Am vrut să numesc această rețetă după cântecul acela cu englezul în new York. Adică să-i zic: Sunt un Mititel în Tampere. M-am răzgândit 😀
Cam de trei săptămâni (deja!), ne-am mutat în Finlanda. Și tot de atunci renovăm, gătim, muncim, ne plimbăm prin parc și pozăm flori și rațe (eu mai ales). Încerc să pregătesc următoarea parte din articolul dedicat florilor comestibile și vreau să și fotografiez ceea ce găsesc. Să știe tot omul cum arată o floare de morcov sau de limba mielului.
Am ajuns aici la două săptămâni după Juha și la 10 zile după pisici. Pentru că ele au călătorit separat, și la treaba aceasta ne-au ajutat fetele de la IMG- The Pet Shipping Specialist, Anelise și Raluca și dragii noștri veterinari Valeriu, Marian și Magda de la Acum Vet.
Acum, să vă povestesc care este treaba cu această rețetă. Este de fapt o combinație dintre două rețete: de la una am împrumutat modul de lucru, de la alta ingredientele și anumiți timp de lucru.
Nu am mașină de tocat așa că am luat carne direct tocată. Nu am luat-o din supermarket ci din piața centrală (Kauppahalli), un fel de mic Obor de-al nostru dar cu mult mai puține chestii.
Înainte de a mă lăuda cu cât de gustoși au fost acești mici vreau să scriu și că:
1. În ziua în care am luat carnea am găsit doar tocată, și mult prea slabă. Mie îmi plac micii numai cu vită și oaie numai că în cazul de față a trebuit să fac o excepție și să iau și carne de porc mai grasă.
2. Deși inițial mă uitasem pe lista de ingrediente de aici am micșorat considerabil numărul condimentelor (mi se pare că ce e în lista respectivă ar avea ca rezultat un kebab aromat și nu mititeii așa cum îi știm noi). Importante din punctul meu de vedere sunt cimbrul, piperul, ienibaharul și, binențeles, măria sa usturoiul.
3. Ceva a fost greșit la grătar. L-am folosit prima dată și am lăsat focul prea jos. Așa că în loc să-i ia flama mai repede a trebuit să aștept să se facă. NU i-am uscat, nu. Au ieșit aproape perfecți, doar că 2-3 au fost mai arși pe-o parte.
Cam astea au fost minusurile.
Plusul cel mare a fost supa de bază pe care am făcut-o fierbând coadă de vită pentru 3 ore. Măcelarul de la care am cumpărat era foarte mândru de acest produs („adus ieri, proaspăt etc etc”) așa că în două-trei vorbe m-a convins să iau toată coada (un pachet de peste 3 kilograme de bunăciune).
Bun, pentru modul în care am lucrat eu trebuie să vă înarmați cu 2-3 zile de muncă. E OK, nu este istovitoare (cu excepția frământatului pastei pentru care vă trebuie ceva mușchi la brațe). În rest, așteptare la greu.
Ingrediente pentru 2 kilograme și jumătate de pastă de mici (mititei)
Eu am folosit un amestec de 3 tipuri de carne în care cea predominantă a fost de vită
1,300 kg amestec carne ticată din vită și porc (trebuie să fie cât de cât grasă) sau doar vită cu grăsime din zona gâtului
800 g carne tocată de oaie
10 grame de piper proaspat pisat marunt
40 grame sare
12 grame de cimbru uscat pisat mărunt (poate fi și proaspăt)
8 grame de ienibahar pisat mărunt
16 grame de bicarbonat de sodiu (cam 2 lingurițe cu vârf- nu exagerați cu el că se vor umfla micii pe grătar)
2 linguri de zeamă de lămâie
2 căpățâni medii de usturoi
1 linguriță boia afumată
Atenție! Cantitățile de mirodenii sunt pentru peste 2 kilograme carne. În plus, ca să nu mă înjurați prea tare dacă vă ies micii prea aromați, cel mai bine e să dozați mirodeniile în funcție de preferințe)
Pentru supa de oase aveți nevoie de
1 kg oase cu măduvă sau bucăți de coadă
2 litri apă
În prima zi a aventurii cu pasta de mititei se pun oasele și apa într-o oală și se pun la fiert. Se lasă focul mare la început cât pentru un prim clocot, apoi se dă mic și se lasă la fiert mic, liniștit, fără agitație prea mare, fără bule… ați înțeles ideea. Din când în când se ia spuma.
