Mango lassi

Lassi este o băutură pe bază de iaurt, tradițională în India. Până azi (când am făcut a treia oară mango lassi în casă) când m-am documentat nițel, nu știam că există și lassi cu mentă, sau lassi cu sare, cu chimion, cu șofran, cu apă de trandafiri și alte tipuri. Ba chiar există și un lassi cu efect halocinogen care conține canabis, numit el Bhang lassi.

De când a început Erik să mănânce mango (și îi place la nebunie) am început să mâncăm și noi mai des. Și dacă nu îl mâncăm sub formă de fruct, îl facem rapid cu iaurt sau îl transformăm în sorbet.

Puteam să trec cu vederea această rețetă pentru că este simpluță și mai toți știu s-o pregătească. Dar voiam doar să atrag atenția asupra condimentului care îl face atât de bun. Mai ales că până acum două dăți habar n-aveam că se pune. Este vorba de cardamon verde.

Mbun, iată lista de ingrediente necesară pentru un mango lassi delicios.

Citeşte mai departe »

Jeleu de liliac- prima parte

Până nu demult, deși cred că în copilărie am gustat la un moment dat, (bunica avea un liliac în curte, era feblețea mea), nu știam ce gust au florile de liliac. Îmi amintesc de garoafe, de zambile, de lalele și de salcâm. Din astea am tot gustat (mai ales zambile, alea roz sunt cele mai gustoase, apropos).

Zilele acestea am încercat și am constatat că sunt amărui. Amărui cu aromă de florală. Știam de pe site-ul Lindei Lomelino că se poate aromatiza zahăr cu florile de liliac. Apoi am mai studiat câteva site-uri și am găsit inclusiv cum se face apa de liliac, jeleul de liliac și altele.

M-am oprit la cel din urmă și cum toți scriau despre pectină cumpărată, m-am gândit că ar fi drăguț să o extrag eu din ceva fructe. Așa că am lucrat pe parcursul a două zile până am obținut ce doream. Acum, despre gust: are nuanțe de citrice, mere și pere, o vagă nuanță florală și un gust amărui spre final. Îmi place cum a ieșit dar neștiing ce gust ar trebui să aibă, mă întreb dacă așa trebuie să fie, de fapt. Cu gândul acesta în minte am lucrat o a două variantă de jeleu (cu mai puțin zahăr și cu agar-agar).

Culoarea: nu are nici o treabă cu frumosul violet pal pe care îl au florile de liliac. Iese cumva verzuie, poate galben-aurie. Eu am pus o mură în lichidul în care am fiert merele și perele și în final am ajuns la un portocaliu-ambră.

Citeşte mai departe »

Salata de ouă de după Paște

Din copilărie știu că după sărbătoarea Paștelui urmează rețetele în care trebuie să folosim surplusul de ouă. Bunica roșea peste 100 bucăți pe care le împărțea în familie. Mama a înroșit și ea vreo 40 și cum copiii s-au bătut și ciocnit la greu fără să poată mânca tot ce au învins, am luat acasă vreo 6-7 bucăți cu gândul să fac munavoi și salată de ouă.

Fiecare cu ale lui așa că: în loc de suc de lămâie puteți pune oțet de mere/vin, oțet balsamic.

Citeşte mai departe »

Înghețată cu levănțică și salep

Din ciclul “ai grijă câtă levănțică pui în desert ca să nu faci săpun”, aproape că am comis-o. Noroc că m-a domolit Juha că alfel făceam parfumerie în casă și o înghețată imposibil de mâncat.

Rețeta de azi este o amestecătură de flori. Și salep. Mi-aș fi dorit să mai găsesc toporași (grădinile au fost pline!) și să îi folosesc în loc de lavandă. Dar n-a mai fost să fie. Plus că în cartier e plin de pisici (majoritatea în călduri) și cred că sfârșeam cu o înghețată care să miroasă a… pipi.

Dar salvarea a venit de la un cadou primit de la Andie. Adică de la un borcan de zahăr cu levănțică din Provence. Zic salvare pentru că tot încerc să folosesc florile în mâncare, și până acum am avut cu succes ingrediente precum flori de soc, salcâm, trandafir, bujor de grădină, iasomie, levănțică, caprifoi.

Aud că florile de liliac ar fi extraordinare, cele de cireș japonez delicate iar cele de magnolie foarte aromate.

Revenind, nu am găsit toporași/violete, am apelat la levănțică. Și în timp ce pregăteam baza pentru înghețată mi-am dat seama că la un moment dat am găsit salep într-o cafenea turcească din București, și că îl luasem ca să-mi fac băutura aromată sau înghețată. Așa că a intrat și el pe lista ingredientelor. Salep-ul este parte componentă a înghețatei turcești, dondurma. Aceea pe care o tot vedem în clipuri pe youtube care se întiiiiiinde și se întiiiiinde. 🙂

Citeşte mai departe »

Păstravi umpluți cu citrice și ierburi aromatice la cuptor

Recunosc că e primul tip de pește pe care l-am făcut la cuptor în afară de somon.
În același timp, am ales să fac această combinație de pește și citrice pentru că este una destul de simplă (și obișnuită). Ca să mă familiarizez cu păstrăvul la cuptor. Am mâncat în copilărie făcut la ceaun, undeva pe la Moneasa.

La ultima vizită la Carrefour Băneasa, s-au lipit de mine și peștii aceștia doi. Nu am luat mai mulți pentru că am preferat să-i fac proaspeți nu să-i țin mai multe zile ca să găsesc de mai multe ori.

