Rezultatele căutării

Ramen ovo-vegetarian în 30 de minute. Miso. Ciuperci Enoki. Inspiration Food Marathon. Electrolux

Cred că tema aceasta a fosta aleasă cu tâlc. Ca o gură de aer proaspăt şi calm după mulţi kilometri alergaţi. Un moment de respiro înainte de linia de sosire.

Mi-au trecut tot felul de gustări prin cap: reci, calde, rapide, delicioase. Dar m-am oprit la două reţete. Prima este o fritatta cu multe chestii bune, a cărei reţetă o voi publica în curând, iar cealaltă este acest ramen. Care a fost o provocare să-l dau gata în 30 de minute, dat fiind faptul că el necesită o bază (o supă) pe care se lucrează apoi preparatul final. Dar, am fost o superwoman cu 4 mâini şi 4 oale pe aragaz în acelaşi timp (ce bine că am aragaz cu plita pe gaz) :)) un tocător pe care mă desfăşuram şi Pink Floyd pe care mă mişcam ritmic în bucătărie. Am rupt ritmul de câteva ori. Muzica era lentă, fluidă, caldă, plăcută iar mâinile mele din contră: învârteau, pozau, tocau, furau câte o bucată de legumă şi-o duceau la gură şi tot aşa.

În tot timpul acesta visam la gustul şi la fierbinţeala ramenului mâncat la Hanabi, restaurantul preferat al meu şi-al lui Juha (din Tampere). Şi prima exclamaţie de plăcere, ochii încântaţi, papilele şi mai încântate.

Pe site găsiţi şi două reţete de ramen mult mai elaborate- una cu bază de peşte alta cu bază de porc. Acestea necesită cam 2 zile de gătit. Cel pregătit de mine acum doar… 30 de minute dacă vă coordonaţi bine oalele şi mişcările şi dacă nu sunteţi nevoit să fotografiaţi întregul proces.

Toate ingredientele din această supă se găsesc şi la noi. O să vă spun şi pe unde le-am găsit ca să nu săpaţi prea mult pe net. 😉

Aşadar, încă o dată vă anunţ că particip la concursul Inspiration Food Marathon iniţiat de Electrolux şi că aceasta este ultima temă: “Reţetă în 30 de minute.”

Citeşte mai departe »

Cătălina
Japoneză
Reţete cu peşte

26 February 2012
4 Comentarii

Ramen cu bază de peşte şi miso

Când Brînduşa m-a întrebat dacă vreau să particip la “Duminica alături de prieteni” nu am stat prea mult pe gânduri. Mai ales pentru că în ultima vreme am avut ocazia să ne şi cunoaştem mai bine cu bune şi rele 🙂

Iar felul de mâncare ales pentru această ocazie este chiar unul care servit cu prietenii este şi mai savuros. Ramen.

Despre ramen a mai scris Juha într-un post anterior, când mânat de curiozitatea de a încerca să producă acest fel de mâncare aflat pe lista preferatelor noastre, s-a înarmat cu răbdare şi l-a gătit voiniceşte.

De data aceasta, carnea folosită pentru bază fiind peşte, pregătirea supei durează ceva mai puţin.
Aşadar, tocmai pentru că de data aceasta s-a pregătit mai uşor şi pentru că am hotărât ca de ziua mea să petrec cu prietenii apropiaţi o seară japoneză, am ales următorul menu: felul I de care s-a ocupat Ioana care a pregătit mult mult şi bun bun sushi, felul II- ramen de peşte sau porc (la alegere) iar desertul a fost un tort cu matcha, litchi şi mango.

Citeşte mai departe »

Ramen de porc şi miso

De câte ori ajung prin Tampere, inevitabil trag o fugă cu Juha la restaurantul Hanabi, un loc micuţ, cu doar 6 mese, cu un menu nu foarte bogat, cu un ramen delicios (sushi încă nu am gustat la ei). Şi pentru că ne place atât de mult, s-a gândit Juha să pregătească şi acasă. Reţeta este scrisă de el, eu m-am ocupat doar de traducere (şi de fotografii).

Ramen

Pentru cei care au gustat vreodată acest tip de mâncare japoneză, cuvântul “ramen” le aminteşte de o supă fierbinte, sărată, cu tăiţei şi diverse topping-uri. După ce am mâncat ramen la restaurant de câteva ori am simţit nevoia să îl pregătesc şi acasă. Şi ce ocazie mai bună aş fi putut găsi decât în timpul petrecerii unei vacanţe la Bucureşti împreună cu Cătălina, una dintre cele mai simpatice bucătărese pe care le cunosc. 🙂 Aşadar, ne-am decis să-l facem ba mai mult, să invităm şi prieteni la degustat. Binenţeles că nu a lipsit desertul (dar de acesta s-a ocupat Cătălina- vezi aici)
Ramen-ul, originar din China este în prezent considerat un fel principal de mâncare japonez. Originile nu sunt chiar clare şi există multe variaţiuni ale reţetei şi ale modului de preparare. Dar toate combină supă fierbinte, tăiţei, legume, carne. Este grozav pentru zilele mai reci sau pentru când ai chef să te simţi bine alături de prieteni (să mănânci până pici lat :P).

