Adevărul gol-goluț despre Gourmet Festival

Kiss The Cook_badge kit12 chestii mișto (și mai ales utile) despre Gourmet festival 2016:

1.Când? Se întâmplă în primul weekend de vară și sună absolut delicios: Bucharest Gourmet Festival.

2. Unde? Pe aproximativ 2 hectare în zona drive-in din Băneasa Shopping City, unde, între 3 și 5 iunie, se vor reuni unele dintre cele mai renumite restaurante, bistrouri sau baruri din București și din țară.

3. Înghețată la butoi. OMFG, Înghețată la BUTOI.

4. Festivalul este dedicat culturii gastronomice și artei gustului. Sună bine, sună pompos, dar ce se întâmplă de fapt acolo? Se întâmplă demonstrații de gătit ținute live de bucătari celebri din România, de bloggeri de food faimoși din România, ateliere de gătit pentru adulți și copii.

5. Ce poți învăța? Tehnici noi de gătit, povești despre ingrediente și la ce folosesc în cadrul unor workshopuri de gătit.

6. Cum e cu butoiul ăla totuși? Și chiar e plin cu înghețată?

Citeşte mai departe »

(Un fel de) cozonac frânt cu alune de pădure și cacao

Pullapart bread cu alune de padure mici-90De ceva vreme (la noi în casă) de aluaturile dulci și uneori de pâini, se ocupă Juha. Are și-un fix pe care probabil și-l va schimba la un moment dat: întotdeauna frământă de mână. Eu mai trișez dacă-s obosită și mai fac aluaturile și la robot.

Cozonacii atipici din acest post au fost mâncați și la micul dejun și la prânz și la cină pentru că nu te mai puteai sătura de ei. Alunele au fost măcinate mare și mai mare dragul să mesteci la coca aceea dulce și aromată încărcată din belșug cu chestii crocante. Slurp!

Dacă nu ați făcut cozonacii de Paște, le puteți da o șansă acestora. Se fac ceva mai simplu și sunt foarte buni.

Citeşte mai departe »

Pâine din Arhipelag (pâine neagră nordică)

nordic bread-22_dt micLimppu este numele purtat de o largă varietate de pâini finlandeze. Unele dintre ele se găsesc numai în anumite părți ale țării, altele sunt omniprezente.Tipurile de pâine variază de la pâini tari (uscate, chiar), acrișoare, din secară (ruislimppu- pâine din secară) până la pâini dulci sau dulci acrișoare cu adaos de alte cereale și aromatizate cu semințe de anason, semințe de fenicul sau coajă de portocală amară sau combinații între ele.

Cea la care ne vom referi astăzi este numită Nauvon limppu (pâine din Nauvo/Nagu) pentru că se pare că originile sale se regăsesc în acea parte a țării, mai precis, în sud-vestul Arhipelagului Finlandei. Nauvo face acum parte dintr-o municipalitate mai mare, iar istoria sa începe din Evul Mediu. Nimeni nu știe când a fost inventată această rețetă, dar a fost multă vreme materia primă pentru mesele de Crăciuni și cele de la nunți. Pâinea este dulce, cu aromă puternică de caramel, datorată mai ales melasei negre și malțului de secară.
Am rețeta de la mama mea, Leena, dar am adaptat-o puțin la nevoile românești… Rețeta originală se face cu lapte bătut și nu cu sana, așa cum am folosit noi, și se pot folosi tărâțe de ovăz în loc de cele din grâu. Se face relativ ușor, partea mai grea este găsitul melasei și a malțului de secară.

Citeşte mai departe »

Desert cu tonka, ciocolată, fructe și Finn Crisp

Desert cu tonka si finncrisp mici-93-Exposure1[sau cum să ronțăim gourmet și cu stil]

Când mi se dă un produs bun pe mână încerc să scot ce-i mai frumos din el. Și, cum sunt oricum pretențioasă la ingredientele din mâncare (în afară de momentele în care poftesc la junk food), stau și analizez idei și trec pe hârtie rețete, plus desene de plating.

