Nici nu intrasem bine în programul de foodcoaching și eu deja pofteam la păcate. Sunt doar un om până la urmă 😀 Așa că prin săptămâna a treia, când m-a întrebat Ana ce-mi dorește inimioara eu am scris cu litere de foc: ciolan de la Siegfried și un ecler de la French Revolution. Toate bune și frumoase până la mijlocul săptămânii, când am avut primul prânz cu ciolan. Nuș cum să vă zic. E de vis: interior suculent și aromat, șoric crocant, expandat, un strat ușor lipicios de grăsime sub el (din ăla de rămâne pe degete și-ți dă motiv…