După diverse căutări şi lecturi pe net, m-am decis să urmez mai mult sau mai puţin indicaţiile date pe thepauperedchef , depinzând foarte mult şi de ce ingrediente am fi putut găsi aici. Am discutat chiar şi posibilitatea de a face tăiţeii noi înşine dar ne-am răzgândit. Nu sunt prea greu de făcut când ai toate ingredientele la îndemână dar iau ceva timp.

Citeşte mai departe »

Prăjitură cu rubarbă și mac

Nici pe departe o prăjitură extraordinară, pe care s-o ții minte toată viața, acest desert este însă excelent lângă o cafea sau un ceai băut după-amiaza.

Este acrișoară datorită rubarbei, echilibrată cu dulcele stratului subțire de bezea pârlită nițel la grill (pentru că nu am arzător).
Și-am făcut-o pentru că “nu ne-ai mai făcut demult un desert, ce e cu tine, vrem ceva dulce” plus că rubarba e în sezon, avem până și în curtea blocului niște tufe. Cea folosită la prăjitură este însă de la soacră. Tot de la soacră sunt și ouăle de la găini de curte și macul.

Dar, revenind la desert și fără să mă întind prea mult la vorbă că am o durere de cap de îmi vine să mă ascund sub pătură și să zac acolo…(Măcar la prânz fac un ramen cu shiitake, king oysters și enoki, o să mă simt mult mai bine).

Citeşte mai departe »

Brownie cu miso roșu

Aceasta este una dintre rețetele făcute în viteză, din impuls, imediat ce a venit ideea, cum s-ar zice.

Adică ne-am trezit cu o sacoșă de ciocolățele de la soacră și decât să le știu într-un dulap de unde le puteam acosta ba eu ba Juha, am hotărât să le fac de petrecanie într-o prăjitură. Cum nu fac niciodată brownie cu ciocolată cu lapte a trebuit să adaptez rețeta mea preferată scăzând cantitatea de zahăr și crescând-o pe cea de cacao.

Și în loc de unt am pus ulei de măsline, dar fiți fără frică, a ieșit tot umedă și delicioasă.
Așa, revenind la miso pe care de obicei în folosesc în ramen, de data aceasta am ales să-l pun într-un desert. Și a ieșit ceva delicios, dulce, amărui și ușor sărat spre final. Plus acel umami de la soia fermentată.

A se mânca singură sau cu înghețată. Sau frișcă.
Apropos, dacă vreți față de masă ca a mea găsiți în acest magazin online (al meu).

Citeşte mai departe »

Fricassée cu ciuperci de pădure

Din ciclul “iar am pus prea mult pătrunjel”, vă prezint această simplă rețetă plină de ciuperci și bunăvoie (are cidru în ea, merge și cu vin).

Treaba asta am văzut-o prima dată într-un video făcut de Raymond Blanc acum ceva ani (omul are o serie întreagă de rețete video care mai de care mai (ne)bune).
E toamnă și pădurile ar trebui să abunde (încă) de ciuperci. Încă mai e sezon de gălbiori, gălbiori de toamnă și hribi aici în nord iar mai spre sud se găsesc încă hribi, bureți lăptoși și rusule. În altă ordine de idei, merge și cu ciuperci uscate și rehidratate. Dar atenție! Unele ciuperci de pădure/câmp nu trebuie consumate cu alcool (de altfel, alcoolul nu trebuie consumat până în următoarele 48 ore de la consumarea ciupercilor). Cea mai cunoscută de acest tip este Popenchi, burete de cerneală (Coprinopsis atramentaria).

Revenind la rețetă. De obicei, fricasée-urile au printre ingrediente pui, porc, vită, ba chiar și iepure și smântână dulce. Nu e cazul aici. Rețeta este vegană, în cel mai “rău” caz se poate adăuga niște bacon afumat pentru un plus de savoare 😛

Citeşte mai departe »

Supă bază din pește. Fumet

Începând de astăzi, pe site-ul nostru va începe o serie lunguță de rețete cu pește și fructe de mare. Am intrat într-un nou proiect și cu această ocazie sper să învăț mai multe despre cum să gătesc aceste înotătoare. Trebuie să mărturisesc că până mai acum câțiva ani, dacă îmi oferea cineva vreo mâncare de pește refuzam categoric (dacă era ciorbă mă și albeam la față de silă).