Citeşte mai departe »

Friptură de vită cu mirodenii din Northrend și salată de microplante

Aceasta este o rețetă adaptată după cea numită Tender Shoveltusk Steak. Cea mai mare problemă a acesteia a fost să găsesc respectiva bucată de carne, dar cum nu prea există animalul lopată cu colți de fildeș pe la noi, am zis că merge și vita.

Cu mirodeniile a fost ușor, am urmat întocmai indicațiile din cartea de bucate a jocului, adică World of Warcraft, the Official CookBook sosită de curând de la Books Express, mai ales că aveam de toate prin cutiile din bucătărie.

Iar în loc de salată am folosit minunatele și aromatele microplante (vlăstari) de la Microgreens România. De câte ori comand de la oamenii ăștia nu reușesc să folosesc plăntuțele până nu le fotografiez o grămadă înainte. Nu mă pot abține, mi se par tare frumoase.

Citeşte mai departe »

Portrete de bloggeri culinari
Poveşti

4 Aprilie 2017
2 Comentarii
Bucătar: Cătălina

Adina Magda, călătoarea din munți și iubitoarea naturii și ale darurilor ei

Dacă tot v-am scris ieri despre rețeta de ciuperci, despre umblat prin pădure și despre cules, azi vă voi vorbi despre Adina Magda.

Adina Magda este creatoarea, scriitoarea și călătoarea din spatele blogului Cat’s Kitchen. Și are și pisici. De ce este ea atât de specială pentru mine și în general pentru blogosfera românească de rețete culinare?

Pentru că, deși extrem de modestă, Adina promovează bucătăria regională, cu ingrediente locale culese din natură sau crescute de ea. Pe blogul ei veți găsi multe rețete cu ciuperci culese din zona în care trăiește, leurdă, untișor și alte verdețuri din pădure sau grădină, rețete de mezeluri făcute în casă (și credeți-mă când vă zic că sunt delicioase, că am avut ocazia să le și gust), diverse preparate din carne de vânat, rețete de conserve (roșii uscate în ulei de măsline, ciupeci murate), siropuri din muguri de brad și altele.

Citeşte mai departe »

Amintiri din Finlanda. Ciuperci cu sos de smântână.

Bună, mă numesc Cătălina și sunt dependentă de ciuperci. Stai, că asta nu a sunat chiar OK. Sunt dependentă de ciuperci comestibile. Și îmi place foarte mult să le și culeg cu mâna mea. Și-apoi să le gătesc, să le usuc, să le fotografiez sau să le admir pur și simplu.

Acum două toamne eram la Vammala într-o vacață mai de lungă durată. Și era în plin sezon de gălbiori și gălbiori de toamnă-iarnă (niște ciuperci maronii, mărunte, crocante, delicioase și ușor de uscat). Nu plouase prea mult în ultimele săptămâni și pădurea nu avea decât 2-3 locșoare mai umede și pline. Dar la un moment dat, a plouat două zile mai sănătos. Prilej minunat să ne luăm cizmele de cauciuc și să căutăm comori. Și am găsit în prima zi de după ploaie o găletușă de 5 litri plină. Am găsit gălbiori, gălbiori de iarnă și ceva hribi întârziați (dar delicioși, dragii de ei).

Juha s-a ocupat de gătit: a făcut focul în sobă, a ales o rețetă din cartea lui de căpătâi și s-a apucat de treabă după ce am curățat eu tot. Curățatul ciupercilor e chiar o treabă relaxantă (dacă n-ai vreo 10 kile).

Citeşte mai departe »

Sorbet de piersici cu miso

O să ziceți că nu a venit încă vara dar eu voi scrie totuși acest text pentru că mai e doar puțin până începe sezonul oficial al înghețatelor.
Noi, ăștia din familia asta mixtă suntem fani înghețată și sorbet și granita. N-avem ce face. Sunt zile în care nu putem trece pe lângă congelatoarele din magazine fără să agățăm măcar o cutie. Și sunt zile în care ne vine inspirația și ne facem singuri.

Vara trecută am cumpărat un kilogram de piersici cu gândul să fac o tartă, o chestie banală dar incredibil de gustoasă. Însă mi s-a părut prea cald pentru a găti ceva la cuptor așa că am preferat să folosesc mașina de înghețată.

În același timp, eram chitită să mai folosesc pastă miso în deserturi după prima experiență avută în acest sens (care a și fost un succes).

Citeşte mai departe »

Supă islandeză de pește

În continua încercare de a mă împrieteni cu supele și ciorbele de pește am găsit o rețetă care mi s-a părut extraordinară. O să vedeți și de ce. Aproape ca cea din Delta noastră, supa islandeză se face din mai multe feluri de pește (măcar 4, toate din apele nordice: somon, eglefin (haddock), cambulă, pește limbă de cal (halibut)) și creveți.

Partea bună a faptului că îmi place să experimentez cu resturi a adus un aport extraordinar acestei rețete, pentru că în loc să folosesc supă bază de pui, am folosit o parte de fumet iar cealaltă parte a fost o supă făcută din carcasele de creveți. Dar o să vă povestesc pe îndelete cum am procedat.
Supa se face repejor și e bine să nu insistați cu fierberea ingredientelor. Peștele va rămâne întreg, cu o textură corectă, legumele la fel, gustul va fi desăvârșit. Chiar nu are rost să ucideți toate acestea cu o fierbere prelungită.

De aprovizionat m-am aprovizionat de la Carrefour Băneasa și cu ocazia asta am văzut și eu cum arată pe viu niște arici de mare (!).

Citeşte mai departe »