Așa că prin săptămâna a treia, când m-a întrebat Ana ce-mi dorește inimioara eu am scris cu litere de foc: ciolan de la Siegfried și un ecler de la French Revolution.
Toate bune și frumoase până la mijlocul săptămânii, când am avut primul prânz cu ciolan. Nuș cum să vă zic. E de vis: interior suculent și aromat, șoric crocant, expandat, un strat ușor lipicios de grăsime sub el (din ăla de rămâne pe degete și-ți dă motiv să te comporți urât la masă (să te lingi pe degete, că oricum șervețelele rămân atașate)). Cum un astfel de exemplar pleacă de pe la 750 g și ajunge pe la 1,5 kg (os inclus), am avut de ros la el vreo 3 zile. Și s-a întâmplat nenorocirea: m-am umflat, am strâns aproape toată apa băută în acele zile. Mai scăpam de ea pe la antrenamente și cu Urinal. Pentru că măria lui ciolanul are pe el un strat considerabil de sare care te face să bei bere fără număr (berea de la Siegfried e sehr lecker, apropos). Eu am oricum probleme cu acumularea de apă, sunt ca un Fremen care depozitează, doar că în propriul corp. Și ce înseamnă apă care nu se duce pentru un om care încearcă să slăbească? Kilograme în plus.
Ana m-a avertizat: „te cântărești o dată pe săptămână, trust me. Lunea. Dimineața. Pe stomacul gol, fără haine, etc. Și atunci vezi cum ai progresat”. Iar eu am făcut întocmai. NOT: în fiecare dimineața, hop pe cântar. Azi bine, poimâine și mai bine, joi șoc și groază- 1 kil jumate apărute de neunde. De fapt, eu le vedeam clar: erau în picioarele mele umflate, în mâinile cu degete ca niște cârnăciori apetisanți.
Lacrimi și suspine, lamentare pe facebook la Ana: „nu mai vleau ciolaaaaan, (suspine) nu mai punem ciolan în meniuuuuu (suspine adânci). O Ană înțelegătoare: „bine, bine, nu ma punem, ai nu ma pânge”.
Soluția salvatoare pentru pofticioasa din mine a venit când mă aflam în vacanță în Finlanda, și eram de capul meu cu meniul. Salvatoare pentru că, în acest caz, când îl faci tu acasă, poți controla cantitatea de sare de pe ciolan. Și a venit din Banat, de la draga Laura Laurențiu și de la al ei site Rețete ca la mama.
Ciolan de porc la cuptor (Schweinshaxe)- rețetă germană
1 ciolan de porc de aproximativ un kilogram (crud, nu afumat)
1 litru bere (eu am folosit una afumată făcută în Germania, dar puteți folosi de care vă place mai mult)
4-5 căței de usturoi
2 linguri cimbru uscat
4 linguri sare grunjoasă
piper măcinat
Prima și prima dată studiați ciolanul. Verificați să nu aibă pe el păr și alte urâțenii. Dacă are, îl pârliți ușor la flacăra de aragaz (cu bricheta?!). Îl spălați frumos, îl ștergeți de apă cu un șervet uscat și curat.
Puneți într-o oală apă și sare. Cam 2 litri apă și 2 linguri sare grunjoasă. Când ajunge la temperatura de fierbere, se lasă focul foarte mic, se pune ciolanul în oală și se lasă acolo o oră. Ar fi bine ca apa să fie liniștită, să nu bolborosească. Iar ciolanul imersat complet.
Cât stă el în baie, pregătiți un amestec cu sare, cimbru, piper măcinat și usturoi pisat.
Scoateți ciolanul din apă, lăsați-l la aer până se răcește și poate fi manevrat. Crestați-l cu un cuțit (doar șoriciul, nu și carnea), aveți aici câteva modele- spirală, romburi, dungi verticale.
Luați ciolanul la masat cu amestecul de sare. Porniți cuptorul și lăsați-l la încins. Trebuie să ajungă la 170 grade C.
Puneți ciolanul în picioare, într-o tavă cât de cât adâncă (dacă aveți cum, puneți un grătar deasupra tăvii și ciolanul pe el- eu nu am avut). Băgați-l la cuptor. Îl lăsați acolo 2 ore, 2 ore și jumătate. Îl deranjați din 25 în 25 minute cu câte un polonic de bere. Îl stropiți din capăt în capăt. O parte din sare va cădea de pe el. E ok, puteți lua și din tavă ca să stropiți în continuare, când rămâneți fără bere.
După cele 2h- 2,5h, creșteți temperatura din cuptor. Eu am pus la maxim- 230 grade C. Dacă aveți cum să o puneți mai mare, nu vă sfiiți. Se ține ciolanul în cuptor până ce șoriciul face bășici. Sau așa ar trebui- la mine a fost mai sfios, a făcut ici colo, poate voi aveți mai mult noroc. Mai mult de 15 minute nu cred că ar trebui să lăsați. Să nu dați în cealaltă extremă.
Îl scoateți din cuptor, îl lăsați la odihnit 20 minute și produceți o garnitură. La noi a fost simplu: 1 jumătate de varză crudă tocată mărunt, călită cu puțin ulei, stropită din belșug cu bere și lăsată să bolborosească la foc mic cu puțină sare, piper, boia de ardei iute și cimbru. Dă vis.
Ș-am încălecat p-o șa…
Alte rețete de ciolan la cuptor de pe blogurile românești:
Deja menționata rețetă de pe site-ul Laurei
Ciolan de porc la cuptor de la Bucătăresele vesele
Ciolan la cuptor în vas roman, de la Sara și Miki
Ciolan de porc înecat în bere– de la Pansy
Rețeta ciolanului de la Siegfried povestită de Mădălin Simion la emisiunea lui Marius Tudosiei. Site-ul lui Mădălin a mai apărut pe aici: http://www.wineandknives.ro/
1 Comment
Laura
21 noiembrie 2014 at 17:33Ptiu pe el, ce frumos e. Mă avânt și eu la o frumusețe de-asta. Revin. ^_^