Tartar de somon și ton (P)

Ca om care în copilărie nu prea suporta peștele, după o anumită vârstă a început să îmi placă chiar și crud. De câte ori mă gândesc la asta îmi vine imaginea bunicii în cap și cum se ruga de mine să mănânc pentru că e sănătos și ușor și altele asemenea, și mi-o imaginez ce mi-ar zice acum. În ultima lună am avut ocazia să încerc chiar mai multe sortimente decât știam de la buna de-acasă (adică și alte specii în afară de crap, șalău și caras), pentru că cei de la Carrefour Băneasa și-au crescut foarte bine acest raion. Așa că în câteva săptămâni am gătit pentru prima dată sardine proaspete, caracatiță, păstrăv și ton. Cu somonul am mai avut de-a face. La fel și cu creveții. Dar să povestesc un pic despre această rețetă. Nu este complicată, nici de durată, rezultatul este plăcut și mai elegant decât alte feluri cu pește.

Citeşte mai departe »

Prăjitură cu blat de cartof dulce și dovleac, cremă de mascarpone și caramel și Bourbon peste tot

Adică dacă primești alcool și nu îl bei, folosește-l la gătit.

Spre exemplu, în rețeta de față am pus Bourbon (să fie) și în blat și în cremă și aproape că am turnat un pic și pe gât că eram ruptă de oboseală dar voiam să fac o surpriză șefului peste inima mea. Adică m-a trezit Erik de pe la 6:00 a.m. și n-am mai putut adormi la loc deși el a reușit (și încă cum!) Așa că m-am târât dus până la bucătărie și m-am apucat de copt.

Blatul este model de la Alina, Ciocolată și vanilie, dar cu ceva modificări pentru că aveam un singur cartof, și ăla amărât, de vreo 150 grame. A ieșit ceva bun peste care am turnat cremă din belșug, și pe care, dacă tot eram la capitolul delir, am pus niște alune de pădure îmbrăcate în caramel. Și-o operă abstractă din caramel pentru că habar nu am să lucrez cu el dar am zis să mă dau artistă. 😀

Să scriu, așadar despre bunătatea aceasta de desert. Atenție, avertizez de la bun început că am pus mai puțin zahăr decât este în rețeta după care m-am inspirat. Și ăla a fost Panela, care e mai puțin dulce decât cel alb, tos. Adică, mai pe scurt, dacă vă place mai dulce, puneți mai mult.

Citeşte mai departe »

Tocană spaniolă din coadă de vită (Rabo de toro)

Acesta este un fel de mâncare simplu de făcut. E drept că durează câteva ore până este gata, dar așteptarea merită cu vârf și îndesat.

Coada de vită nu se găsește chiar peste tot, eu am avut noroc cumva. Căutam pulpe de rață la Carrefour și am dat peste pachetele cu cozi de vită. Arătau perfect. Sau așa cred eu că arată perfecțiunea (oase curate, cartilagii albe, carne roșie).

Tocana spaniolă cere vin și brandy doar că eu am avut Bourbon (asta e, defilăm cu ce avem- și ăla primit de la prieteni). Cere și morcovi dar cum eu îi gătisem pe toți pentru Erik, am folosit napi porcești (culeși de mama după ce s-a dus înghețul).

Citeşte mai departe »

Plăcintă simplă cu fructe de pădure

Are și rubarbă în ea chiar dacă de la ea nu folosim fructele ci pețiolii frunzelor.

Plăcinta aceasta am făcut-o prima dată în ultima vacanță de la Vammala. Stăteam noi în căsuța din pădure și ni s-a făcut poftă de ceva dulce. Am cotrobăit prin congelatorul Leenei și am găsit o cutie cu fragi și afine. Apoi am dat o raită în curte și m-am întors cu un buchet de pețioli de rubarbă.

Am intrat în casa unde-și coace soacra pâinile și plăcintele și m-am apucat de treabă. În fața mesei de lucru este o fereastră mare. E minunat să frămânți și să ai priveliștea aceea în față: curtea verde, cerul albastru, casele roșii. Și păsările de curte mișunând care încotro.

Am repetat această tartă ieri, doar că am scos din congelator căpșune, afine, mure și rubarbă. A ieșit mai mare, la fel de gustoasă și a fost mâncată rapid (cu înghețată).

Rețeta este luată dintr-o carte de bucate finlandeză dar nu este complicată. Are aluat cu unt smântână dulce , cea făcută ieri are de pate sucree (adică unt și zahăr). Dar au fost la fel de bune.

Cea de la Vammala este făcută cu mâna, cea de acasă la robot. Procedați cum vă e mai ușor.

Citeşte mai departe »

Paste cu caracatiță și sos de pătrunjel

Acum ceva vreme am fost prin Băneasa cu treabă și m-am oprit și prin Carrefour Feeria la raionul de pește. Am zărit niște caracatițe pe gheață și mi-am adus aminte de zilele în care eram însărcinată și nu pofteam la altceva decât la vietățile astea (și la înghețată!). Și trebuiau să fie fierte și bine fripte, să mănânc doar cu puțină sare pe ele și să simt nițel arsura de grătar și asta era, mă linișteam. Am încercat (tot în acea perioadă) chiar și varianta cu cartofi și ceapă la tigaie când am trecut pe la Gourmet Festival. Au fost bunuțe- cam mulți cartofi totuși. Însă! Dacă tot am trecut prin magazinul sus-numit am zis că cumpăr una și să încerc s-o gătesc acasă. Nu mi-am dat seama că dintr-una voi reuși să pregătesc o cină, un prânz și chiar un mic dejun. O să ziceți că suntem dubioși de mâncăm așa ceva dimineața, dar vă zic eu că pe pâine bună și prăjită nițel cu unt ies niște bruschete minunate.