Pentru desertul de azi am gândit la unison cu Juha, am combinat ideile noastre cu ce am mai aflat pe la alții și a rezultat ceva arătos și foarte, foarte bun.
Cu această rețetă de desert îmi închei seria cu și despre Finn Crisp. Zic, cu sinceritate, că am ronțăit fericiți la pâinici cu de toate de ne-au troznit fălcile. Mulțumim Maresi Foodbroker că ne aduci mai aproape de casa cealaltă, Finlanda. :)

Ele se pot folosi în tot felul de moduri și rețete iar pe site la Savori Urbane puteți găsi o întreagă colecție de idei cu ce ați putea face cu Finn Crisp- mergeți cu încredere, sunt făcute de bloggeri culinari unul și-unul.

Citeşte mai departe »

Burgeri cu somon sau încă un motiv să ronțăim FinnCrisp

Salmon burger mici-38-Exposure1Nu că am avea vreodată nevoie de motiv să ronțăim FinnCrisp dar uneori ne mai punem și imaginația la încercare. Că o fi supă, tocană sau pur și simplu o gustare, băgăm la greu pâine crocantă cu unt. Mai ales Juha.

Așa că, într-o zi, după ce domnul soț s-a întors acasă cu niște somon destul de arătos, am zis să îl tranform în burgeri, că la cuptor și la tigaie am tot făcut.

Am analizat cam tot ce aveam prin frigider, am scos niște chifle (făcute în casă) de la congelator și m-am apucat de treabă. Chiflele au fost mai mult de back-up. Eu am mâncat partea mea de burgeri cu FinnCrisp Original.
De obicei facem maioneză pentru așa fel de mâncare dar de această dată am făcut munavoi, a doua chestie preferată din ouă (după scrambled eggs).

Revenind la sortimentele de FinnCrisp, numite ele în finlandeză “näkkileipä” (mai mari, mai grosuțe, originare din Suedia) și “hapankorppu” (pâinici plate, dreptunghiulare, deshidratate, foarte subțiri), vă pot spune că-s cam pline de fibre (15-20 g/ 100 grame produs), se fac din făină de secară și tărâțe din secară. Mie mi le-a prezentat colega Ioana acum câțiva ani și m-am îndrăgostit de ele. Cu ocazia aceste întâlniri oficiale am și aflat cine le distribuie pe la noi: Maresi Foodblogger.

Citeşte mai departe »

Cremă coaptă cu beurre noisette

brown butter custard mici-63-Exposure1Anul trecut prin septembrie-octombrie, ne-am petrecut un concediu de 2 săptămâni în casa părinților lui Juha. Care se află ea situată undeva în sud-vest-ul Finlandei, în mijlocul unei păduri, în apropierea unor lacuri. Nu cred că e ceva mai fermecător decât o pădure nordică, toamna. Când e însorit, razele acelea lungi și aurii care trec prin copaci sunt mai bune la calmat nervi și apăsări decât orice. Pur și simplu stai și privești în liniște sau în foșnet de ramuri și miros de conifere cum se mută soarele și cum lasă urme aurii pe mușchi, buturugi, poteci, ciuperci.

În fiecare zi mergeam să ne plimbăm măcar 2 ore pe poteci, să căutăm gălbiori și gălbiori iernatici, să fotografiem și să ne luăm doza de sport (uneori alergam sau foloseam bicicletele vechi din garaj).

În cealaltă parte a timpului am gătit chestii pe care le plănuiam de ceva vreme sau feluri inspirate din ce găseam prin mica legume de zarzavaturi a Leenei, strângeam ouăle din cuibare și le etichetam și aveam grijă să răsucim ouăle din incubator. Asta cu ouăle e simpatică și e o chestie pe care am făcut-o în premieră: aflată în vizită la mama, Leena, care are o pasiune pentru păsările de curte, a rămas cu inima la găinile cu gât golaș din bătătura mamei. Și a rugat-o să trimită niște ouă de prăsilă când mai mergem noi în Finlanda. Ceea ce s-a și făcut. A stat mama și a pândit toate găinile golașe, care cum oua sau sunt călcate (ca să fie ouăle fertile) și a strâns ea în primă fază vreo 10 ouă (pe care le-a ascuns într-o cutie în butoiul cu boabe). Dar cum strângătoarea șefă de ouă și căpitana absolută peste cuibare (Natalia) a descoperit cutia și a pus-o la loc cu alte ouă într-un carton, a trebuit să stea să strângă din nou. Și uite așa, ne-am făcut noi cu șase ouă înfășurate individual în hârtie moale, puse într-o cutie cu alveole, înfășurată în folie cu bule, băgată printre pulovere și polare.

