ce puteam cumpara si gati.

In orasul in care eram cazati (Angers), in anumite zile aveau loc asa numitele piete in aer liber. Si mergeam cu drag si cu speranta ca o sa gasim ingrediente ca acasa si ca o sa putem gati ca acasa. Doar ca pe tarabele pline cu verdeturi nu am gasit niciodata leustean, la cei care faceau branzeturi nu am gasit nicioadata telemea, iar rosiile erau tari si fara gust.
Ce sa fac, inca nu ma desprinsesem complet de bunica si nu incercasem alte bucatarii in afara de a ei. Francezii nu faceau salata de vinete ci le taiau felii si le prajeau in putin ulei cu sare. Ciorba cu leustean era o utopie, salata cu branza si rosii un motiv de suferinta (pentru ca lipsea).

Asa ca i-am scris bunicii. Si cum profesoara care ne avea in grija mergea in Romania pentru rapoarte cam o data pe luna, ne-a adus de la bunica un saculet de leustean uscat si o cutie plina cu saleuri si cornulete. Ce fericiti am mai fost. Bagam nasul in leusteanul uscat si credeam ca visez.
Asa ca am inceput sa pregatesc supe cu leustean, cum puteam mai bine: cu dovlecei, fasole verde si altele.

Citeşte mai departe »

Vinete albe crocante (o rețetă de la restaurantul Morning Glory din Vietnam)

vinete albe crocante (50 of 56)-Exposure2Ați fost vreodată puși în fața unor ingrediente atât de frumoase încât v-a fost milă să le gătiți? Că asta am pățit eu ieri când am primit comanda de la Ecoshopping.ro. Nu că-i laud eu mai mereu dar nu știu ce fac frații aceștia doi (cei care au înființat serele și magazinul) dar au întotdeauna legume frumoase și gustoase. Și cele mai bune căpșuni de pe piață. Pe cuvânt de mâncăcioasă.

Ei nu știu că o să-i pomenesc în acest articol dar știu că doresc să le fac o vizită împreună cu Andie în aventura ei de a găsi și vizita cât mai mulți producători locali.

Revenind la vinete. Am primit ieri comanda făcută cu 2 zile în urmă, aveam în pungă 3 kg de vinete (unele albe și unele Rosa Bianca). Rosa Bianca am avut și noi în solar acum vreo doi ani și mi s-au părut cele mai gustoase vinete. Dulcege, fără iz amărui sau iute, fără semințe multe, ce mai, un vis. Așa că în momentul în care am văzut câteva poze pe pagina de Facebook a fraților Corbu, am și comandat. Am primit și albe, că vin la pachet.

Citeşte mai departe »

Supă de vară cu mure și agrișe

Supa de mure mici (42 of 46)-Exposure2-Exposure2Continuând cu ce se mai găsește prin piață, azi aș publica această rețetă extrem de simplă în sinea ei dar care cere un pic de e fort și timp. Nu mult, nu vă alarmați, o parte din operațiuni sunt oarecum opționale. Și o numesc supă deși ea e mai mult din categoria chiseliță.

Este o supă răcoritoare din fructe de sezon, cu puțin zahăr, care se poate mânca cu o tonă de înghețată, biscuiți, frișcă.

Citeşte mai departe »

Porumb copt la aburi (cu diverse bunătăți)

Porumb copt la aburi cu mirodenii (24 of 27)-Exposure2De o săptămână am devenit femeie de casă (adică nu mai merg la birou). Dar merg la piață însoțită de mama și nepoți așa șontâc-șontâc și ținându-mă de burtoi burtă. Pentru că nu mi se pare nimic mai trist decât să treacă vreme fără să știi ce-i nou la tarabe și cum mai evoluează marfa.

Ei bine, ultima dată am plecat cu gând să îmi iau pepeni (mulți pepeni, toți pepenii). Am tot visat să mănânc mult și rece și să stau apoi întinsă grohăind mormăind încet de plăcere.

Doar că am luat pepeni de 3 feluri, brânză, piersici, porumb, verdețuri multe, legume pentru supe, mure, agrișe, coacăze și tot așa. Dacă nu se umplea căruțul și nu mi se făcea milă de mama (că ea căra) mai luam și niscai cireșe și dovlecei.

Ce să zic, m-a reinspirat treaba aceea cu mâncatul de produse locale și de sezon pe care o tot aud la Foodbloggers Conference de ceva ani (nu că n-aș fi făcut deja acest lucru).

Și dacă tot m-am văzut cu frigiderul plin, m-am apucat de gătit: azi o supă, mâine o înghețată, poimâine o tartă și niște porumb copt, și tot așa, ținând cont de căldura din bucătărie și lucrând cât mai simplu și mai rapid.

Citeşte mai departe »