Rețeta de față reprezintă prânzul, cina și micul dejun le voi publica în alte zile.

Citeşte mai departe »

Budincă din pâine de secară, banane și caramel

Adică, dacă-i bal, bal să fie.

Aceasta este una dintre acele rețete pe care le gătești și apoi te grăbești să le împarți cu ceilalți. În cazul meu, tocmai am scos budinca din cuptor, am lăsat-o 10 minute să se răcorească, am pozat-o și m-am apucat de scris.

În același timp, ajută la folosirea resturilor de pâine și bananelor mai coapte care nu prea mai fac cu ochiul nimănui și care nu mai pot fi mâncate ca atare.

*între timp, s-a făcut seară, copilul a adormit așa că pot termina această postare. O și public până mâine dimineață, poate vreți ceva bun la micul dejun, așa, de luni.

Citeşte mai departe »

Cum să pregătești legume la aburi pentru bebeluș

În primul rând, vă scriu că nu am inventat eu apa caldă și, ca de obicei, descriu propria experiență. Nu vor fi multe posturi despre bebeluși pe kissthecook, însă acesta mi se pare important. De azi am început să-i dăm lui Erik și alte mâncăruri decât lapte. Mă rog, i-am testat gusturile și pe la 5 luni să vedem ce reacții are, dar nu i-am dat să mănânce serios.

Pediatra lui ne-a sfătuit să începem întâi cu legume, apoi fructe și mai spre final, cereale, pui, grăsimi (ulei de măsline). Cum ne-am ghidat foarte mult după cele scrise și sfătuite de Ministerul Sănătății din Finlanda, o să îi introducem și cereale cât de curând, iar fructele și legumele le vom da intercalat. Acum, n-o să scriu regulile de hrănit, fiecare copil este altfel, cu preferințele și alergiile (dacă există) lui.

Al nostru se stâmbă cu brio la banane și morcovi, dar mănâncă fericit (și cu tot corpul și camera) avocado și afine.

Așa, revenind la ceea ce voiam să scriu astăzi: voi prezenta 3 modalități de a fierbe/coace legume la aburi. Prefer această metodă decât fiertul efectiv care distruge anumite componente ale ingredientelor.

Citeşte mai departe »

Supă bază din pește. Fumet

Începând de astăzi, pe site-ul nostru va începe o serie lunguță de rețete cu pește și fructe de mare. Am intrat într-un nou proiect și cu această ocazie sper să învăț mai multe despre cum să gătesc aceste înotătoare. Trebuie să mărturisesc că până mai acum câțiva ani, dacă îmi oferea cineva vreo mâncare de pește refuzam categoric (dacă era ciorbă mă și albeam la față de silă).

Și ca să vezi drăcie, acum mănânc inclusiv tartar, sashimi sau sushi. De ciorba de pește autohtonă încă nu mă lipesc, însă supele finlandeze sau chowder-ele mi se far mirifice. De fapt, ca s-o scriu p-aia dreaptă, mă înfioară gândul că undeva în gâtul meu s-ar bloca vreun os. Iar din câte știu eu, bunica făcea ciorba de pește din bucăți care aveau și oasele în ele.

Revenind. Rețeta de astăzi este de fapt un ajutor în bucătărie, nu o rețetă care ajunge așa cum e la mâncăcios. La fel ca supele bază din oase de vită sau pasăre, supa bază din pește/ crustacee, ajută alte feluri de mâncare să se îmbogățească cu arome.

Citeşte mai departe »

Fonds
Poveşti
Stock
Supe de bază

11 Februarie 2017
2 Comentarii
Bucătar: Cătălina

Ingredientele care ne fac viața mai bună: resturile

Da, ați citit bine oameni buni și dragi.

Există niște ingrediente pe lumea aceasta cărora uneori nu le dăm atenția cuvenită. Și cum în viața aceasta tot experimentăm și experimentăm, m-am gândit să scriu despre ele (sau cele trecute prin viața mea).

Sunt sigură că pe unele le știți și folosiți deja. Dar le voi scrie totuși pentru că am aflat cu uimire zilele astea că unii dintre noi nu știu ce să facă cu anumite chestii 🙂

Așadar, azi nu avem o rețetă, azi avem niște… hm, recomandări.

Citeşte mai departe »

Risotto cu hribi și brânză de capră

În familia noastră există două feluri de a pregăti risotto (și e unul dintre felurile de mâncare pe care îl pregătim frecvent pentru că este versatil și merge cu o gamă largă de ingrediente): stilul smuls și mai rapid al lui Juha (împrumutat de la Raymond Blanc) și stilul mai lent și care antrenează bine mușchii brațelor (stilul clasic de amestecat cu foarte mici și scurte pauze) pe care îl folosesc eu.

Rezultatul este cam la fel, noi nu am sesizat până acum vreo diferență. Însă ingredientele sunt foarte importante. Este nevoie de o supă de bază (noi folosim din oase de vită și spinări de găină sau rață), de un vin bun, de preferință alb și nu în ultimul rând, de un tip special de orez (Arborio, Carnaroli, Vialone, Nano, and Baldo). Cel mai frecvent găsim în România cel de tipul Arborio.

Ca să înțelegeți cât de prietenos este acest fel de mâncare, o să scriu cam cu ce noi am făcut până acum: cu roșii uscate, chorizo, mazăre, multe feluri de ciuperci, sparanghel, legume rădăcinoase, diverse tipuri de brânzeturi.

Citeşte mai departe »