Citeşte mai departe »

Pui cu bok choy și ciuperci

pui cu legume costa doro-4Cum stăteam eu zilele trecute cu gândul la ce să scriu pentru articolul dedicat fotografiei culinare, m-am trezit cu un pachet de la prietenii mei vechi, Costa d’Oro. Prieteni,pentru că folosesc destul de des produse de la ei. Preferatul meu în afară de uleiul de măsline este cel de orez.

În pachetul de azi, însă, am găsit o sticlă de ulei de măsline nefiltrat, una de ulei cu Omega 3 (din mai multe tipuri de semințe: de porumb, struguri, floarea-soarelui, in şi tărâţe de orez) și una de ulei de măsline extra.

Văd că Oana s-a înfipt să-l folosească pe cel integral pe post de “sos”. O înțeleg perfect, mai am și eu ieșiri din astea tulburi. Eu m-am grăbit să coc o bucată de porc într-un maclavais cu mult ulei nefiltrat, oțet balsamic, sare aromată făcută de gagicile de la Milk and Toast and Honey și paprika afumată. A ieșit superbun, am mâncat cu lacrimi aseară.

Numai că acum vă voi povesti despre acest pui pe care eu am încercat să-l fac mai bun și să-l mai scot din regimul de stir fry în care l-am tot băgat de ceva vreme. Nu mănânc pui prea des, deși era carnea mea preferată când eram mică (pe locul doi după porc, desigur), dar nu pot să am toată ziua bună ziua rață pe masă.

Citeşte mai departe »

Poveşti
16 Decembrie 2015
9 Comentarii
Bucătar: Cătălina

Cum să [te pregătești pentru fotografierea unei rețete pentru blogul tău culinar]

baked alaska cu inghetata de cimbru (106 of 116)-Exposure2Treaba este mai “tristă” la început de drum. Ești mai stângaci, crezi că nu ai cu ce și uneori o mai dai în bară complicându-te inutil. De ce spun asta? Pentru că observ că unii autori de bloguri culinare care au imagini frumoase, care cresc și mai mult valoarea poveștii și rețetei, au ceva mai puțină încredere în puterile lor.

E destul de simplu de căzut în capcana “eu nu pot face poze frumoase (de obicei adăugăm aici un “ca X”)”. Părerea mea e că nici nu trebuie să faci poze ca X. Ci trebuie să le faci ca tine, să te motivezi să le impui stilul tău și să mergi pe un drum care va deveni din ce în ce mai ușor, acumulând experiență.

Până vei ajunge la acel stil al tău, vei trece prin multe, diverse, împrumutate de la diverși colegi de breaslă cu sau fără bună știință.

Când intri în treaba aceasta cu bloggingul culinar trebuie să realizezi că vei intra într-un joc din care vei învăța multe, vei cunoaște oameni noi, vei înțelege din ce în ce mai bine mâncarea și, dacă înveți constant, și cum s-o faci. Vei cheltui bani, timp și tot felul de alte resurse. Inclusiv pe tine.

