Prietenii m-au felicitat, antrenorul la fel, până și mama mi-a spus că arăt mai bine și se vede că mă și simt mai bine.
Ca să nu mai zic că mama răspunde în locul meu când mă întreabă tata dacă vreau plăcintă sau pâine sau ceva la care am renunțat din varii motive (am observat că lipsa pâinii din alimentație, mai ales a celei din făina albă, a concis cu lipsa balonării și că de câte ori aveam în meniu, cea din urmă revenea).
În seara în care mă bucuram încă de prezența oamenilor la masa dată împreună cu frumoasa echipa de la Cooku Bau pentru cauza celor de la Asociatia Shakespeare- Engleza pentru viata, am primit un telefon de la Vlad.
Pe Vlad îl știu de câțiva ani, mai precis cam de când ai mei au decis să dea Bucureștiul pe Domnești.
Pe un teren aflat în spatele casei sale a creat un loc de joacă pentru oameni mari (și copii), cu tot felul de mașinațiuni și dispozitive, bârne, stâlpi, saci de box, anvelope de camioane, sfori, gropi cu apă și altele.
La fiecare sfârșit de săptămână locul se umplea de vecini, prieteni (și clienti) dornici de a-și petrece ziua făcând sport. Împreună cu Laura și alți doi instructori, Vlad coordona oamenii, îi organiza în echipe și le dadea task-uri: serii de abdomene, flotări, lucru cu sforile, mers pe bârnă, lovit în sacul de box, ture de alergare ușoară, tras greutăti, ridicat greutăți, etc.
Fiecare echipa era cronometrată și trebuia să scoată un timp mai bun decat celelalte, executând toate exercițiile (pentru cei cu probleme la spate/picioare erau adaptate nevoilor).
Sora mea făcea parte din aceste echipe și mergeam din când în când să o fotografiez la treabă.
De ceva timp, Vlad și asociații săi au deschis o sala de sport prin zona Budapesta. Nu este o sală tipică cu benzi de alergat, biciclete, aparate de forță.
Este o altfel de sală. Priviți cu atenție imaginile. Cei de la Ultimate Workout au creat un circuit de forță și îndemânare. Sărituri peste bârne, garduri, printre anvelope de cauciuc, cățărări pe sfori, rețele de sfori, anvelope legate, traversat pe sfoară, mers târâș sunt doar unele părți din acest circuit pe care Vlad l-a executat sub ochii mei măriți de uimire. Nu este unul ușor. Dar este unul care te invită să te distrezi, să te autodepășești, să mergi mai sus și tot mai sus. Apropos, eu m-am urcat pe plasa împletită- o data ca parte dintr-un exercițiu și o dată ca să îi fotografiez pe Vlad și Claudia cocoțându-se.
Eu nu m-am bagat în circuit (intreg) dar am făcut o foarte mică porțiune din el ca încălzire pentru exercițiile de forța care se dau în week-end la Ultimate Workout.
Am zis merci în gândul meu că mă muncește Cornel la sală și nu mă lasă să stau pe tânjală pentru că am reușit să execut cea mai mare parte din exerciții, exceptându-le pe cele care mi-ar fi făcut rău la zona lombară. După ziua de sâmbătă am fost și mai mândră de mine că mi-am schimbat modul de viață.
Cum mi-a fost ziua de sâmbătă? Plină. Am dat o fugă să fac niște fotografii la Maratonul Internațional al Bucureștiului.
Apoi am purces până la sala lui Vlad. După ce m-am schimbat în haine de scandal, am vorbit puțin cu Laura și am decis să fac o încălzire până ajunge și Vlad la fața locului.
„20 de ture de alergare ușoară. O tură înseamnă dus-întors de la peretele acesta până la cel din capătul sălii”, mi-a zis Laura fără să clipească.
„20 de ture, 20 de ture, asta e încălzirea?” mă întrebam în gând, comparând încălzirea aceasta cu cea pe care o fac la fiecare antrenament. Mă gândeam deja cum o să leșin eu acolo după 5 ture (eu nefiind un fan deschis al alergării de rezistență- nu eram nici când făceam atletism sau handbal la Rapid). Chiar dacă la îndemnul lui Cornel merg măcar o dată pe săptămână și alerg o tura de Herăstrău (să nu stau doar la sală).
Revenind. Am pornit cam tare și abia după a 3-a tură mi-am dozat corect efortul, așa că pe la finalul celei de-a 20-a ture eram aproape proaspătă, dar bine încălzită.
Au urmat câteva bucăți mici din circuit, adică: alergat prin anvelope de mașină, sărit peste un gard, trecut pe sub o bârnă, sărit peste bârne și tot așa, repetând.
„Ai rău de înălțime?” am auzit-o pe Laura în spatele meu la un moment dat.
„Nu”.
„Atunci urcă pe monkey (rețeaua de sfori)”.
Sincer vă spun, abia așteptam să mă cocoț ca maimuța, mă îndrăgostisem de jocul ăla de cum intrasem în sală.
Și uite așa, câte un picior, câte o mână, strângând din abdomen ca să-mi mențin echilibrul, am ajuns în vârf și am trecut pe partea cealaltă.
În timp ce mă distram a ajuns și Vlad. Si mi-a arătat o tablă pe care erau scrise niște serii de exerciții. Înainte, între fiecare grupă și la final, câte 100 sărituri cu coarda.
„În fiecare week-end, elevii noștri lucrează o înșiruire de exerciții. Îi cronometrăm. După două săptămâni le reluam și ei pot vedea cum au evoluat față de timpul inițial. Sunt exerciții combinate de cardio și forță. Nu numai de forță fizică ci și mentală. Trebuie să le execuți pe toate. Trebuie să înveți să-ți dozezi efortul, trebuie să le adaptezi la nevoile corpului tău și să elimini din ele ceea ce nu i-ar face bine.”
Mie mi-au scos echerele (bricege/jack knives) de exemplu, ca să nu forțez spatele prea tare.
Dar Claudia care lucra în paralel cu mine le-a facut pe toate. Pe toate. Cu un mare zâmbet pe fața udă de transpirație.
Claudia lucrează cu ei de 6 ani și asta spune multe.
Vlad și Laura au creat un program săptămânal în care fiecare zi este dedicată unei grupe de mușchi iar week-end-ul este pentru circuite și provocări în echipe.
Lunea este pentru picioare (leg day- se începe tare din prima zi), marțea este dedicată spatelui, miercurea e zi pentru lucrat pectoralii, joia pentru brațe, vineri pentru umeri. În fiecare zi se face câte un circuit.
Bootcamp România are clase dedicate și copiilor. Puteți găsi mai multe informații pe pagina lor de facbook sau pe site.
La sală se pot antrena atât oamenii ca mine și ca tine cât și sportivii de performanță. Eu abia aștept să mai ajung pe la ei să încerc câte o bucată din circuit. 😀
Mai multe detalii despre exerciții găsiți și pe getfit.ro.
Bootcamp Romania- Ultimate Workout are sala în incinta fostei fabrici Pionierul, strada Tăbăcarilor, numărul 7, la ultimul etaj (să urci treptele până acolo e o încălzire în sine, apropos, mai ales dacă le urci în fugă).
www.bootcampromania.ro
https://www.facebook.com/bootcampro
Întreaga galerie de imagini se poate găsi AICI.
No Comments