Și ca să vezi drăcie, acum mănânc inclusiv tartar, sashimi sau sushi. De ciorba de pește autohtonă încă nu mă lipesc, însă supele finlandeze sau chowder-ele mi se far mirifice. De fapt, ca s-o scriu p-aia dreaptă, mă înfioară gândul că undeva în gâtul meu s-ar bloca vreun os. Iar din câte știu eu, bunica făcea ciorba de pește din bucăți care aveau și oasele în ele.

Revenind. Rețeta de astăzi este de fapt un ajutor în bucătărie, nu o rețetă care ajunge așa cum e la mâncăcios. La fel ca supele bază din oase de vită sau pasăre, supa bază din pește/ crustacee, ajută alte feluri de mâncare să se îmbogățească cu arome.

Citeşte mai departe »

Supă bază vegetariană

V-am mai povestit despre supele de bază în articolul acesta. Acolo dădeam exemple de supe bază care au în componență oase și carne de vită, oase și carne de pui/găină/rață sau oase și carne de miel/ied.

De când mi-am dat seama că le pot păstra la congelator, am tot făcut și am stoc împrospătat permanent. Pentru că le consumăm. Și le folosim bine în risotto-uri, supe ramen, Pho sau altele, sosuri, tocănițe, unele plăcinte.

În afară de cele menționate mai sus am făcut la un moment dat și supă bază din pește și câteva versiuni de supe bază vegetariene.

Citeşte mai departe »

Salată (Tartar) de pește- sau cum să folosești sashimi-ul de a doua zi

salata-de-peste-crud-mici-26-of-30Sună ca un film porno de artă prost titlul pe care l-am pus dar să știți că ce am pregătit a fost bun și mai fac și cu proxima ocazie.
Se întâmplă de multe ori să iau prea mult sushi, sashimi și alte bunătăți din pește crud și să nu reușim să le mâncăm la o masă. Ca nu cumva să arunc ceea ce rămâne, am tot folosit acel pește în diverse feluri de mâncare, memorabile fiind un ramen excelent și această salată care am vrut să fie tartar dar mi-a fost lene să îi fac un plating ca la carte.

Nu aveți nevoie de multe chestii și combinații sunt n luate câte feluri de ulei aveți și/sau câte feluri de sucuri aveți (proaspete, stoarse atunci- de lămâie, lime, rodie).
Clasic, se folosește ulei de susan. Eu am avut de nuci, de la Bufetto, de migdale, de la Solaris, ulei de floarea-soarelui presat la rece și un ulei de măsline adus din Grecia. Nu le-am folosit pe toate, evident, mă dau și eu mare.

Anyways, să purcedem la prezentarea rețetei pentru că a fost deja cerută pe Facebook. Va avea alte arome de fiecare dată când veți folosi un tip de ulei sau suc (dooh), așa că puneți-vă imaginația la încercare.

Citeşte mai departe »

Supe bază (stock-uri, fond-uri)- cu diverse tipuri de carne

Fond de vită coagulat

Stock de vita devenit gelatinos

Am primit la anumite preparate întrebări legate de stock. Și nu mă refer aici la imagini de stock, deși mă puteți contacta dacă aveți întrebări, ci la supele stock, fonduri, supe de bază.

În primul rând la ce ajută supele de bază? Pot ajuta la îmbogățirea gustului anumitor sosuri, la risotto, la pregătirea altor supe (ramen, Pho etc), la pregătirea anumitor terrine, a micilor ș.a.m.d.
Supele de bază pot fi de mai multe feluri în funcție de metoda de pregătire și de tipul de carne folosit.

Înainte să vă speriați că treaba asta ar fi una complicată trebuie să vă spun că nu. Cea mai “grea” treabă este așteptarea.

Buuun, teoretic, în cazul supelor de bază, limita este cerul dar o să vă povestesc despre cele mai folosite de chefi și bucătari, cum se fac și care-s diferențele.
Supele pot fi brune sau mai deschise la culoare.
În cazul supelor cu oase, culoarea mai închisă se datorează faptului că acestea se coc înainte și, datorită reacției Maillard, proteinele de la suprafață sunt alterate, caramelizate, ceea ce duce la o intensificare a gustului (și a culorii) prin brunificare. Această reacție se întâmplă și la pâine, fripturi și cam orice aliment (bogat sau nu în proteine) care este supus tratamentului termic sau fermentării (vezi bere, pastă miso).

Citeşte mai departe »