Citeşte mai departe »

Review-uri restaurante
Scandinavă

8 Decembrie 2015
4 Comentarii
Bucătar: Cătălina

Restaurant ASK, Helsinki- o stea Michelin

Ravintola ASK-9

Română

Toamna aceasta am fost din nou în Finlanda și am hotărât că ar fi cazul să vedem ce are de oferit Helsinki iubitorilor de mâncare bună. După câteva căutări și câteva bloguri de food citite am aflat de restaurantul ASK. Restaurantul este deschis de 3 ani și a acumulat în tot acest timp review-uri foarte bune și o stea Michelin. Ne-am rezervat două locuri la cină și ne-am și primit confirmarea. Odată cu ea, am primit și câteva instrucțiuni, printre care aceea de a ne rezerva 3-4 ore din timpul nostru pentru a putea trece prin tot meniul și băuturile aferente lui. Deja ne era cert că nu va fi vorba despre o cină obișnuită.

Restaurantul ASK cu o stea Michelin e deținut și condus cu mâini blânde și inovatoare de către cuplul format din Linda Stenman-Langhof și Filip Langhof. Puteți citi despre ei și povestea lor în acest interviu.

Restaurantul este ascuns undeva în apropierea centrului orașului Helsinki, pe o străduță tăcută din cartierul Kruununhaka. Restaurantul este destul de greu de remarcat de afară, iar odată intrat descoperi o sală de mese mică, decorată foarte simplu dar elegant. Restaurantul are doar 26 locuri și aproape toate erau ocupate când ne-am făcut și noi apariția în acea seară de joi.

Am fost primiți călduros și îndrumați către masa noastră. După ce ne-am așezat comfortabil am fost întrebați dacă nu dorim să deschidem seara cu șampanie. Și binențeles că am acceptat! La acest moment și-a făcut apariția somelierul nostru, Angel, care ne-a prezentat un mic istoric al podgoriei și ne-a turnat în pahare șampanie Fourny & Fils Blanc de Blancs.

Nu am terminat bine de făcut încălzirea că au început să vină aperitivele și vinul ce le însoțea. Restaurantul nu are chelneri, cei care servesc la mese fiind înșiși chefii. Și asta mai ales pentru că ultimele retușuri din farfurie le făceau în fața noastră. În același timp, prezentau rând pe rând ingredientele și metoda de preparare pe scurt, atenționându-ne dacă trebuia să ne ferim de oase, alice- ceea ce nu a fost cazul, totul era impecabil.

Citeşte mai departe »

Rețetă rapidă cu paste, cârnați afumați și ciuperci

lidl mastercard-38bun…pentru romanticul din tine. Pentru că cine crede că nu poți fi romantic cu usturoi și alte “miroase” pentru cârnați, se înșală.

Nu știu alții cum sunt dar eu fac uneori cumpărături în mod impulsiv. Merg primăvara când e piața bogată în de toate, să cumpăr și eu o salată (ca tot omul) și mă întorc acasă cu spanac, ceapă și usturoi verde, leurdă, ridichi etc etc, practic umplu bucătăria de culori și prospețime. Cam așa pățesc și când bagă Lidl produse din gama DeLuxe. Merg să iau niște prosciutto și mă întorc cu 5-6 feluri de brânză, paste, oțeturi sau uleiuri de multe feluri, vin, nuci amestecate, rață (<3) etc.

Cu Lidl am o relație ceva mai veche. Pe când eram la bursă în Angers (Franța), studentă fiind, căutam sursele de hrană cele mai bune calitate-preț (să nu îmi cocoșeze buzunarul dar nici să mănânc te miri ce) și m-am mirat să văd sistemul de aranjat în rafturi, fără mare fast. M-am lămurit repede că (cel puțin) francezii aveau obiceiul să umple 1-2 căruțe cu vârf pentru că se aprovizionau pe toată săptămâna, uneori chiar pe două. Magazinul era destul de departe de campus dar drumul până acolo era de vis, pentru că oamenii din zonă aveau o obsesie cu aranjatul grădinilor și menținerea curățeniei.

Pe vremea aceea nu aveam card așa că umblam cu bani lichizi după mine, obicei de care m-am debarasat cu greu la început dar pe care acum l-am cam uitat. Plata cu cardul are multe avantaje așa că tot ce am de făcut (în loc să stau cu grijă că portofelul meu poate face pași fără mine la un moment dat) este să mă relaxez. Și să plătesc, evident.

Citeşte mai departe »