După vreo 2-3 ore se obțin cam 1000 ml supă de oase care răcită se transformă în gelatină. Câte 500 ml pentru fiecare kilogram de carne, adică. Și trebuie să fie la temperatura camerei în momentul folosirii (nu fierbinte, nu rece de la frigider).
Carnea se pune toată într-un vas încăpător și se lasă câteva ore să ajungă la temperatura camerei (e mai ușor de manevrat decât atunci când e rece). Mirodeniile + sarea se amestecă toate iar bicarbonatul se stinge cu zeama de lămâie.
Se pune bicarbonatul stins peste carne și se frământă vreo 10 minute. Apoi se adaugă o mică parte din mirodenii, se frământă bine, și iar mirodenii, și iar frământare. Până intră toate în compoziția pastei. Apoi se trage oala cu supă de oase aproape și cu un polonic se pun câte 50 ml sau 100 ml (pentru leneși și obosiți) și se frământă. În prima zi de frământare se pun doar 500 ml supă de oase. Cum e? Dor brațele? E bine, carnea trebuie frământată măcar 30-40 minute, 1 oră în caz fericit de bucătar care gătește ca la carne (pardon, am vrut să spun carte).
Pasta se acoperă cu folie alimentară sau cârpă și se lasă la frigider peste noapte. Adică vreo 8-12 ore.
În ziua următoare se scoate de la rece, se lasă să ajungă la temperatura camerei (dacă e caniculă ca-n București, se lasă 30 minute, dacă-s 20 grade C ca-n Finlanda, se lasă măcar două ore).
Acești timpi scad dacă faceți doar 1 kilogram de pastă, apropos.
Odată ajunsă la temperatura camerei, se trage iar supa de oase aproape, se toarnă 50-100 ml și se frământă. Și iar supă și iar frământare până se termină supa. Se lasă, se miroase, se gustă. Nu pare ceea ce trebuie (încă). Asta pentru că lipsește ingredientul minune. Usturoiul. Acesta se curăță, se pisează ca pentru mujdei și se amestecă cu 4 linguri de apă călduță. Se lasă vreo 30-40 minute la infuzat, apoi se trece printr-o sită și zeama se pune peste pasta de mici.
Se mai frământă vreo 10 minute și iată… miroase cum trebuie și are gustul care trebuie. Mititeii se pot forma acum și păstra la frigider peste noapte sau se pot lăsa sub formă de pastă încă 8-12 ore, apoi se pot forma.
Din toată această cantitate de carne am obținut 41 mititei, dar recunosc ca erau cam banani, drept pentru care când i-am pus pe gratar i-am mai subțiat și lungit, ca să se facă bine.
Cum să faceti un foc și cât să țineți acești mititei pe grătarul încins cred că știți. Că doar sunteți români. 🙂
I-am servit calzi cu tot felul legume pregătite de soacră. Și pentru că ne era teamă că nu îi mâncam (fiind cam mulți), Leena a mai invitat niște rude la masă. Așa că am avut o sâmbătă perfectă. Cu o vreme frumoasă, cu un grătar într-o curte înconjurată de pădure și plină de flori, cu Juha, Erik, mama, Leena, Heikki și ceilalți memri ai familiei (a venit și bunica lui Juha, cea care ne face șosete și mănuși).
Și tot nu am găsit ciuperci dar am venit acasă cu două găletuțe de frăguțe și afine.
Muștarul a fost de Tecuci și varianta de casă făcută de mama lui Juha (bun dar dulce tare, ca pentru nordici).
2 Comments
Iuliana
28 iulie 2017 at 11:46Cel mai probabil, comoda cum sunt, nu voi face curand pasta de mici acasa. Nu atata timp cat o pot cumpara. Dar am savurat fiecare rand de dragul povestii din spatele retetei si de dragul fotografiilor de la final.
Am sentimente amestecate ca de fiecare data cand aflu ca oamenii faini aleg sa plece din tara. Ma bucur pentru ei si ma intristez pentru noi ceilalti care ramanem intr-o tara din ce in ce mai saraca sufleteste. Sa va fie mutarea intr-un ceas bun! Sa fiti fericiti si sa aveti o viata plina de bucurii. Iar tie acomodare rapida, ca banuiesc ca nu ti-e chiar foarte usor.
Catalina
28 iulie 2017 at 11:48Multumim mult, Iuliana. Deocamdata ma acomodez usor, oi vedea mai tarziu. Momentan trebuie sa trec peste o bariera mare si anume cea legata de limba finlandeza. Dar ma inscriu la cursuri in curand si sper sa invat repede 🙂